1,337 matches
-
prin altul, de data aceasta poetic, aparținând tot lui Blecher, cuprins în volumul Corp transparent, apărut în anul 1934 Eternitate. Două versuri ale textului poetic amintit: Este un început albastru/ În acest peisaj terestru" traduc clar ideea blecheriană de a metamorfoza realitatea pornind de la ceea ce inevitabil avem deja. De realitate nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spațiului în care au dorit să se claustreze. Influența sanatoriului lasă urme și asupra celor sănătoși, nu numai asupra celor bolnavi. Aproape că cei sănătoși devin mai bolnavi decât bolnavii adevărați. În acest sens, Solange va experimenta viața după Emanuel metamorfozându-se într-un bolnav autentic. Inima sa, după cum personajul însuși declară, se cicatrizează asemenea rănilor bolnavilor: ,, Mi-e sufletul înghețat, Emanuel... a înghețat ceva în mine... mi-e rece... mi-e rece aici înăuntru, și arătă cu mâna pieptul"301
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Editura Paralela 45, 2012. Gide, André, Jurnal. Pagini alese 1889-1951, prefață, traducere și note de Savin Bratu, București, Editura Univers, 1970. Gide André, Tezeu; Din file de toamnă, traducere și prefață de Irina Eliade, București, Editura Univers, 1971. Kafka, Franz, Metamorfoza și alte povestiri, traducere de Mihai Isbășescu, București, Editura Polirom, 2012. Kafka, Franz, Procesul, traducere de Gellu Naum, București, Editura RAO, 2007. Mann, Thomas, Moartea la Veneția: nuvele, traducere de Lazăr Iliescu și Al. Filipide, București, Editura pentru Literatură, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aduce soarta, e menit să moară"163. În memoria colectivă, personajul este acceptat ca individualitate numai dacă se integrează într-o categorie impersonală, mai concret doar în condițiile în care individul își pierde o serie de trăsături specifice și se metamorfozează în arhetip. Ana este un asemenea arhetip, iar d-na T. devine arhetipul revitalizat din roman. Ea ni se înfățișează deopotrivă ca prim interlocutor al autorului, întâia protagonistă și cel dintâi narator. Mai greu de argumentat și, pesemne, greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care, în preajma morții, devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
calea și lasă-i pe ei să ți-l roadă până la os."200 Atât cât a fost posibil și în limitele bunului-simț, acesta ar fi, din punctul nostru de vedere, mitul lui don Quijote repovestit de Unamuno și care se metamorfozează într-un câmp arhetipal în romanele lui Camil Petrescu. Studiul gânditorului spaniol l-am considerat un reper sigur, fiindcă în permanență am avut în vedere gândul lui Mircea Eliade: "Unamuno este singurul spaniol care a izbutit să dea o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
hamletiană, "buba multei bogății". Cu sume mari de bani, Fortinbras echipează o armată care luptă cu leșii pentru un biet petec de pământ. Lui Hamlet nu-i rămâne decât să deplângă eterna vaniatate umană, care tulbură pacea universală și o metamorfozează într-o cangrenă: "Trei mii de oameni și treizeci de mii/ De galbeni nu pot dezlega un fleac!/ E buba multei bogății și-a păcii/Ce sparge-n trup, și, făr-a se trăda,/Ucide omul. Mulțumesc plecat/"209. Reprezentarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și făcut, Sache. Hai, pe unde a trecut guzganul, poate trece acum și șoricelul...Devii și dumneata complice beneficiar cu noi..."229 Pe tronul țării s-a așezat abuziv și insidios un asasin și crima lui se răsfrânge asupra cetățenilor, metamorfozând regatul într-o temniță. În piesa lui Camil Petrescu tot un asasin se află la conducerea Ministerului justiției și această nefastă stare de lucruri ultragiază în egală măsură condiția morală și logica bunului simț ale lui Gelu Ruscanu. A-l
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Tu trebuie să scrii, Creangă, pentru că pe tine nu are nimeni a te îndrepta!") este o reconvertire a rostirii tainice prin care Sfântul Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui Iason, alegorie a dictatorilor sângeroși; tot astfel insula fericirii se va metamorfoza în Insula Pustie, Cheală, a Morților, Goli Otok. Fiecare personaj este unic, rigid și intratabil sub umbrela propriilor principii, dar în același timp pare a fi suma celorlalte, pare a fi dobândit ceva de la celelalte care îl preced și îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un ochi explodat. În fața acestei nelegiuiri a Bisericii (care nu va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Joaõ este copilul lui Isabel, cu totul altă plămadă decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții de la Palmela, metamorfozată în imaginarul său infantil într-o seamă de coșmaruri cu vedenii tip Goya. Ca adult căsătorit, va fi repudiat de familie și alungat din casă, lipsit cum era de simțul practic al agoniselii unor obiecte de fală. Scos țap ispășitor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pagini de literatură, altfel spus, să facă din el un vorleser. Dincolo de aluziile livrești și psihanalitice în care se complace protagonistul (un Julien Sorel în brațele doamnei de Rénal, un Felix Krull în brațele mamei ș.a.m.d.), romanul detaliază metamorfoza afectivă și psihică a lui Michael, cu tot ceea ce înseamnă decolarea din cuibul familiei, conștientizarea relației cu tatăl, studiile de drept, metabolizarea generației anilor '60-'70. Talentul lui Schlink performează chiar și fără cruzimi lexicale à la Philip Roth, așadar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cultivă perfect lucid eul liric îi permite să întârzie, vizual, olfactiv sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atât răul sublimat, cum am văzut, în act poetic, cât răul să îi spunem poietic. Altfel spus, suferința cuvintelor, chiar și a celor în stare embrionară, abrutizate, torturate de utilizatorii incapabili a le percepe esența sacră și de a le metamorfoza în poezie: "carele cerului/ scârțâie/ sub povara cuvintelor/ cu mâinile legate/ cuvintelor/ trăgând la galere/ cuvintelor/ nerostite încă de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale îngerilor" (Invazia lăcustelor). Nici agonia regnurilor din lumea naturală (Taina prefacerii în amintire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
salamandra cu o mie de părți/ să se preschimbe/ într-o femeie cu o umbrelă". Mă încăpățânez să îl contrazic: în cele mai bune pagini din Măști, reportaje, peisaje, utopii, "femeia cu o umbrelă" în care, pentru autorul lor, se metamorfozează însăși Poezia chiar există. Referințe critice (selectiv): Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2000; Bogdan Crețu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2000; Dan Bogdan Hanu, în "Convorbiri literare", nr. 9, septembrie 2001; Emanuela Ilie, în "Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Zola crede în rolul benefic al femeii bune și regeneratoare. Vectorul redirecționat de la grandoarea anticilor la ambițiile reduse ale personajului modern este ceea ce frânează mitologiile eroismului și deschide calea spre personajul non-eroic al secolului al XX-lea. Astfel, eroul se metamorfozează în aventurier: "on voit leș candidats-héros hésiter entre écrire et dominer, briller par la redondance d'un style de prestige et briller par le prestige d'un personnage redondant (...) c'est l'orgueil de la parole qui l'emporte, le souci
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
à elles" [Maupassant, Notre coeur, p.161]. Pariziana iubește jocul sub toate formele. Predispoziția să pentru spectacol este o provocare continuă. În acest joc, Pariziana își asumă riscul de a se crede atotputernica. Clorinde Balbi are capacitatea de a se metamorfoza rapid în alt rol186. Ea dorește să facă și să desfacă totul după bunul său plac. Actrița este pentru Pariziana un model de imitat că pentru Sidonie Chèbe187. Este semnificativ că Daudet o compară pe Sidonie cu actorul profesionist Delobelle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
toaletei. Fiecare detaliu, semnificativ, își găsește funcția în obținerea unui anumit efect. La Pariziana totul este în detaliu, în accesorii; de aici perfecțiunea detaliului. Baudelaire scria: "la femme est naturelle, c'est à dire abominable". Însă bijuteriile, parfumurile, toaletă o metamorfozează la infinit. Bijuteriile răspund unei triple funcții legate mai mult sau mai putin de categoria socială: ele permit identificarea cocotelor (caracterul lor exagerat le face deseori să fie bănuite de prost gust); pentru aristocrate, bijuteriile par a fi articole în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fiecare zi în biroul său de la Academia pontificala ecleziastica, ca să mă învețe greacă și latină, scria poetul despre anii petrecuți la Romă.210 Ilustratele și epistolele trimise prietenului Giorgio La Pira între 1921-1924 transmit frământările sufletului sau aflat în plină metamorfoza; simțea deja împietrirea sentimentelor: M-am întors în tristul meu adăpost, cu un frig astral în suflet, gândindu-mă la libertatea de odinioară, săracă dar nevinovată. Am gasit puțină alinare în cuvintele tale pline de bunătate, amintindu-mi de tine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu veritabile rescrieri ce poartă, incontestabil, marca stilului quasimodian. Considerând că argumentele enumerate până acum justifica necesitatea de a detalia corespondentele, rândurile următoare vor arăta că substratul leopardian constituie o componentă tematica esențială pentru emul, care îl filtrează și îl metamorfozează conform propriei sensibilități. 3. Ars poetica și creație trăsături comune 3.1 Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat În a doua perioadă de creație (1945-1966) Quasimodo a scris nu numai versuri, ci și un numar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nocturn și zgomotul vieții de-a lungul zilei.291 Așadar, pornind de la corespondență arhetipala dintre lumină și viața, următoarele nuclee tematice sunt asociate: zori, dimineața naștere, miez de zi drum al vieții, noapte matrice prenatala sau moarte. În Viață solitara metamorfoza din momentele auroral și crepuscular, indiferent de unitatea de timp, este reprezentată în tonuri blânde, atât de necaracteristice majorității versurilor leopardiene. Astfel începe cadrul descriptiv al vieții însingurate: Ploaia din zori, când în patul voioasa / bătând din aripi salța găinușa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul Nobel l-a inclus pe Leopardi în panteonul sau literar. El creează interpunând imaginea insulei între bagajul sau de tablouri lirice și propriile trăiri. Insula este decorul în care scrierile vechi revin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]