1,158 matches
-
furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile în care era ceva mai adâncă se păstraseră câteva știoalne, ochiuri de apă otrăvite în care mai erau niște gângănii adaptate la mediul toxic, infestat cu milioane de microbi. Se duseseră vremurile când de-aici prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul cu apă clocotită pe foc, iar toată carapacea lor devenea roșie-roșie. Mâncam toți cu mare poftă, iar Haiduc avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vor să mai părăsească SUA. - Bine domnișoară, voi face și asta. Instituția unde lucrați vă acordă concediu? - Sigur, lucru e aranjat. Acum am terminat? - Nu! Acum veți fi supuși unei lungi și minuțioase examinări medicale. Stiți, nu vrem să ducem microbi În SUA. De altfel dvs. arătați sănătos, dar de examenul medical nu scăpați. Vă previn că veți fi examinați și pe vapor, asa că mai bine să nu ascundeți ceva. Aveți aici o listă de trei medici. A doua zi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu mai mari pretenții din Europa occidentală, am văzut aeroporturi care arătau mult mai rău. Ungurii se străduiesc și chiar reușesc să demonstreze că pot fi mai buni decât acei care s-au protejat cu un zid al nepăsării de microbul devastator al comunismului vreme de 45 de ani... ...Beau cu Vitalie o cafea și plătim în dolari, nu e obligatoriu să mai schimbăm în forinți. VITALIE CIOBANU: Ordine, curățenie și siguranță. Cu îndeplinirea acestor trei condiții începe drumul spre Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel, și marele microb al îndoielii!... E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor oarecum previzibile și naționale, Îngerul de gips, cea a sobolului care-și sapă propria galerie sub pașii lui Minda, cel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simț." De aceea Hannah Arendt se grăbește să se îndepărteze de centru, mutându-se la alt hotel, ca să scape de miasme. Unde am citit oare că Theodor Herzl a încercat aceeași greață în momentul debarcării la Jaffa? Fobia inveterată de microbi și de păduchi proprie ambilor acestor hiperoccidentali reprezentând unul spiritul de ordine germanic și cealaltă igiena nord-americană la granițele fetide ale ecumenismului civilizat. Reflexul profilactic al omului alb la debarcare: să-și șteargă cu grijă tacâmurile, să bea apă fiartă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și fără tranziție de la forma bubonică la cea pulmonară, cum se dezvoltă obișnuit ciuma. Fapte zdrobitoare: În Manciuria, la 4 april 1952, șoareci de un soi neexistent în localitățile manciuriene, au fost aruncați asupra caselor. Acești șoareci erau purtători de microbi ai ciumei de o virulență excepțională îngăduind să provoace ciuma subt forma direct pulmonară. Declarațiile și probele lui Farges au fost puse la îndoială; intențiile conducătorilor americani în privința mijloacelor de a purta un nou război sunt direct legate de crimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oamenii de bine din lume trebuie să se ridice contra războiului de brigandaj din Coreea, amenințând să degenereze într-un conflict universal. "Orașe rase de pe fața pământului, populații civile masacrate, napalmul care transformă în torță ființa umană, gazele asfixiante, vibrionii, microbii, mâni mașinile atomice..." Față de amenințarea unor asemenea acțiuni criminale, indiferența noastră, a celor ce trăim în aceste zile dramatice, ar fi o greșeală care ar apăsa ca o veșnică rușine generația noastră. 9 dechemvrie. În sala Ciaikovski, la 7 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fericire, era primăvară imperială, viața ne chema spre soare, aveam cu toții tendințe centrifuge și bietul doctor, cu o figură permanent necăjită, abia de putea ține inventarul acestei trupe de nărăvășie, prea puțin interesată de diferitele "bulioane" pe care se cultivau microbii și de caracterele speciale ale virușilor invizibili asasini care ne lăsau perfect indiferenți. Ar fi trebuit să fim ascultători, dar nu-l puteam asculta pe Teodorovici, un om prea fin pentru a se putea impune. Nu avea morga pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
asistent cum fusese. Jocurile de culise așa au dictat. Mărturisirea deschisă ne-a impresionat. Am devenit studenți exemplari, am învățat de la dânsul superba geometrie a naturii exprimată prin inframicrobiologie și relațiile virusului cu imunitatea, cu vaccinul, cu genetica. Vorbea clar; microbii ni s-au părut, de atunci, niște bune cunoștințe. Ne-a câștigat pe toți. Am povesti această istorioară pentru că profesorul Teodorovici, care a lăsat o mulțime de realizări profesionale, poate fi înțeles totuși mai bine prin povestire, prin apropierea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru a-i convinge că merită, ca însoțitor. „Merg și cu tine“, îl auzeai, și mergea într-adevăr și cu tine, și mai mergea și cu alții, cu mulți alții, căci multora le inoculase Titel, în epoca de care vorbesc, microbul cinefilic. Erau filme pentru care făcuse obsesie, vorbea despre ele tuturor cu pasiune, le crea văzând cu ochii o legendă. Îmi amintesc, dintre acestea, de Inimă rece, ecranizarea unui basm german, sau de tulburătorul N-a dansat decât o vară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
celule, identice din punct de vedere genetic cu restul celulelor organismului, trăiesc sau mai binezis supraviețuiesc pe cont propriu, parazitând restul organismului. Asta se cheamă cancer, iar În comunitatea umană, delincvență. Cealaltă situație anormală e invadarea organismului de către celule străine, microbii, care-l asediază de fapt continuu. Un organism În bună stare de funcționare știe să se apere: are celule specializate, limfocitele, care distrug orice celulă străină. Dacă limfocitele nu-și fac datoria, fiind prea puține, de exemplu, organismul se va
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Botanică ori a vrăbiilor de peste tot. Duce o viață discretă și nu se dă la om. Ca și câinii cu prieten sau, dacă vreți, cu stăpân. Deci, comunitatea umană este asaltată de indivizi străini ei, câinii vagabonzi care, ca și microbii la un organism, trebuie eliminați. Rolul limfocitelor Îl dețin În acest caz hingherii, absolut necesari, chiar dacă huliți de unele elemente ale comunității umane care nu prea le Înțeleg rostul. Nici Iașii și nici alte orașe ale țării n’au, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Nu-mi propun o polemică, cel mult un dialog pe această temă. Ca atare, mă mărginesc a continua similitudinea dintre un organism și comunitatea umană. Organismul consumă mai multă hrană decât folosește. Restul e eliminat, nu Însă Înainte ca niște microbi, deci tot celule străine, Însă tolerate În intestin, să le prelucreze; din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar, serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a continua similitudinea dintre un organism și comunitatea umană. Organismul consumă mai multă hrană decât folosește. Restul e eliminat, nu Însă Înainte ca niște microbi, deci tot celule străine, Însă tolerate În intestin, să le prelucreze; din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar, serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a se Întreține; restul e abandonat ca gunoaie, pe care scurmă și, iertați-mi cinismul aparent, le
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
comunitatea umană. Organismul consumă mai multă hrană decât folosește. Restul e eliminat, nu Însă Înainte ca niște microbi, deci tot celule străine, Însă tolerate În intestin, să le prelucreze; din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar, serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a se Întreține; restul e abandonat ca gunoaie, pe care scurmă și, iertați-mi cinismul aparent, le prelucrează, câinii vagabonzi arondați fiecărui tomberon. Concluzia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu valorile literaturii. A primit o educație aleasă. Muncitori nerași, ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute... Foarte curând însă am fost internat la Spitalul Colentina, Secția de boli infecțioase, cu diagnosticul de hepatită epide mică. Trebuie să mărturisesc însă că eu nu cred în microbi. știam încă din copilărie, de la bunici, că gălbinarea este de fapt o boală nervoasă, pricinuită de cele mai multe ori de mari supărări, de mari supărări și epuizări fizice. și ale mele nu fuseseră mici... Clinica de Boli Infecțioase, Spitalul Colentina Către
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cine știe dacă ea însăși va mai trăi șapte ani! și începură demersurile și alergăturile... Trebuiau obținute aprobări peste aprobări; erau necesare două sicrie, unul de lemn, obișnuit, iar altul de plumb, care să nu permită răspândirea pe drum a microbilor corpului, intrat în putrefacție incompletă; iar operația trebuia efectuată de un specialist de la Institutul Medico-Legal. și trebuia să asiste negreșit și un membru al familiei... Dar pentru nimic în lume Ticki nu voia să admită ca Alice ori Mișu să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
piroman, adică a unuia care are ca idee fixă focul. Eu nu cred. De ce să fie neapărat un om? Poate că a fost o muscă țețe sau o balenă, sau o boală care se manifestă cu flăcări. Dacă există un microb care dă iama în cai, găini și așa mai departe, de ce n-ar exista unul care-și face de cap în lumea stadioanelor? Stadioanele au lumea lor, așa cum și găinile o au pe a lor. Și unde-i lume, acolo
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iama în cai, găini și așa mai departe, de ce n-ar exista unul care-și face de cap în lumea stadioanelor? Stadioanele au lumea lor, așa cum și găinile o au pe a lor. Și unde-i lume, acolo-s și microbi. Poate că n-a fost nici microb, nici insectă - ci altceva, dar de ce neapărat să fie un om? Cum nu știm să descurcăm un mister, gata, dăm vina pe om. În loc să tratăm misterele cu mistere, căutăm imediat asasini, incendiatori, complotiști
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
departe, de ce n-ar exista unul care-și face de cap în lumea stadioanelor? Stadioanele au lumea lor, așa cum și găinile o au pe a lor. Și unde-i lume, acolo-s și microbi. Poate că n-a fost nici microb, nici insectă - ci altceva, dar de ce neapărat să fie un om? Cum nu știm să descurcăm un mister, gata, dăm vina pe om. În loc să tratăm misterele cu mistere, căutăm imediat asasini, incendiatori, complotiști, nebuni, trădători, logicieni, femei, Corday și ce-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amigdale! Le-am apărat, într-adevăr, cu dinții. Habar n-am de ce le-am apărat, ani și ani. Ani și ani, de mic copil, doctorii m-au presat să le scot: „focare de infecție”, „porcării”, „rădăcină a răului”, „cuib de microbi”, „dușmani ai întregului organism”, „elemente dubioase” - dar câte expresii oribile mi-a fost dat să aud pe seama lor! Am rezistat, deși pe cât de urât mi se înfățișa prezentul, pe atât de exaltant mi se descria viitorul: „operația e un fleac
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că, mari sau mici, dacă nu-s foarte infectate, ele trebuie bine păstrate, fiindcă au un rol progresist în corpul nostru. Ele ne protejează, ele produc globule albe, care globule albe devorează microbii. Ele contribuie la formarea anticorpilor care se luptă cu virusul poliomielitei. Și - mergându-se pe linia reabilitării amigdalelor - se ajunge la ideea că „nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva virușilor cancerigeni!...” Nenorocitele mele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Zece zile închisoare pentru Chr. Laheurte, cel care și-a omorât pisica, aruncând-o pe fereastră, de la etajul patru. „Dar de 50 de ani medicii n-au găsit mijlocul de a preveni lepra și sunt incapabili să cultive în laborator microbul ei; nu s-a găsit un animal capabil să contracteze lepra.” Un cascador francez, Remy Julienne, aleargă pe un acoperiș cu o mașină la 100 km/oră și sare cu ea pe un alt acoperiș, la 23 de metri distanță
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
clar și la obiect). Din cauza sărăciei, am stat doi ani fără frigider și din cauza mâncării alterate, sănătatea mi-a fost afectată, mai ales că după ce mâncam, mă durea stomacul și mai luam două trei păhărele de ,,tărie” ca să mai ,,omor microbii”. La un moment dat mi s-a făcut rău (nu din cauza băuturii - în ziua respectivă băusem doar o bere), am căzut pe stradă și am fost luat cu ambulanța. În ziua când americanii începeau războiul din Afganistan, eu mă aflam
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]