1,095 matches
-
cel puțin trei ori pe săptămână și împărțeau o detașare și o intimitate care părea că aparține unei relații de lungă durată. Și sexul se îmbunătățise considerabil... Abia dacă se mai uitase peste cărțile ei de tarot zilele astea, iar micuțul Buddha era intens neglijat. A, a sunat Ted. O să fie sâmbăta viitoare, spuse Clodagh. Ashling făcu o pauză, în încercarea de a învinge impulsul unor emoții murdare. Nu își dorea să o încurajeze pe Clodagh să devină prea prietenoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru o clipă, s-au privit în ochi. Mă bucur atât de mult să te văd, oftă Clodagh. Cele cinci zile de când plecase Dylan fuseseră ciudate, ca un fel de coșmar. Se simțea vinovată pentru că distrusese căminul, mai ales pentru că micuții întrebau tot timpul când se întoarce tati acasă. Era din ce în ce mai izolată, până și mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca să-mi ușurez conștiința în legătură cu puștiul. Asistenta socială cu care am vorbit m-a anunțat că Billy Maynard e deja acolo și o așteaptă pe maică-sa, fosta nevastă a lui Coleman Maynard, o prostituată cu șase condamnări la activ. Micuțul încă urla după tăticul lui. Am pus receptorul în furcă, dorindu-mi să nu fi sunat deloc. Urmară trei ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afla În fața casei lui Darren Caldwell, cu luminile stinse, cu motorul mergând Încet. Înăuntru, unul dintre agenții aflați sub comanda lui Logan Îi citea omului drepturile, În vreme ce mama acestuia se prăbușise În lacrimi pe canapeaua de culoarea lămâilor verzi. Iar micuțul Richard Erskin dormea dus. Oftând, Logan ieși În burnița cețoasă. Atmosfera dinăuntru devenea Înăbușitoare, iar lui Începuse să-i pară rău pentru Darren. Era puțin mai mare decât un puști. Nu voise decât să-și vadă fiul. Poate să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un idiot, În timp ce eroul poliției, Logan McRae, Îl căutase pe micuțul Richard Erksine“. Și restul articolului o ținea tot așa. Miller Îl desființase pe inspectorul Insch. Îl făcuse pe un ofițer superior de poliție să pară un ticălos fără inimă. Ba chiar era un citat din spusele comandantului, care declara că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se grăbi să ajungă În micul lui comandament, străduindu-se să nu i se citească vina pe chip. Astăzi avea o singură agentă: vocea feminină care prelua apelurile. Toți ceilalți ofițeri disponibili aveau să-și petreacă ziua căutându-l pe micuțul Peter Lumley. Cineva Îi vârâse lui Insch un fitil În dos, iar el era hotărât să Împărtășească experiența. Așa că urmau să fie doar Logan, polițista și lista de nume posibile. Echipa care scotocise prin registrele cu posibili suspecți de la Serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Isobel, iar comentariul ei deveni ezitant. Grijulie, ridică organele interne din punga de plastic În care fuseseră vârâte, Încercând să identifice ceea ce ținea În mâini. Logan era convins că nu-și va mai scoate vreodată mirosul din nări. Cu micuțul David Reid fusese rău, dar de data aceasta era de o sută de ori mai rău. — Constatări preliminare, zise Isobel când termină În cele din urmă, frecându-și iar și iar mâinile. Patru coaste fracturate și semnele unui traumatism cranian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nicholson Înghiți În sec. — Mai avem niște poze, zise Logan. Vrei să le vezi, domnule Nicholson? Întoarse un plic de carton și scoase fotografiile post mortem ale lui David Reid. — O, Doamne... Nicholson deveni cenușiu. Îl mai ții minte pe micuțul David Reid, nu-i așa, domnule Nicholson? Cel de trei ani, răpit, strangulat și violat? — Nu! — În mod sigur Îl mai ții minte. Te-ai Întors să iei niște bucăți din el, nu-i așa? Cu o foarfecă de grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
crezi că au intrat? A fost nevoie de o șurubelniță de opt centimetri ca să forțeze ușa, să dea cu totul la o parte zăvorul. O patrulă În trecere i-a prins făcând asta. Îi arătă pe cei doi agenți Înghețați. Micuții ar fi luat-o la fugă dacă n-ar fi apărut tipii ăștia și i-ar fi prins. Logan Își mută atenția de la copii la cei doi agenți În uniformă. — O patrulă În trecere? În mijlocul parcului Seaton? Pe vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Strichen a dus copilul Într-una dintre ele. Logan nici nu se obosi să-i spună cât de al naibii de evident era. Șansele de a alege de pe listă clădirea corectă pentru căutare erau reduse. Nu aveau să-l găsească la timp. Micuțul Jamie McCrath nu avea să supraviețuiască până să apuce a patra aniversare a zilei sale de naștere. Încercând să micșoreze acea șansă, Logan Îi ceru bărbatului celui morocănos de la Direcția Parcuri să verifice dosarele pe care le aveau, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu va rămâne decât supărare și rușine. Dar asta mai târziu. Deocamdată, sângele Îi vuia În urechi. Cu degetele amorțite, Împinse fermoarul În jos. — Bună spuse el. În geantă, micuțul Jamie McCreath deschise ochii și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În urmă decât pereții acoperiți cu graffiti și podeaua rece de beton. Un nou tremur o cuprinse. Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe ticălosul cel bolnav omorând un copil! Încordându-și toți mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mutilat trupurile. Unde credeai c-ai s-ajungi? În tabăra de vacanță? — O să-mi facă rău! Strichen deja plângea, iar scâncetele sale pufăiau nori albi În Întuneric. Așa cum a făcut el. Cum a făcut Cleaver! — Haide, Martin, s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar Jamie Îi alunecă din mâini și căzu În zăpadă. Logan se repezi Înainte. Strichen scoase un cuțit. Logan se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat de parapetul turnului ca de zidurile unei închisori, privea dezamăgit. Spre miazăzi, printre norii joși, se zărea o palidă rază de soare. Se vedea și îndepărtata Augusta Treverorum, capitala Galliei Belgica, orașul întemeiat de Roma, care, secole de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cădeau pe pardoseală. Ofițerul se uită la rândul lui în spate și, pe când îl conducea pe curier spre ieșire, îl întrebă furios: — Și cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și se îndepărtă, dezgustat de amintirea lașității colective. Micuțul înțelese că în insula pierdută în Marea Africii și în orașul acela îndepărtat se întâmplase ceva mai grav decât un atac al germanilor - angrivari sau cherusci - la graniță. Numele celor doi oameni uciși nu-i spuneau însă nimic. Ofițerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
angrivari sau cherusci - la graniță. Numele celor doi oameni uciși nu-i spuneau însă nimic. Ofițerul de gardă se întoarse, dar nu observă că - poate din vrerea zeilor atât de des pomeniți de vechii scriitori - ușa comandamentului era întredeschisă. Astfel, micuțul o zări pe mama sa, tânără și foarte frumoasă, cum ieșea în fugă dintr-o cameră, venea în spatele lui Germanicus, lua mesajul și citea în grabă câteva rânduri, înainte ca el s-o împiedice. Atunci, pentru prima dată, o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se opună. Micuțul auzi glasul tatălui său șoptindu-i la ureche, aproape ca un sărut: — Ai răbdare, sustine, îndură. Vom avea timp... Ea se liniștea. — Șterge-ți ochii, îi spuse el, îndepărtându-i cu degetele lacrimile, nimeni nu trebuie să spună că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse el, îndepărtându-i cu degetele lacrimile, nimeni nu trebuie să spună că ai plâns. Ea îi răspunse cu glas răgușit: — De șaptesprezece ani mi-au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar ofițerul închise ușa. Micuțul îl zări însă pe Zaleucos și se duse singur în piață, cuprins de o vagă neliniște. Îl văzu pe curier nemișcat în mijlocul unui grup de ofițeri. Se apropie la timp pentru a auzi un glas care spunea: — Un omor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al castrului, de unde se auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în fierăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tac, pentru că și ei i se supun lui Tiberius. În ce anume i se supun? îl întrerupse glasul copilului, stercurându-se printre ecourile loviturilor. — Vino-ncoace, a sosit vremea să afli, îi spuse hotărât Silius, de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia care a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi tremurau. Șopti: — Am văzut-o pe mama plângând... Se agăță de brațul lui Silius și îl rugă: Să nu spui nimănui. Tribunul clătină furios din cap. — Mama ta, Agrippina, are multe motive să plângă. Știi că avea trei frați? Micuțul sări în picioare. Nu-i adevărat, nu mi-a zis niciodată, nu are pe nimeni... Ai spus că avea... Cum adică, avea? Maestrul de arme, care până atunci tăcuse, în vreme ce arma se încălzea în foc, interveni: — Cei trei frați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vreme ce arma se încălzea în foc, interveni: — Cei trei frați ai mamei tale erau singurii moștenitori ai lui Augustus, speranța imperiului. Ei, nu Tiberius. Făurarii și ceilalți meșteri aflați în fundul fierăriei auziră vorbele acelea și se opriră să-i privească. Micuțul suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atac. — Apoi te duci în spatele lui, vezi? Îi pui mâna stângă pe gură și-i ții capul nemișcat, iar cu dreapta înfigi arma în gât, unde palpită vena. Militarul se prefăcu rănit, se rostogoli pe jos, dând din picioare, și micuțul izbucni în râs, uitând de lacrimi. Tribunul îi explică: — Dacă vrei să te asiguri că adversarul tău e mort, pui degetul aici - îi puse degetul în dreptul jugularei celui căzut. Simți cum palpită? Când se oprește, înseamnă că viața s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]