2,760 matches
-
casier. La retragerea lui Tiron, în august 1915, locul acestuia este preluat de Const. Al. Holban, directorul Gimnaziului „Anastasie Panu” din localitate. În primul număr este lansată invitația la colaborare, totodată menționându-se explicit că „revista nu are caracter politic militant”. Alături de poezii, schițe și povestiri, figurează materiale de informație, grupate în câteva rubrici permanente: „Cronica economică”, „Cronica politică”, „Cronica veselă”, „Cronica muzicală” (de la explicații despre sonată, la cronica unui concert susținut de George Enescu la Huși), „Cugetări” (cuprinzând aforisme din
GANDURI BUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287153_a_288482]
-
și de o „mare” dramă „mitho-literară”, Monumentul Șincai-Klainian. Curioasa piesă, concepută ca o satiră a moravurilor contemporane și o apoteoză a lui Gheorghe Șincai și Samuil Micu, este doar o proiecție scenică a ideilor lor culturale: personajele sunt fie entuziaști militanți pentru cultura românească, fie zei care afirmă originea romană a neamului, vorbesc despre gazeta „Albina românească”, despre scriitorul Costache Stamati sau dau informații despre geografia Transilvaniei. Sunt luate în discuție problema alfabetului latin, cea a necesității înființării unor biblioteci subvenționate
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
după ce el rămâne singurul conducător al periodicului, G. se transformă declarat dintr-o publicație eclectică într-una de direcție. Revista își asumă - și va exercita viguros - rolul de principal organ al mișcării literare tradiționale, căreia îi dă un nou sens, militant autohtonist și ortodoxist (Sensul tradiției, 1-3/1929). „Gândirismul” ajunge în curând să constituie varianta majoră, focalizatoare, a tradiționalismului. Literatura de imaginație și, în covârșitoare parte, chiar eseistica și filosofia cuprinse în revistă nu se identifică, totuși, cu ideologia acesteia. În ciuda
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
pieselor reprezentate, unele criterii estetice și etice de apreciere a operei dramatice. Articolele lui Barbu Catargiu (Teatru național), I. Voinescu II (Cugetări asupra teatrului) și însemnările Despre influența teatrului asupra năravurilor unei nații pornesc de la credința comună în misiunea socială, militantă a teatrului ca „școală de moral”. În numele unor idealuri sociale și naționale se pledează pentru un repertoriu „clasic” (drame, tragedii) și împotriva vodevilurilor și melodramelor. Articolele și cronicile dramatice de aici constituie primele manifestări importante ale criticii teatrale românești. La
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
Eliade, luând teoriile lor ca fiind reprezentative pentru ideea de centrare, nu numai a subiectului, pentru un tip de doctrină care presupune păstrarea centrului. Eu cred că gânditori ca Jung, Eliade și Blaga sunt atipici pentru modernism, de unde și sensul militant din scrierile lui Jung, din scrierile lui Eliade, pentru revenirea la centru, pentru reconsiderarea subiectului În relația cu Dumnezeu, În relația cu sine, În relația cu arhetipul care poate centra. Ei sunt gânditori care Își pronunță teoria Într-un moment
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar trebui să se diversifice puțin categoriile rezistenței În literatură. Pentru mine, existența lui Adrian Marino e un exemplu. Scriitorul a rezistat publicând - și el o și spune cu mândrie justificată - despre Étiemble În străinătate, când a scrie despre comparatismul militant și a fi publicat În Occident devine În sine o formă de rezistență. Este o formă de rezistență fără a face din aceasta o funcție politică explicită, dar proiectând funcția politică din limbajele alternative. Și atunci, specificând mai bine categoriile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Besarabia” (1879), „România viitoare” (1880) și, îndeosebi, revista „Contemporanul” (1881). Odată cu obținerea concesiunii restaurantului gării din Ploiești (1882), situația materială a familiei sale se îmbunătățește radical. D.-G. a avut trei copii: Ștefania, pianistă, căsătorită cu criticul Paul Zarifopol, Alexandru, militant socialist și comunist, și Ioan D. Gherea, estetician și filosof. În 1890, primește în mod oficial „împământenirea”. D.-G. a debutat în publicistica politică în 1883, sub pseudonimul Caiu Grachu, cu Un răspuns d-lui prim-ministru Ioan C. Brătianu
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
mai largă de tendințe și curente literare din mișcarea artistică românească și europeană. Eminescu, Vlahuță, Delavrancea devin reprezentativi pentru „decepționismul” care ar fi cuprins literatura română, odată cu destrămarea iluziilor pașoptiste (Decepționismul în literatura română, 1887). Idealurile sociale generoase și literatura militantă au fost înlocuite, datorită noilor factori sociali, cu pesimismul artiștilor și indiferența publicului (Cauza pesimismului în literatură și viață, 1891, Asupra mișcării literare și științifice, 1893). De asemenea, anomaliile societății burgheze devin tot atâtea pricini ale pesimismului. Din studierea a
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile extremiste prevalează, critica estetică de sorginte maioresciană (în speță, disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de o atitudine militantă, angajată. Tot acum, Virgil Ierunca se ridică împotriva imposturii, a literaturii mediocre, de succes imediat, veștejindu-i pe scriitorii care „gâdilă cu stiloul lor de cerneală violetă gusturile, apetiturile și aspirațiile publicului nostru”. Alte articole sunt semnate de Simion Ghinea
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
engleză (Oscar Wilde tălmăcit de Al. T. Stamatiad), maghiară (Ady Endre în versiunea lui George A. Petre și Jókai Mór transpus de I. G. Dimitriu), franceză (Victor Hugo tradus de Tache Papahagi), germană (Heinrich Heine tălmăcit de I. Constantinescu-Delabaia). Caracterul militant al revistei este afirmat de Vasile Cotruș în Cuvânt înainte din numărul 1/1926 al F., a cărei activitate va avea în vedere „luminarea și întărirea prin cultură a acestui popor”, „păstrarea la baza organizațiunii noastre sociale a ideii naționale
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
lirică au, în schimb, câteva texte din 1945, Ștreangul care așteaptă, Mărturisire, Mama, toate izbucnind din suferință, din frustrare, din umilire, vindicative peste măsură pe alocuri. Dar pe această cale în epocă nu se ajunge decât la așa-zisa poezie „militantă”, proletcultistă. După ce compune poeme precum Tatar-Bunar și Turbina vie și dă, în Povestea unui bob de lacrimă, câteva episoade din lupta antifascistă (pe teritoriul sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
înființat ea însăși o companie dramatică, Teatrul Tineretului. Era membră a Societății Dramatice. În „Românul” a publicat articole privind Teatrul Național. Preocupată de situația femeii în societate, ținea conferințe la Ateneul Român pe teme de instrucție și educație. Temperament activ, militant, F. a condus, din 1878 până în 1881, „Femeia română”, publicație care susținea lupta femeilor pentru drepturi cetățenești. În 1871 F. a publicat un volum intitulat Poezii și proză. Versurile, banale și naive, imnuri mai ales, elogiază evenimente politice de reală
FLECHTENMACHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287018_a_288347]
-
prezidențiale din 1964”64. Există și alte cazuri similare în care s-a apelat la FBI pentru discreditarea adversarilor politici din cadrul Congresului, a unor jurnaliști sau a altor persoane. În multe alte cazuri, investigațiile au avut ca obiect grupări politice militante, cum ar fi: • grupări „de dreapta” sau „extremiste” angajate în „lupta anticomunistă”; • grupări „anarhiste sau revoluționare”; • „naționaliști de culoare” și „extremiști”; • grupări care promovează „supremația rasei albe”; • „agitatori” 65. În aceste cazuri, deși se pare că a existat o corelație
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ales de Grigore Alexandrescu, cum se observă în poeziile apărute în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Secolul” ș.a. El caută în trecutul de slavă învățăminte și îndemnuri pentru prezentul decăzut. Lirica patriotică are un caracter militant, uneori cu accente de marș eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
politicii, despre „democrația isterică” și despre scriitorii „interesați și confiscați de fenomenul politic” va continua să se scrie în paginile revistei. În contextul dorinței generale de eliminare a fostelor comandamente din cultură, a „versificărilor festiviste” și a „prozei realiste, extrem de militante” răspunsul la întrebarea „Literatura, încotro?” devine sinonim cu discutarea și aspirația spre impunerea valorilor autentice, mai ales când „un mare val al literaturii senzaționalului” este previzibil, cum se remarcă în textul intitulat Acreditarea valorilor. De asemenea, este subliniată importanța diferențierii
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
Iași, 1978, 169-181; Constantin Cubleșan, „Istorii dramatice”, TR, 1978, 10; Alexandru Balaci, Studii și note literare, București, 1979, 215-221; Ion Toboșaru, Istoria românilor în opera lui Mihnea Gheorghiu, F, 1983, 1; Diaconescu, Dramaturgi, 234-239; Faifer, Dramaturgia, 57-64; Dan Grigorescu, Umanism militant, RL, 1984, 30; Florian Potra, „Flori de tutun”, VR, 1984, 9; Velea, Universaliști, 119-130; Dicț. scriit.rom., II, 371-374; Ghițulescu, Istoria, 428-430; Popa, Ist. lit., II, 1077-1078; Oana Soare, De vorbă cu Mihnea Gheorghiu, CC, 2002, 1-2. St.V.
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
Popa, O istorie a literaturii didactice românești, ST, 1976, 3; Serafim Duicu, Memorialistică, VTRA, 1977, 3; Micu, Lecturi, 156-157; Blaga Mihoc, Dimensiunea unei personalități, F, 1981, 5; Bucur Țincu, Confesiunile unui luptător, VTRA, 1981, 11; Zaharia Sângeorzan, Amintirile unui pedagog militant, VR, 1982, 2; Horia Stanca, O ucenicie de luptă pe baricade, T, 1982, 3; Al. Zub, Onisifor Ghibu. Baricadele unei vieți, CRC, 1983, 21; Fănuș Băileșteanu, Între pedagogie și literatură, ST, 1983, 5; Nadia Nicolescu, Centenar Onisifor Ghibu. Omul și
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
aprilie 1889, iar a doua între 22 ianuarie și 19 martie 1895. Scoasă în urma răscoalelor țărănești din primăvara anului 1888, publicația poartă subtitlul „Organul claselor muncitoare” și este redactată de N. Armășescu. Se tipăresc în fiecare număr versuri cu caracter militant și protestatar și articole critice îndreptate împotriva celor socotiți vinovați de situația țărănimii. Este reprodusă Odă la boieri de B.P. Hasdeu. Colaborează Al. Macedonski, cu o variantă a poeziei Odă la condeiul meu, apărută pentru prima dată la „Oltul” (în
GLASULTARANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287296_a_288625]
-
ale spațiului simbolic de care poetul se crede reprezentat: folclorul, arhetipul țăranului, substratul traco-dacic. G. a debutat editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
monografia Shelley, apărută în 1962, prefigurând coordonate ale lucrărilor viitoare - aspirația spre cuprinderile închegate, orizontul vast al documentării și rigorile analizei. Posibilitățile criticii socio- și psihobiografice relevă în viața și opera poetului avut în vedere un nonconformism constant, un romantism militant și o concepție raționalistă, înrâurită de gândirea lui Rousseau, Montesquieu, William Godwin și mai puțin de socialiștii utopici. Sensurile moral-filosofice, încifrate în legendele prelucrate de Shelley - englezești, italiene, grecești și orientale - ori în poemele fantastice, sunt degajate constant, fără a
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
actul final al unei activități politice care începuse sub semnul unui ardent patriotism, dar degenerase într-o formulă nefastă, înrudită cu diversele totalitarisme de extremă dreaptă ale epocii. G. se va stinge din viață curând, la numai 57 de ani. Militantul neobosit pentru unirea Transilvaniei cu țara publicase încă înainte de război o serie de volume conținând articole politice: O seamă de cuvinte (1908), Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi (1911), Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o țară
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
30.IV.1979, București), poet, memorialist și gazetar. Fiu al Paraschivei și al dascălului bisericesc Nicolae Halipa, H. urmează Seminarul Teologic de la Chișinău, terminat în 1904, apoi, contaminat și de febra revoluționară a anilor 1905-1906, se dedică unei activități de militant social-național. Organizează Uniunea Țăranilor și se implică în apariția primului periodic românesc tipărit dincolo de Prut, „Basarabia” (1906-1907), unde publică, semnând P. Basarabeanu (P.B.) și Pintilie Cubolteanu (P.C.), articole în care afirmă dreptul țăranilor români de a avea învățământ, religie și
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
din Galați (1961-1962). Devine apoi redactor la „Gazeta literară” și la „Luceafărul”. Ca poet, a debutat în 1950, în revista „Tânărul scriitor”. Prima carte, Autoportret în august, apărută în 1962, anunță o coordonată stabilă în creația sa, așa-numita lirică militantă, nutrită de ceea ce Matei Călinescu numește în prefața volumului „adeziunea la ideile sublime ale comunismului”. Se regăsește aici un motiv din poezia lui N. Labiș, copilăria agresată de război (Amintiri din război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
B.P. Hasdeu și de Ilarie Chendi; a întocmit, „pentru școale și particulari”, un Mic dicționar (1929), de asemenea apreciat, cuprinzând „peste cincisprezece mii de neologisme, cuvinte străine, unele provincialisme, arhaisme ș.a. Ca istoric, a înfățișat „viața și lucrarea” unor cunoscuți militanți pentru cauza națională în volumele Simeon Balint (1913), Scrisori (1940), O viață de luptă, suferință și nădejde (despre Iosif Hodoș) (1941), Din corespondența lui Simeon Bărnuțiu și a contemporanilor săi (1944), Cercetări. Cu privire la trecutul școalelor confesionale ortodoxe române din Ardeal
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
a cărui vocație este administrarea nepartizană a bunurilor statului, fiind, prin urmare, atașat instituțiilor acestuia. În societățile de tip sovietic, exigenta unei gestiuni eficiente, „științifice” a societății intra În contradicție cu tehnicile proprii de mobilizare a maselor (agit-prop, propagandă agitatorica militanta). Instituționalizarea intelectualului de partid (statut ce le revenea și ziariștilor), criticile aduse „birocraților” vizau limitarea autonomiei profesionale pentru a asigura unitatea „monolitica” a partidului. Școlile de partid, care reuneau sistematic ziariștii și cadrele de conducere, contribuiau la acest proces de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]