2,203 matches
-
subiect. A introdus conceptul de portret urban în 2010, în urma studiului doctoral dedicat fotografiei urbane ca instrument metodic de lucru. Premise teoretice: Curentul suprarealist a introdus mișcarea și spațialitatea în pictură, conceptul de portret fiind redefinit în operele lui Picasso, Miro, Picabia etc. Putem vorbi despre o asociere de secvențe vizuale multiple. Fotografia are ca principal mijloc de exprimare crearea de secvențe vizuale. Mediul de lucru presupune secvențialitate prin excelență, de la suportul fotosensibil, la modul de a abordare a realității, privită
FOTOGRAFIA ÎN FOCUS –EDIȚIA I, Limbajul non-verbal în fotografie [Corola-blog/BlogPost/98542_a_99834]
-
Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Abandon Curate mâinile amândouă, împletesc cununi de margarete, pentru fecioarele cochete. cu trup mirositor,boabe de rouă. Se vor în Insula din Creta, nuntindu-se cu Mirele ce vine, dansând ,împletind șuvițe, o zi înconjurând planeta. Curate mâinile amândouă, împletesc cununi de violete, pentru fecioarele cochete, ce nu se vor a da,boabe de rouă. Total leșin al dezmierdării, a clipei ce nu se vrea uitată, un
ABANDON de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381642_a_382971]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 9 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mira se trezise fără să mai aștepte alarma telefonului. Toată noaptea se zvârcolise în pat. Se ridicase să bea un pahar cu apă. O țigară. Plimbări prin sufragerie. Revenire la somn agitat. Îi era când cald, când frig. Ba se dezvelea
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
vârstă. Tot curajul o îndemnase să experimenteze cățăratul în copaci, sau pe gardurile înalte care încadrau terenul școlii. Avea mereu urme de julituri în genunchi sau pe coate. Dar tare mult îi plăcea să mănânce corcodușele chiar de pe creanga copacului. Mira își amintea căzătura aceea. A fost la un pas de moarte. La câțiva centimetri de capul ei era o tijă din fier pusă pentru trandafiri. Își amintește cum nu avea aer și încerca să-i spună prietenei ei că nu
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
cheia pentru ca mersul lucrurilor să devină firesc. Hazardul nu face decât să unească destine. Tot hazardul le și desparte, însă ceea ce este important rămâne. Apa timpului trece, învolburată, apoi liniștită, însă noi o privim de pe albia râului, șlefuindu-ne identitatea. Mira nu se gândește acum decât la sensul dragostei pentru aproapele său. Îi sunt destul de departe întelesurile date de fiecare în parte, religios, filozofic, științific. Ea știe doar că dragostea este esența vieții. A descoperit acest lucru încă din copilărie. Fără
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
piatră brută, necizelată de vânt și ape. Cu iubire, devenim diamantele ce strălucesc pentru cei ce împărtășesc această trăire și o dăruim, primind zâmbetele care ne înfloresc sufletele. Florin se uită la filme vechi, Monica ascultă muzică în camera ei, Mira ascultă muzică romantică, definind o nouă percepție a sărbătorilor. Festinul s-a desfășurat conform tradiției. Pască dulce și sărată, așa cum a învățat de la bunica dinspre tată, să potolească pofta de cozonac și deliciul ouălor vopsite. Bunica ei dragă, cu origini
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
ei dragă, cu origini în zona Vasluiului, familie de viță nobilă, nerecunoscută de regimul politic în care și-a trăit restul vieții, a rămas totuși fidelă bucătăriei moldovenești, iar nepoata sa a reușit să ducă mai departe măiestria bucatelor sale. Mira își amintea sărbătorile pascale din copilărie. Îi erau atât de dragi întâlnirile cu familia. Pregătirea pentru acest eveniment însemna pentru ea o ocazie specială, asemenea unei nunți. Haine noi, parfum, mers la biserică în noaptea Învierii. Biserica din spatele parcului Cișmigiu
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
să își păstreze onoarea prin ținută sa distinsă. Parfumul coloniei sale de levănțică îl simțea Mira și acum în nările sale. Nu ascultau muzică. Discutau ultimele noutăți despre cei apropiați, spuneau glume, veselia fiind, de multe ori, indusă de tatăl Mirei, dornic de crearea unei atmosfere plăcute tuturor. Iar ea îl privea mereu cu drag. Nu putea să se plictisească să îl asculte... Oboseala își făcea apariția de-abia spre dimineață. Dar chiar și somnul era atât de dulce. Nu aveau
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
transmisia video a slujbei, iar privirea credincioșilor era țintuită la ferestrele pe care le deschidea și închidea acea persoană pe calculator, proiectate pe panou. Se apropie și momentul răspândirii luminii sfinte. Preoții se îndreaptă spre podiumul aflat lângă panoul descris. Mira cântă alături de ceilalți. Cântă din ce în ce mai tare. Parcă își dorește să acopere gândurile negre, nemulțumirea, și să readucă amintirea nopților din Schitu Măgureanu. Preotul nu aduce nici pe departe cu acel preot, pe care îl îndrăgea, bătrân și cu vocea tunătoare
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
poveștile bunicului captivat, fascinat. Îl privea atunci ca pe o icoană și îi admira distincția și firea lui blândă și discretă. Îi citise el, atunci când vederea îi devenise mult prea obosită de ani. Acum îi era dor și îi povestea Mirei frânturi din conversațiile, din amintirile lui cu cel care i-a călăuzit pașii la început de drum. Se înnoptase și, prin foșnetul brazilor aplecați de vânt se auzea trecerea grăbită a unui marfar prin gară. „Rămas bun, bunicule!” Mira privea
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
povestea Mirei frânturi din conversațiile, din amintirile lui cu cel care i-a călăuzit pașii la început de drum. Se înnoptase și, prin foșnetul brazilor aplecați de vânt se auzea trecerea grăbită a unui marfar prin gară. „Rămas bun, bunicule!” Mira privea cerul. Luna se ascundea încă în spatele culmilor. Stele răzlețe se arătau sfioase prin colțuri de cer. Răcoarea serii se strecurase, pe nesimțite, pe sub hainele ei, obligând-o să intre în cameră. Asculta glasul sosirii altui tren în gară. Dorul
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 10 - AMINTIRI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mira își adora părinții. Ideea unei familii fericite i-a fost încurajată încă din perioada copilăriei. Vacanțele petrecute mereu cu părinții, veselia, curățenia de weekend la care participau toți membrii familiei, sărbătorile atât de intime, dar tot atât de plăcute... De zilele de
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
încă din perioada copilăriei. Vacanțele petrecute mereu cu părinții, veselia, curățenia de weekend la care participau toți membrii familiei, sărbătorile atât de intime, dar tot atât de plăcute... De zilele de naștere, erau invitați și prietenii lor. Atunci totul devenea magic pentru Mira. Pregătirile febrile, fursecurile cu stafide, aranjarea mesei și apoi veselia ce urma. Oh, ce amintiri frumoase! Mira de-abia aștepta să îi revadă pe copiii prietenilor. Se simțea iubită, se simțea fericită alături de ei. Nu obosea nici când petrecerea se
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
membrii familiei, sărbătorile atât de intime, dar tot atât de plăcute... De zilele de naștere, erau invitați și prietenii lor. Atunci totul devenea magic pentru Mira. Pregătirile febrile, fursecurile cu stafide, aranjarea mesei și apoi veselia ce urma. Oh, ce amintiri frumoase! Mira de-abia aștepta să îi revadă pe copiii prietenilor. Se simțea iubită, se simțea fericită alături de ei. Nu obosea nici când petrecerea se prelungea după miezul nopții. Totul avea culoare. Și totuși, unde încăpeau atâtea amintiri, într-un apartament atât
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
iubită, se simțea fericită alături de ei. Nu obosea nici când petrecerea se prelungea după miezul nopții. Totul avea culoare. Și totuși, unde încăpeau atâtea amintiri, într-un apartament atât de modest?! Pentru inimi primitoare, nu existau limite în spațiu. Părinții Mirei reprezentau pentru ea un cuplu ideal. Ea, blondă cu ochii albaștri, el brunet cu ochii negri, amândoi plini de viață, aventuroși, pricepuți la toate, iar între ei, atâta iubire cât să dureze la nesfârșit... Și-au dorit copii și Dumnezeu
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
el brunet cu ochii negri, amândoi plini de viață, aventuroși, pricepuți la toate, iar între ei, atâta iubire cât să dureze la nesfârșit... Și-au dorit copii și Dumnezeu le-a dăruit băiat și fată, să le fie dragostea împlinită. Mira era, totuși, mai dornică de atenție, se simțea mereu mai puțin iubită decât era fratele său. Nu avea niciun motiv să ajungă la astfel de sentimente, însă dragostea, afișată prin orice gest, îi dăruia bucuria de a trăi. Viața ei
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
măști joviale pot ascunde gânduri mârșave, sau furii nedomolite. Florin avea multe dintre calitățile tatălui ei. Știa să se facă plăcut și să monopolizeze discuțiile cu multă abilitate. Știa să fie și tandru, și să se joace cu ea, atunci când Mira se răsfăța. Se implica în diverse activități casnice, însă nu reușea să îl egaleze pe idolul inimii ei. Poate acesta era și motivul nemulțumirii. Căuta să îl compare mereu pe soțul ei cu tatăl ei. O greșeală care, de multe
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
însă nu reușea să îl egaleze pe idolul inimii ei. Poate acesta era și motivul nemulțumirii. Căuta să îl compare mereu pe soțul ei cu tatăl ei. O greșeală care, de multe ori, a adus-o la impasul alegerii. Iar Mirei, i-a fost întotdeauna greu să aleagă. Balanța dintre bine și rău înclina tot timpul spre bine, chiar dacă binele era răul fără rău. Acum erau o familie. Orice hotărâre trebuia luată înainte de apariția copilului. Și totuși, privind în urmă, tot
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
multe asemănări cu amintirile ei frumoase. Concediile le petrecuseră împreună de când s-au cunoscut. Nici unul, nici celălalt nu a dorit să plece singur, sau cu copilul, undeva, atunci când intervenise vreo problemă în programarea vacanțelor. Poate lipseau acele calități pe care Mira le admira la tatăl său. Amintirile pe care ea le prețuia erau momentele în care acesta o învățase să meargă pe bicicletă, sau să înoate, momentele pe care le primise numai pentru ea. Florin nu cunoștea plăcerea de a simți
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
copil care a făcut primul pas. Rememora cu plăcere amintirile frumoase. Dar erau puține momentele de fericire. Prea puține! Probabil și despre părinții ei nu știa totul. Au fost, cu siguranță și zile cu neînțelegeri, cu certuri. Acum însă, sufletul Mirei nu mai accepta amintirile neplăcute. Frica pe care o simțea de câte ori auzea vocea tunătoare a tatălui ei, dispăruse complet. Și nu pentru că nu mai avea să o audă vreodată, ci pentru că acum iubea și acea frică. Curios cum, atunci când afli
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
Autorului Sunt zile în care veștile rele se țin lanț. Și atunci, oricâtă forță interioară crezi că ai avea, gândurile te copleșesc și rămâi mut și neajutorat în fața sorții. Prea multă neputință! Prea mult hazard în lumea care ne înconjoară... Mira se retrăsese într-o lume gri, a lacrimilor fără oprire, a sufletului strâns de regretele promisiunilor neonorate. Mereu își imagina că mai e timp, și că timpul le va rezolva pe toate. Motto-ul ei era replica finală din filmul
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
însemnătate... Totul era risipit pe mormanele de amintiri acum. Vântul tăcerii se așternuse veșnic peste firele de nisip ale trecutului... Iluzia unei clipe devenea atât de singulară, încât orice lacrimă era ca o picătură de ploaie într-un ocean nemărginit. Mira pierduse noțiunea timpului acum. Rătăcise zile întregi între serviciu și casă. Acum venise vremea să se răzvrătească trupul împotriva minții. Dureri atroce de cap, stări de vomă, o slăbiciune generală. Parcă nici mâncarea nu mai avea gust, nici florile de pe
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
de ajuns un drum de aproape douăzeci de minute pentru a-i asculta povestea, spusă cu atâta umor și degajare, ca și cum s-ar fi cunoscut de o viață. Aflase că anul trecut suferise o intervenție la inimă. Dublu bypass. Pe Mira o impresionau foarte mult persoanele care sufereau de probleme cardiace. Tatăl ei murise la al treilea atac de cord. Și lui nu apucaseră medicii să-i facă operație... din lipsa stent-urilor potrivite. Îi admira pe cei care trecuseră cu bine
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
să-i mai scoată bietului om? După ce i-au extras 75% din pancreas, 1 metru de intestin subțire și o parte din ficat... E cumplit! Dar, la fel ca și ceilalți prieteni, moralul omului sufletist. Umorul și pofta de viață! Mirei îi este suficient că îl știe viu, dar realizează efortul pe care acesta îl face susținându-și nota de optimism și zâmbetul deasupra disperării și durerii interioare... Contopire de lumi, de speranțe, de amintiri, de vise... Acum venise rândul Mirei
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
Mirei îi este suficient că îl știe viu, dar realizează efortul pe care acesta îl face susținându-și nota de optimism și zâmbetul deasupra disperării și durerii interioare... Contopire de lumi, de speranțe, de amintiri, de vise... Acum venise rândul Mirei să sufere, și accepta suferința trupului ca pedeapsă pentru faptul că nu putea să oprească suferința prietenilor săi, pedeapsă pentru faptul că nu avea nicio putere asupra vieții și morții, pedeapsă pentru că nu putea să reînvie trecutul, punându-l în locul
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]