1,244 matches
-
Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. SÎnt atît de șocată, că aproape pufnesc În rîs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ajung la birou, Artemis ridică repede ochii spre mine, curioasă. — Bună dimineața, Emma ! RÎnjește spre Catherine. Ai mai citit vreo carte de-aia grea de curînd ? Ha ha. Vai, ce amuzant ! Colegii de serviciu s-au plictisit să mai facă mișto de mine. Singura care continuă să se distreze de mama focului e Artemis. Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțîndu-mi haina. Am citit de curînd o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega ta de serviciu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia. Zici că erai și tu pe-atunci? - În șaișpatru îs...Conceput în șaiștrei, se veseli tânărul, gândind cu mândrie cât umor i-a dat natura de poate face spirite de mișto cu moșulică ăsta care pare pe terminate. Galben și burtos. - Ești încă copil, ce să știi. Nici nu pari de anii tăi! Atunci în șaișpatru a fost una tare. Vroiau rușii să ne ia Dobrogea. Unul, Valev, avea ideea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trimis acuma? Democrația e una, iar diplomația e cu totul altceva. S-a mai pomenit să-i spună tineretul unui diplomat de carieră tataie? - Îmi pare rău, zâmbi pirpiriul. Eu așa zic la domni în vârstă. E simpatie, nu-i mișto. Îi respect. Chiar am prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că gata, ești terminat. Mai ales la ăștia care a făcut comunismul, acuma nu vedeți ce șuturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zic că nu merită, dar parcă, de e bătrâni, mai întâi stai și-l respectă și p’ormă dă-i cu șutul. Așa gândesc io unul, la meseria mea... Întinse mâna să-l mângâie, a îmbunare. - Zău, nu vorbesc la mișto. Chiar și lui dom’ Băcănel, Băcănel Obănceanu, de-a fost mare la partidul lor de demult, când mai trece p-aici, tot așa-i spun, tataie. Și nu se supără. Mai trece, îi cos un pantof, mai un flec, chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de l-a filmat. Ș-acuma l-a luat careva, sau l-a ascuns. D-asta e enervare. Cine să fure la mort o chestie d-aia? Ăștia de vine la pomeni la noi nu e cu tehnică d-asta mișto. A, de era dolari sau chiar un porcoi de-ai noștri și dădea careva la-nghesuială peste ei, tot ce e posibil să-i bușească. Bani, da, are trecere la furat în sat la noi Știți și matale, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bruckner pe o bancă, iar potențialele mele comentarii au fost descurajate imediat după „Bună” - n-am mai apucat să zic nimic. „Nu te uita așa că citesc Bruckner, mi-a dat-o cineva, nu-mi place neapărat, dar degajă un feeling mișto, are o frazare interesantă. Ție nu-ți place? Mai scrii? Bineînțeles că scrii. Tu scriai mereu. De ce nu-mi dai niciodată să citesc ce scrii?” Am ajuns devreme, soarele arunca o lumină portocalie. În Lăptărie încă nu dăduseră drumul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-am așezat lângă scena pe care niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse instrumente de percuție, balafoane și fel de fel de tuburi. Unul cu barbă crescută fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred că la mișto, pentru că avea față de om care ascultă jazz), se învârtea printre ei și dădea indicații. M-am bucurat că s-a nimerit așa. Ei îi plăceau mult jazzul și muzica clasică. Am mers odată la un concert unde, din toată orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
el a zis că-i fusese sete. Ea s-a reîntors la bere, a luat o înghițitură, a tras din țigară și, după un timp, a aruncat fumul peste masă. Fața mi s-a încălzit. Fumul mă lua cumva la mișto, adică el avusese privilegiul, el fusese înăuntru, ce chestie de prost gust, mi se părea așa o chestie de prost gust. - Scuză-mă, scuză-mă, a spus și a fluturat mâna ca să împrăștie fumul. Uite, ți-am adus cărțile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din care nu va mai ieși. Nu poate fata să stea fără să-și pună problema siguranței, a securității, a perfecțiunii relației, a justei raportări la cerințele societății. Cum să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face mișto de unul și de altul, iar glumele pe care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi lipseau mijloacele. Păi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face mișto de unul și de altul, iar glumele pe care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi lipseau mijloacele. Păi să umbli cu oameni de care zici că faci mișto, iar ăia nici nu se prind, și dacă se prind se atacă - ce fel de om ești tu? Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi lipseau mijloacele. Păi să umbli cu oameni de care zici că faci mișto, iar ăia nici nu se prind, și dacă se prind se atacă - ce fel de om ești tu? Îți place așa ceva? Nu-i place, văd limpede că nu-i place, dar există pe undeva un cuvânt care se cheamă compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în mod plăcut cu lichidul de un acvamarin pal. —Ce culoare e aia? am spus temătoare, simțind deja gustul de apă de gură. — Curaçao albastru, zise barmanul, cu mândrie. Jumi-juma cu triplul sec. Blue margarita se numesc. —Mamă, cât de mișto sunt! zise Sally entuziasmat. E băutura anului pentru mine. —Eu, de când a venit un tăntălău cu o sticlă de crème de menthe 1 la un cocktail și ne-a pregătit nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unei nopți de vară, că tot nu lucrezi în teatru. —Mersi, mă gândeam eu că nu-i vorba de Visez la Jeannie 1. —Cosa2? Oricum, vrem să fie ceva modern, modern, modern. Și avem și cev abani, avem un teatru mișto și mare, cu un proscenio - la The Cross - așa că, la o adică, ne putem permite să-i punem pe unii să zboare. De mult mă ghindeam la asta, cum s-o fac să fie interesantă, cum a făcut Peter Brook
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că se putea mai bine. Eu sunt Hugo. Oh, vă cunosc. V-am văzut în Ghosts, la RSC1. Ați fost minunat. —Minunat. Hugo se sprijini de perete în timp ce Matthew punea ibricul pe foc. Ah, presupun că e mai bine decât „mișto“, după cum suna faimosul compliment pe care i l-a făcut Kevin Costner Madonnei, după spectacolul ei. Cred că ea s-a făcut că vomită atunci, nu? O doamnă, ca întotdeauna... Ai făcut școala la Oxford, Matthew? —Nu, la Cambridge. —Sidney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mână. Cine cântă? —The Go-Gos, zisei eu și, vâzându-l încă nedumerit, adăugai: Belinda Carlisle. —Belinda Carlisle? spuse Lurch, căruia îi pică fața, dar nu și cănile de ceai. —„Dați-mi un cowboy!“ țipa Belinda. „Păzea Geronimo, sunt pe urmele tale!“ —Mișto, nu-i așa, Lurchie? zise Bez întinzându-mi o cană. Nu prea sună a „Heaven is a place on Earth“2, nu? Exemplu tipic pentru tineretul de astăzi, îmi zise cu ironie, arătând către „mâna sa dreaptă“. Cred că Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
despre muzică. În timp ce ne beam ceaiul, Bez mă puse la curent cu lista de materiale de cumpărat pe care i-o lăsasem. — Până poimâine ar trebui să ajungă. Vă sun eu când sunt aici și vă puteți apuca de lucru. —Mișto, mă luă gura pe dinainte. Ticurile verbale ale lui Bez erau contagioase. Tocmai atunci începu „Un băiat pe nume Sue“, versiunea live. Johnny Cash1, care voia să fie un al doilea John Wayne. Am dat muzica mai tare. „My daddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înapoi al unei corzi, smucind-o zdravăn cu ambele mâini, șuierând printre dinți pentru a reproduce sunetul unui cablu de oțel care își ia rapid zborul către grilaj. —Bun, zisei eu încet. Cred ca m-am prins cum vine treaba. —Mișto, zise Bez. Când trebuie să ajungă Marie? — În după amiaza asta. Mai bine mă retrag în vizuină să termin prototipul. După aia îl atârnăm acolo sus, la doar câțiva metri de pământ, ca să poată să exerseze câteva sărituri, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de joasă e temperatura la care se lichefiază. E unul dintre metalele cu care lucrezi cu cea mai mare satisfacție, e atât de poros - cât e încă fierbinte, îl dai cu seu animal ca să absoarbă. Așa se obține luciul ăla mișto, uleios. Ție chiar îți place, nu? Nu se vede? zise Hugo alene. Îmi place la nebunie să schimbăm puțin rolurile. Ah, că tot vorbeam de roluri, ai auzit ultima veste? Violeta 1 noastră, nici pe departe atât de fragilă pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și trei dintre mobilele mele pluteau în întuneric, coborând sub noi, lucitoare ca niște sateliți. Un moment am uitat de toate, contemplând rezultatul muncii mele; Sam se uita la lucrările ei și vedea că sunt bune. Sunt al dracu’ de mișto, zise Bez încet. Până atunci vorbisem pe un ton aproape normal; întotdeauna mă uimea cât de mult zgomot se putea face în spatele scenei. Îmi vorbise în șoaptă mai degrabă în chip de compliment față de mine, decât din necesitate. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acolo. Ca și cum cel de lângă scară și-ar fi dat seama de acest lucru, acesta făcu câțiva pași înainte, ieșind în lumină. Era Tabitha. Probabil că o luase în jos pe scară prin trapa de sus, în timp ce noi vorbeam. În spatele nostru, mișto-ul mai ținu o vreme, cu mașiniștii care se înghionteau unul pe altul. Remarcasem că profitaseră de ocazie să-l împingă un pic pe Steve de la unul la altul, așa, în glumă; era prea autoritar și plin de importanță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de metal sudate încât părea o bucată de magnet pe care o pusesem în mijlocul camerei și care atrăsese jumătate din resturile din jur. —P’asta cui i-o dăm? —Lui Bez, zisei eu. Așa se învață minte că a făcut mișto de primul nostru breloc. Împachetasem cadourile în hârtie maro și le sigilasem cu ceară. Eram foarte încântată de rezultat. Cel puțin era ceva diferit. Ia uite, zisei eu, scoțând la iveală o sticlă de șampanie pe care o țineam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deget. Lurch flutură sticla de șampanie, pe jumătate goală, pe care o avea la el și se uită în jur după niște pahare. —Păi, du-te și adu-i un pahar! zise Bez, nerăbdător. Hai! Lurch dispăru la comandă. —E mișto să-l ai pe-aproape, zisei eu, cu invidie. Se poate aranja cumva să-l împărțim? —E folositor, nu? Ben pronunța cuvintele cu o oarecare dificultate. Mi-am schimbat părerea despre starea lui: era complet luat. — Ți-a făcut treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a amintit că, desigur, așa și trebuia să fie. Theo era încă la Chicklets și aștepta să fie luat acasă. În timp ce el ridica geamul și pleca în căutarea unui alt loc de parcare, familia cea grasă a început să facă mișto de el și să-i arate tot felul de degete. Hugo spera să nu-i întâlnească în supermarket. Nu trebuia decât să evite standul cu chipsuri și prăjituri cu frișcă. Înăuntrul magazinului, Hugo s-a holbat la zidul de scutece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un stâlp de telegraf peste un Land Rover în care se aflau doi indivizi luați la mișto de un ghinion teribil. În urma sa, ploaia lovi cu și mai mare putere în ferestrele secției, ca și cum ar fi dorit să-l oprească... 13 Ieși din casă și rămase câteva minute pe verandă. Luase și paharul cu el, îl simțea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]