1,354 matches
-
bulgarilor era că proviziile nu ajunseseră și armata suferea din lipsă de hrană. Astfel soldații au început să caute provizii în satele din preajmă. Între timp prințul moștenitor Ștefan Dușan a ajuns în tabăra tatălui său cu întăriri importante, inclusiv mercenarii străini. Sârbii au rupt armistițiul și au atacat devreme în dimineața zilei de 28 Iulie 1330 surprinzând armata bulgară. O unitate comandată de însuși regele Decanski a cucerit înălțimile Spasovița în timp ce alte trupe sârbe, incluzând 1000 de mercenari catalani în
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
importante, inclusiv mercenarii străini. Sârbii au rupt armistițiul și au atacat devreme în dimineața zilei de 28 Iulie 1330 surprinzând armata bulgară. O unitate comandată de însuși regele Decanski a cucerit înălțimile Spasovița în timp ce alte trupe sârbe, incluzând 1000 de mercenari catalani în armuri grele, sub comanda lui Ștefan Dușan au pătruns pe valea râului Dragoviștița spre satul Șișcoviți. Principala confruntare a avut loc între sat și Spasovița pe locul așezării numite Bozhurița. Legenda locală spune că aceasta își ia numele
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
anturajul regelui pios se transformase într-un cortegiu jumătate galant, jumătate războinic. Principele Eduard, fiul regelui Angliei, viitorul rege Eduard I, primise o sumă de bani din partea lui Ludovic al XI-lea și, în ultimul moment, strânsese o armată de mercenari, recrutați, mai ales, din posesiunile gascone din sudul Franței. Tot așa procedase și Carol de Anjou, celălalt frate al regelui, ajuns rege al Siciliei și numit de papă rege al Ierusalimului, ca să adune o mână de cruciați. De la început planul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul grupei Munților Făgăraș Pecenegii și cumanii constituiau așa-numite caste "pastoralo-militare" și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari pe lângă saxoni și români în armatele diferiților magnați locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu Cavalerii teutoni, a căror prezență in zonă a fost scurtă (1211-1225) au fost chemati pentru ca apararea oferita de
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
bucurat de sprijinul gărzii varegilor, care era condusă la acea vreme de către Harald Hardraada, cel care va deveni ulterior rege al Norvegiei și oponent al regelui Harold al II-lea al Angliei. Sub comanda lui George Maniakes se aflau și mercenari normanzi, sub conducerea lui Guillaume Braț de Fier din dinastia Hauteville, care cu ocazia campaniei siciliene și-a căpătat porecla de "Braț de Fier" în timpul unei lupte directe cu emirul arab de Siracusa. Campania siciliană s-a dovedit a fi
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
Eupen ajunge să fie cunoscut în 1554 prin comerțul cu pânză și cuie, iar în 1555 ajunge împreună cu Brabant și Limburg sub dominația habsburgilor spanioli. Prima mișcare protestantă în Eupen este amintită în 1565, localitatea fiind în 1582 incendiată de mercenarii olandezi, iar în 1635 populația este decimată de pestă. In anul 1635 devine oraș cu judecătorie proprie, în 1674 independența orașului este atestată prin sigiliul orașelor libere. Prin anii 1680 - 1688 orașul cunoaște o perioadă de înflorire. Prin Tratatul de la
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]
-
culorilor basarabeștilor (aur cu roșu) trebuie căutate printre însemnele heraldice ale acestor Valahii arhaice din Grecia de azi. Teritoriul Valahiei tesaliene, a fost încorporat în secolul al XIV-lea, între 1318 și 1390, înlăuntrul frontierelor Principatului Catalan al "companiei" de mercenari hispanici care au ocupat și administrat că stăpânitori absoluți, independenți de tutelă bizantina imperiala, o bună parte a teritoriului Greciei de azi, inclusiv Atena propriu-zisă, dar istoria acestor catalani pe teritoriul bizantin începe la 1303. Între noii administratori catalani și
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
accepte unele reforme, între care convocarea regulată a parlamentului, dar și renunțarea la Turnul Londrei. Lui Henric al III-lea nu i-a convenit să piardă puterea și a cerut permisiunea Papei de a-și încălca jurământul. Cu susținerea unor mercenari, Henric s-a reinstalat în Turn în 1261. În timp ce continuau negocierile cu baronii, regele s-a adăpostit în castel, deși nu a venit nicio armată să-l cucerească. S-a convenit un armistițiu, cu condiția ca regele să cedeze din
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
împiedicându-le să le ardă pielea, își ștergeau sudoarea plină de praf de pe ochi și priveau cu suspiciune înainte, așteptând atacul care știau că va veni. În jurul lor erau pedestrașii, care făceau gesturi deșucheate pentru a reduce tensiunea. Unii erau mercenari bine echipați din Genova sau Țările de Jos, înarmați cu arbalete mari, care își câștigau existența urmându-i pe cei care îi plăteau. Alții erau orășeni din orașele de coastă care răspunseseră la "ârrière-ban" (chemarea la oaste a bărbaților valizi
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
crescând astfel în Constantinopolul sec. al V-lea. Lecțiile militare învățate în Imperiu i-au servit mai târziu pe câmpul de luptă. Trimis și sprijinit de Zenon, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, l-a înlăturat pe Odoacru, un comandant de mercenari barbari care preluase puterea în Roma detronându-l pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus. În timpul lui , Regatul ostrogot cuprindea Peninsula Italică și nord-vestul Peninsulei balcanice și avea capitala la Ravenna. Printre consilierii lui au fost Boethius și Cassiodor. Omul care
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
28 iulie 1558, Marea Marmara), domn al Țării Românești (15 noiembrie 1552 - cca. 11 mai 1553). A fost fiul lui Radu de la Afumați și a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor. Pătrunde în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari (haiduci, de aici și porecla sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
bucurat de aceeași atenție ca restul Pitonilor, dar a fost descris de către colegii săi ca fiind „inima” echipei. Biograful Pitonilor, George Perry, a comentat că dacă „"vorbești cu el pe teme atât de diverse precum combustibilii fosili, Rupert Bear, sau mercenarii din Evul Mediu sau China modernă... în scurt timp te vezi depășit fără speranță de cunoștințele sale"”. Mulți au fost de acord că Jones e caracterizat de entuziasmul său binevoitor de nestrămutat, probabil motivul pentru care a pledat întotdeauna pentru
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
presupus că acesta administra și viața spiritual-religioasă a celor 19 familii ale Răstociului, sat înființat pe hotarul Mesteacănului și cu care a avut hotare commune 1603: Urbariul satului Mesteacăn menționează doi preoți. Răstociul - cuprinzând 12 familii - fusese complet distrus de mercenarii lui Basta, în anul precedent, iar locuitorii supraviețuitori trăiau prin păduri. Unul sau poate amândoi preoții de la Mesteacăn, unde se instalase sediul unui voievodat înființat pe ruinele celor din Răstoci și Perii-Vadului, trebuie să fi acordat asistență religioasă și răstocenilor
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
lor și a-l susține pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, și agent al Rusiei. Acesta, susținut de Rusia prin intermediul bancherului evreu Șmul Rabinovici și agentului panslavist polonez Nieczuka Wierzbicki, care a adus la Iași câteva sute de mercenari, viza și el unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus. Cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Gruparea lor, susținută de mercenarii polonezi ai lui Wierzbicki, care plănuia să acționeze doar pentru a liniști eventualele proteste împotriva alegerii lui Sturza și apoi pentru a forța alegerea sa în Țara Românească, s-a văzut obligată să treacă la ofensivă. S-a pus premiu
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
menționează 300.000. Aceste numere se pare că sunt exagerate. Un număr mai aproape de adevăr este cel oferit de trimisul venețian de la Buda, Tommasi, care menționează o armată formată din circa 60.000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari. În componența acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
000. Majoritatea armatei consta în țărani și ciobani echipați cu topoare și coase, în timp ce boierii călare, puțini la număr, erau înarmați cu lănci, săbii, pumnale și purtau cămăși de zale ca armură. Garda personală a lui Vlad era formată din mercenari din mai multe țări. Legenda spune că înainte de bătălie, Vlad le-a spus oamenilor săi " Ar fi bine ca cei ce se gândesc la moarte să nu mă urmeze". Turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
Marea Egee până în regiunea Boemiei, și din zona Serbiei actuale până la gurile Bugului. Dar, în contrast cu tracii dintre Haemus și Marea Egee, care n-au reușit să-și întemeieze o civilizație proprie și o politică a lor, ci serveau numai ca unelte oarbe, mercenari sălbatici, geții, stăpânitorii marelui drum de civilizație al Dunării, de la început își urmăreau o politică a lor și alcătuiau un stat bine închegat, primeau puternice înrâuriri grecești, dar în aceeași vreme ofereau la rândul lor și grecilor și romanilor o
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
i-a reușit. Românii erau așezați în 3 rânduri, creând o rezervă foarte eficienă în spate. Pe partea stângă se află cavaleria aliaților Italieni, pe când pe partea dreaptă se aflau cavaleria numidiană. Hannibal își aranjase armata tot în trei rânduri. Mercenarii erau în primul rând, al doilea rând era format din forțele cartagineze, si, ultimul rând era format din veteranii campaniei din Italia. Exact în fața armatei a așezat elefanții. Pe partea stângă se află cavaleria numidiană, iar pe partea dreaptă cea
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
203 î.Hr.. Între timp, cartaginezii au încălcat armistițiul prin capturarea unei flote române blocată în Golful Tunis și jefuind-o de provizii. Cartaginezii nu credeau că tratatul e avantajos și l-au respins. Hannibal a condus o armată formată din mercenari, cetățenii locali și veterani din campaniile sale italiene, si Scipio a condus armata formată din legionari, împreună cu un corp de cavalerie numidiana. Bătălia a avut loc la Zama Regia, aproape de Siliana la 130 km sud-vest de capitală Tunis. Hannibal a
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
a avut în total 34.000 de infanteriști și 6.000 de călăreți. Cavaleria să, fiind dispusă pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte în spatele elefanțiilor . Prima linie a constat în infanteria mixtă de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale de infanterie a
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
4000 macedoneni în al doilea rând, care este contrar versiunii și propagandei române, desi Ț Dorey a sugerat că ar fi putut există un bob de adevăr în povestea în cazul în care cartaginezii au recrutat un numar neînsemnat de mercenari din Macedonia. Scipio a desfășurat armata în trei rânduri: prima linie a fost compus din hastați, a doua linie de Principes și a treia linie de TRIARII. Aripa dreapta puternică a fost compusă din cavaleria Numidiana și comandata de Masinissa
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
secolul al XIX-lea, în 1830 fiind evidențiat într-o statistică oficială care numără "câți sârbi locuiesc aici în orașul Ploiești, toți dintre ei fiind bulgari" (Giurescu, p.269). Se presupune că sârbii au sonstituit marea majoritate a trupelor de mercenari cunoscute ca "seimeni", dat fiind faptul că nucleele lor au fost atestate documetar ca fiind formate din ""seimeni" sârbi" în timpul unei revolte a lor din 1655, iar din timpul domniei lui Matei Basarab există mărturii ale sosirii în țară a
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
lor, decât de cooperarea împotriva cruciaților. În alte regiuni ale teritoriului selgiucid se aflau ortoqizii, în nord-estul Siriei și în Mesopotamia. Ierusalimul s-a aflat sub controlul lor până în 1098. În Anatolia răsăriteană și în Siria de nord, Danișmend, un mercenar selgiucid a fondat un stat independent; cruciații nu au intrat în contact cu niciunul dintre aceste grupuri decât după cruciadă. Hașașinii au câștigat de asemena importanță în problemele siriene. Egiptul și o mare parte a Palestinei erau controlate de fatimizii
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
despre imperativul existenței unei cruciade antiotomane încât foarte mulți țărani și fermieri slab echipați (majoritatea aveau doar prăștii și coase), dar plini de entuziasm, s-au adunat sub stindardul lui Huniade. Nucleul armatei acestuia era format dintr-un grup de mercenari cu experiență și câțiva călăreți din rândul nobilimii. În total, Huniade a reușit să adune o armată de aproximativ 25-30 000 oameni. Înainte ca Huniade să adune acest efectiv, armata lui Mehmed (160.000 oameni după estimările vremii, 60 - 70
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]