2,515 matches
-
se ascunde. În ceea ce privește modul de identificare a figurilor și istorisirilor mitologice (prin decuparea lor din ansamblul manifestărilor folclorice), cercetătorii mitologiei românești se Împart În două mari familii spirituale și două școli de gândire, pe care le-am putea numi, convențional, metaforică și metonimică. Pentru reprezentanții primului curent, analogiile, oricât de superficiale ar fi, validează automat etichetarea unui element folcloric drept constituent mitologic și echivalent al unui alt fapt dintr-o altă mitologie. Analogiile sunt adeseori construite prin salturi peste milenii și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Țepeneag, Petru Popescu, George Bălăiță ș.a.), intră, observă criticul, în polemică implicită cu proza schematică și conformistă a anilor ’50. Remarcându-le modernitatea, comentatorul constată că acești autori se dezinteresează de stricta „verosimilitate”, au capacitate de sinteză, preferă adesea reprezentările metaforice și simbolice, deconstrucția, tehnica sugestiei, retragerea în parabolă și vizionarism, eseismul. Ei refac legăturile cu marea proză interbelică. În acest volum, cronicile sunt organizate pe baza unor idei structurante (Realismul complex, social și psihologic: Marin Preda, O tendință spre romanul
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
eroi frumoșii dinți.” Dacă Teroarea bunului simț (1980), Democrația naturii (1981), Exil pe o boabă de piper (1983) și Rimbaud negustorul (1985) surfilează la nesfârșit cele două fire esențiale ale acestei tulburătoare energii poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
principal de studiu. Problematica investigațiilor sale critice o constituie tendințele procesului literar contemporan din Republica Moldova și din România, statutul estetic al imaginii poetice și al liricii de inspirație socială și națională, aspectele artei poetice la unii scriitori, evoluția sistemului imagistic, metaforic și simbolico-mitologic, relația dintre adevărul vieții și adevărul artistic, individualitatea creatoare și tipologia eroului liric, diversitatea formulelor și a stilurilor poetice, rolul „autoexprimării” în lirică și măiestria literară ș.a., chestiuni abordate în volumele Marginalii critice (1973), Metafora poetică și semnificațiile
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
în cadrul generației, în speță, optzecismul, caracterizat succint prin „prozaism acuzat, refuz (zgomotos) al întregului arsenal de efecte poetice în uz, ironie etc.”. Câteva dintre ideile din Foiletoane se regăsesc în Introducere în opera lui Titu Maiorescu (1988). Într-un stil metaforic, uneori prea încărcat pentru „canonul” studiului critic („Apele receptării, o clipă transparente, se încarcă pe nesimțite de mâluri groase, prin care ochiul nu are cum pătrunde”), verdictul asupra „complexului” Maiorescu este totuși corect, pendularea între admirație și condescendență, recunoștință și
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
estetic și în referințe culturale, explorând programatic spiritualitatea națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă. De la un lirism pur, ferit de frământările cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
de citire, Chișinău, 1980; Mitul personal, Chișinău, 1986; Bolta cuvântului, Chișinău, 1997; Întâmplarea mirării, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1998; Ruperea din neființă, pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 182-186; Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforică, LA, 1981, 5 martie; Anatol Ciobanu, Obsesia valențelor majore, LA, 1986, 1 mai; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 213-224; Anatol Moraru, Valențele orficului în lirica lui Anatol Codru, „Limba română”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit.
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
canonul literar postbelic. Se reiau astfel, „dosarele” Leonid Dimov (Cristian Moraru, 18, 19/1990) și Mircea Ivănescu (Ion Bogdan Lefter, 13/1991), scriitorii avuți în vedere fiind socotiți pionieri ai postmodernismului românesc datorită formulei lor poetice sensibil diferite de cea metaforică a generației ’60. Analizați cu atenție și reevaluați sunt și prozatorii Școlii de la Târgoviște, în special Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu. O altă țintă a publicației este introducerea în câmpul literar românesc a scriitorilor din diaspora. Astfel, apar interviuri
CONTRAPUNCT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286397_a_287726]
-
în existențial are adesea accente patetice, datorită dozelor de durere administrate ritualic. Sortit spațiului recluzionar, poetul vrea să evadeze în alte teritorii, „spre nefericitul nicăieri”, unde sentimentul să primeze asupra rațiunii. Povestirile despre sine conțin definiții ale poeziei și aforisme metaforice, enunțate cu îngăduința blajină a unui demodat bătrân înțelept: „Ia seama și din dragoste se poate ucide”; Dacă vei fi singur/ îți vei aparține în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
poate ucide”; Dacă vei fi singur/ îți vei aparține în întregime”; „prima și ultima-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
patru esențe. Imaginarul lui Emil Botta, construit pe fundamente aparținând realității, asigură, totuși, complexitatea unui spațiu fermecat și personalizat. C. își articulează demersul critic sprijinit pe concepte presocratice, „întemeiază adică o fenomenologie artistică pe un fundament ontologic. Asemănarea e, desigur, metaforică” (Radu G. Țeposu). SCRIERI: Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, București, 1984. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Botta „necredinciosul”, RL, 1984, 9; Al. Ruja, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, O, 1984, 10; Al. Călinescu, Emil (Botta) și exegeții, CL, 1984
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
satul” (Daniel Dimitriu), într-o formulă aflată în consens cu acelea ale congenerilor săi. Volumul a fost citit ca „jurnalul despărțirii de o lume arhaică, mitologică și, nu în ultimul rând, bucolică” (Mircea Mihăieș). Alcătuite din versuri lungi, adevărate lanțuri metaforice solemn intonate, poemele sunt, în cea mai mare parte, confesiuni fixate pe o dicțiune elegiacă și reflexivă. În formula rememorării, în reprezentări nu o dată de un patetism hieratic, poetul propune o viziune a unei arhaități stranii, ca în poemul Colaci
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
o neistovită vervă și cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire aparent absurdă etc. Sinteză, ca artă literară, de ludică
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
doar un exemplu în această privință. Totemism românesc este, în cea mai mare parte, o exegeză a unor ritualuri, rituri, obiceiuri și sărbători populare, totemul dobândind în concepția autoarei o accepțiune etnologică. Titlul cărții trebuie înțeles deci în accepțiunea lui metaforică, studiul fiind de fapt închinat strămoșilor și cultului lor, definindu-se astfel ca unul de istoria culturii. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Fețele destinului. Incursiune în etnologia românească a riturilor de trecere, Iași
BERDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
Țirioi, „Focul rece”, „Drapelul roșu”, 1982, 11 970; Al. Jebeleanu, Elogiul simplității, O, 1985, 12; Al. Husar, Pavel Bellu, „Lebăda solară”, CL, 1985, 4; Valentin Tașcu, Poezie și simplitate: Pavel Bellu, O, 1985, 37; Nicolae Țirioi, Un poet de viziune metaforică, O, 1988, 5; Dicț. scriit. rom., I, 257-258; Popa, Ist. lit., II, 393-394. N.M.
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
prin care revista încearcă să învioreze atmosfera literară din epocă. Un altul e ingenioasa inovație publicistică prin care Arghezi a reușit să-și exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
dureros, ca un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite sugerează perfect tragismul momentului. Specie complexă, care surprinde viața ori moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce apar și în alte creații folclorice
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
durat de zeul Ea) ca model arhitectonic al arcei, faptul că, în diverse legende ale potopului (sumeriană, babiloniană, biblică, greacă), pe locul unde acostează arca se ridică un altar sau un templu, analogia etimologică Naus (navă) - Naos (templu), precum și analogia metaforică Arcă - Biserică (Arca lui Noe - Nava lui Cristos), amândouă fiind lăcașuri ale mântuirii, sunt doar câteva argumente în sprijinul acestei echivalări simbolice. în iconografia creștină, de-a lungul secolelor, arca lui Noe a fost figurată fie ca o simplă ladă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
N. Afanasiev în privința zeului suprem al slavilor Svarog, personificare a cerului senin (în sanscrită svar = „luminos, senin”), părintele zeului Soare (Dajbog) și al zeului Foc : „...Despicând norii cu săgeți strălucitoare, Svarog ar fi făcut să apară Soarele sau, în limbajul metaforic al Antichității, el ar fi aprins torța Soarelui care fusese stinsă de demonii întunericului. Această concepție a fost aplicată, de asemenea, Soarelui dimineții care apare din negura nopții ” (22). Este interesant de văzut și cum înțelegea Vasile Pârvan celebrul și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va vedea veșnic pe sine"? Creștinii credeau că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa. ― Bine, dar versetul acela, pe care îl știe orice Ucenic, se referă la deosebirea omului de animale. E doar un fel metaforic de a desemna inteligența, zise tânărul călugăr. Abatele îl aprobă pe Aloim încuviințînd scurt din cap. ― Ai dreptate. De două mii de ani, așa se învață în Abație. Și totuși. Să presupunem că ar exista o rasă de extratereștri. Cine i-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
numai în aparență dreptate"42 atunci cînd vorbește despre funcția naratorului de a fi cel "care evaluează, care are o deosebită acuitate a percepției, care observă", așa cum modurile în care este definit naratorul personalizat sînt, în ansamblu, doar niște "pseudodescrieri metaforice uneori mai adecvate, alteori mai puțin adecvate"43. Hamburger îl înlocuiește pe naratorul personalizat prin conceptul de "funcție narativă": "Actul narației [...] este o funcție prin care persoanele, lucrurile, întîmplările etc. narate sînt create, funcția narativă [...]. Poetul narativ nu este un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
autorului sau al unui mediu auctorial în timp ce imaginația acestuia este concentrată asupra compunerii poveștii din 16 iunie 1904 din Dublin, este bazată pe un fenomen precum reflectorizarea personajului-narator. Termenul de Konzeptionsmonolog (monolog compozițional)411 este, desigur, mai mult o descriere metaforică decît una exactă a ceea ce este extraordinar în actul narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise pot fi subordonate unui concept unificator. 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit La
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prezent Prezent Timpul memoriei Trecut Non-existent Perspectiva Perspectiva internă Perspectiva internă Lumea interioară Lumea exterioară Viziune internă Nicio viziune internă Modul Personaj-reflector (personal) Personaj-reflector (impersonal) Prezentare completă a conștiinței Prezentare redusă a conștiinței Structura conținutului Prin percepție, asociație, memorie (predominant metaforică) Doar prin percepție (predominant metonimică) Această juxtapunere atrage atenția asupra unui număr de aspecte relevante pentru cele două tehnici. Primul punct se ocupă de opoziția persoană. Tehnica de tip "camera eye" nu permite o distincție între referința la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
25, 66 imixtiune, v. narator impresionism, 194-195, 221, 255 indicații de regie, v. indicații auctoriale de regie individualizare, 268 influențare subliminală, 202-203, 216, 218, 231 insolitare, teoria insolitării, 34-35 v. și deviație, defamiliarizare instanță narativă, 267 intensificare episodică, 214 intensificare metaforică, 272 interdisciplinar, 23 intermediere, 86-89, 96, 100, 113-114, 125-126, 129, 219-221, 226, 231, 268, 270, 283, 302, 307, 330 ca trăsătură generică a narațiunii, 18, 25-83 deplină, 65 grad redus de, 57 gradul zero al, 51-83 în romanul popular, 28
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]