1,252 matches
-
care crește somoni... I-am smuls revista și l-am lovit cu ea. Nu-i spusesem niciodată că Maria considerase în toți acești ani relația noastră ca pe o paradigmă a perfecțiunii sentimentale. El ar fi fost convins că face mișto de el și s-ar fi simțit jignit ca de fiecare dată când spunea ea ceva. Se distrează de minune, am spus tuturor. Toți furnizorii ei i-au oferit haine gratis pe care să le poarte la întâlniri și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fine, o cronică scrisă cu umor , la o reprezentație bucureșteană, Într-o publicație centrală, care nici nu mai știu cum se cheamă. Concluzia cronicarului :” Cea mai bună scenă a spectacolului - nu există; cea mai proastă scenă a spectacolului - tot spectacolul”. Mișto! Regizorul răsfățat al criticii, Radu Afrim, anunță că e obosit și-n 2011 Își va lua o pauză de un an, să se curețe de noxele lucrului cu actorul și de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună. Dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu câtă nesimțire îi atrăsesem atenția asupra prăpastiei dintre noi doi: eu sunt deștept iar tu tăntăloaică, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Leanțo? — Nu mai știu. Nicicum. N-a fost nicicum. Ei bine, tu ce crezi? Ea susține că i s-a întâmplat o singură dată, acum zece ani și, chiar și atunci, a fost rezultatul „accidental“ al neînțelegerii lui și al miștoului ei. Chiar înghiți povestea asta? S-o iau și eu de bună? E chiar cu neputință să acceptăm că fătuca asta și-o fi dedicat oarece timp ocupației de cocotă de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înfrângă rațiunea, Dovlecel a rămas de fiecare dată o doamnă. Eu, unul, eram barbar. Oricât de ponderat aș fi fost la început (sau condescendent, căci așa apăream în ochii altora), până al urmă ajungeam să fac spume, să iau la mișto, să insult și să ocărăsc, să mă iau în hâră cu acești oameni înfiorător de înțepați, făcându-l pe iubitul lor Ike analfabet, imbecil politic și moral - probabil că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pildă, argoul ei dăștept, de fostă studentă căministă. Nu-l suportam. „A borî“ în loc de a vomita, „cu capsa pusă“ în loc de furios, „mortal“ în loc de nostim, „ușchit“ în loc de trăsnit, „țâști-bâști“ în loc de micuț. Ah, și divin. (Chestie căreia Mary Jane Reed îi zice „mișto“ - mereu le învăț pe fetele astea să vorbească corect, eu, cu vocabularul meu de New Jersey, compus din cinci sute de cuvinte.) Pe urmă, mai erau și poreclele prietenelor ei: ca să nu mai zic de prietene în sine! Pudi, Pip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-ar trebui vreodată? Bășcălia, glumele, miștoul, scălâmbăielile - să tot râzi, nenicule! Îmi place! Și, cu toate astea, în adâncul sufletului lor, joaca e pe bune, sunt serioși la culme. Să-i vezi la sfârșitul celor șapte runde, când dolarul trebuie să-ncapă pe mâna altuia. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vrei să duci o viață mai bună. Într-un fel, ori de câte ori zici ceva, mereu faci poante, trebuie neapărat să fii „haios“. Și-o ții așa cât e ziulica de lungă. Oricum ai da-o, totu-i ironie, autominimalizare. Autominimalizare? — Autodezaprobare! Mișto de sine! — Exact! Și ești un om extrem de inteligent - or asta face treaba și mai dezagreabilă. Că ai fost în stare să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce s-a mai luptat pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mii pentru locu’ ăsta. — E problema matale. Mie nu mi-ai plătit nimic. N-ai de ce să strigi la mine și să mă jignești. E păcat de bătrânețile matale. În loc să iei calea bisericii... — Care biserică?! Mă mai iei și la mișto. La biserică să-l trimiți pe tac-tu. — Uite ce e: până aici! Te rog să nu te iei de tata, că e mort! — Te bag în pizda mă-tii! Io am plătit locu’ ăsta ca să dau la pește! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Bruckner pe o bancă, iar potențialele mele comentarii au fost descurajate imediat după „Bună” - n-am mai apucat să zic nimic. „Nu te uita așa că citesc Bruckner, mi-a dat-o cineva, nu-mi place neapărat, dar degajă un feeling mișto, are o frazare interesantă. Ție nu-ți place? Mai scrii? Bineînțeles că scrii. Tu scriai mereu. De ce nu-mi dai niciodată să citesc ce scrii?” Am ajuns devreme, soarele arunca o lumină portocalie. În Lăptărie încă nu dăduseră drumul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-am așezat lângă scena pe care niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse instrumente de percuție, balafoane și fel de fel de tuburi. Unul cu barbă crescută fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred că la mișto, pentru că avea față de om care ascultă jazz), se învârtea printre ei și dădea indicații. M-am bucurat că s-a nimerit așa. Ei îi plăceau mult jazzul și muzica clasică. Am mers odată la un concert unde, din toată orchestra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
el a zis că-i fusese sete. Ea s-a reîntors la bere, a luat o înghițitură, a tras din țigară și, după un timp, a aruncat fumul peste masă. Fața mi s-a încălzit. Fumul mă lua cumva la mișto, adică el avusese privilegiul, el fusese înăuntru, ce chestie de prost gust, mi se părea așa o chestie de prost gust. - Scuză-mă, scuză-mă, a spus și a fluturat mâna ca să împrăștie fumul. Uite, ți-am adus cărțile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din care nu va mai ieși. Nu poate fata să stea fără să-și pună problema siguranței, a securității, a perfecțiunii relației, a justei raportări la cerințele societății. Cum să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face mișto de unul și de altul, iar glumele pe care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi lipseau mijloacele. Păi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face mișto de unul și de altul, iar glumele pe care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi lipseau mijloacele. Păi să umbli cu oameni de care zici că faci mișto, iar ăia nici nu se prind, și dacă se prind se atacă - ce fel de om ești tu? Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa oameni umblă. Cu mine nu putea să facă mișto, acum sincer. N-avea de ce și îi lipseau mijloacele. Păi să umbli cu oameni de care zici că faci mișto, iar ăia nici nu se prind, și dacă se prind se atacă - ce fel de om ești tu? Îți place așa ceva? Nu-i place, văd limpede că nu-i place, dar există pe undeva un cuvânt care se cheamă compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
celălalt capăt al casei se auzi un țipăt: ― Mana! Fără să-și dea seama, Desdemona apăsase un buton de pe perete. ― Ce fel de ușă e asta? strigă ea și toți ne repezirăm Într-acolo În fugă. Se mișcă singură! ― Uau, mișto! spuse Capitolul Unsprezece. Callie, ia Încearc-o. Pune-ți capul În dreptul tocului. Îhî, așa... ― Nu vă prostiți cu ușa aia, copii. ― Doar Îi testez presiunea. ― Au! ― Ce ți-am spus eu? Găgăuță. Acum scoate-o pe soră-ta din ușă. ― Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu mi-a pus obișnuitele Întrebări despre originea și destinația mea. În schimb, când am plecat, m-a Întrebat: ― De unde-ai luat costumul ăsta? ― De la Armata Salvării. ― Foarte drăguț. ― Chiar așa? am spus. Și apoi m-am mai gândit. ― Faceți mișto. ― Nu, nu fac, spuse Scheer. Îmi place un costum În care-a murit cineva. E foarte existențial. ― Ce-i aia? ― Ce-i aia ce? ― Existențial. Îmi aruncă o privire directă. ― Un existențialist e o persoană care trăiește clipa. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-mi caut o casă și să mă mut / pentru că iarna deja a trecut / a) la răzoare / b) pe ștefan cel mare / și să am în parcare / o mașină (un opel frontera sau un re-nault/ espace ar fi cel mai mișto) / c) sub nările tale / ca două confetti / plutind înspre squarul / din piața rosetti". La fel, întrebările "existențiale" - uneori cu adevărat 153 grave în ciuda facondei, căci Gherguț are și o puternică dimensiune expresionistă - creează un câmp poetic ambiguu, cam ca într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Bridge! strigă Kitty. Iar acolo trebuie să fie Alcatrazul! Al-ca-traz? Doamne, ce-mi place cum sună! Al-catraz, Al Capone, Al Jazeera... Al, vatmanul. Îmi place cum sună Al. Hai să coborâm aici și să ne plimbăm pe pod! Ar fi mișto, dar aș prefera să mă coafez acum, zise Desert Rose, complet indiferentă la emoțiile prietenei sale. Trebuie să arăt super diseară, pentru Charlie. Am ajuns până aici și tu nu vrei să vezi Golden Gate Bridge? — E doar un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trebuie să fiu Îngrijită? — Da, dar acum nu e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla, În cel mai bun caz? — Habar n-am, o cină romantică mâine-seară, poate? — Sunt la regim. Kitty făcu o pauză. Și de ce m-aș duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu se petrecea nimic anormal. „Foarte James Bond“, se gândi ea. — Și ce s-a Întâmplat după aceea? — Nimic, la sfârșit am plecat cu partenera mea. Nu m-am culcat cu cealaltă, nici măcar n-am mai văzut-o de-atunci. — Mișto poveste! zise ea, privindu-l admirativ. Un bărbat chipeș care nu fusese niciodată căsătorit era ca un animal sălbatic, inducea senzația de pericol. — Întâlnirile tale cum sunt? o Întrebă el. — Mecanice. Când merg la o Întâlnire simt că piere orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ne-am Împrietenit. Curând sosi și Carmen, o blondă Îndesată, de treizeci și trei de ani, cu un simț al umorului foarte ascuțit și ochi albaștri, strălucitori. — Cum a fost la Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am distrat. Nimic special. — Imposibil! Pun pariu că ai tu o poveste interesantă de-acolo! Haide, trebuie să se fi Întâmplat ceva bun pe-acolo, zise Giulia calmă. Radiezi! Trei perechi de ochi se ațintiră asupra lui Kitty. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
alții mai puțin, o dihanie d-asta parșivă care nici măcar n-are curaj să ți se arate, barem să știi cu cine lupți, da, cre’ că tre’ să fie neapărat un schepsis și în treaba asta, prea uităm mulți lucrurile mișto, lucrurile importante, prea ne dăm de ceasul morții când nu vă mai găsim, prea ne bușește starea asta că trebuie să vă cerem iertare, prea vrem ca soldățeii noștrii să cucerească alte lumi în care să ne simțim mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de țigară cu filtru, be te, ză best, străine, de la bulgari, țigară mișto, le-am șutit din coșu’ de gunoi, ia să te vedem acu’ dacă ai sânge în tine, pe cuvântul meu că nu prea vreau, s-ar putea să mor otrăvit, și dacă aș renunța la cazemată nu m-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]