6,725 matches
-
aș face călu găr”( scrisoare din dec.1895, către Suvorin). Scriitorul s-a plîns În viață, cel mai mult, de vizitatorii care nu-l lăsau să-și trăiască viața - și-așa destul de scurtă. Cum am mai spus undeva, e de mirare că a putut să creeze atîta, În ciuda musafirilor cronofagi! Spre exemplu, În 1897, cînd i se pusese deja un diagnostic sever, regretă că nu e Însurat, dintr-un motiv aproape comic : ”...Poate că o femeie arțăgoasă ar reduce la jumă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doua) cu o brichetă șmecheroasă. Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și al altora ajunși rapid cu pâinea și cuțitul în mână, pentru obiecte provenite pe sub mână, din RFG. Trage aer adânc în piept și se uită la mine a mirare, nu înainte de a mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi văd sfârșitul, de când am sosit în această cetate „ - spune Mihai de Giulești, nu?-și-l privesc pe tovarășul Contabil-șef insistent în ochi. Mă așteptam ca citatul meu să facă impresie. Omul bine din fața mea, lărgi doar pupilele ochilor a mirare, fără să exclame ceva, ca dovadă că în mintea lui, mai importantă era replica ce trebuia să mi-o dea și pe care se chinuia s-o plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să nu mă creadă prăpăstios. Încuviințam printr-o schițare pozitivă cu capul, ceea cea însemna că-i acceptam liniștit afirmațiile, dar nu animam prin dialog, discuția. Mai clipeam din când în când ușor din pleoape sau strângeam din buze a mirare. Nu vedeam binevenit acuma numele lui Sima, în toată povestea aceasta pe care eu mi-aș fi dorit-o cât se poate de sinceră. Parcă îi răpea din sinceritate. Aproape că mă chiar deranja povestea cu frații administratori care, cică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
catalogul pe masă în cancelarie, când revenise de la ore, prin anii ’75, că vine vremea, dragi colegi, de veți ieși din clasă bătuți măr de elevi. Parcă avea dreptate profesoara, măcar că nici dracu’ nu i-o dădea atunci, nu? Spre mirarea celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe dumneata, moș Pâcule. Vezi să nu uiți, Hlibocene - l-a făcut atent Pâcu, cu lumina bucuriei în ochi. Nu voi uita în ruptul capului... Moș Dumitru i-a privit pe cei doi pe rând A dat din cap a mirare: „Tare mai știi să te bagi în sufletul omului, mehenghi bătrân ce ești!” Pâcu, care a băgat de seamă acest lucru, i-a răspuns lui Dumitru pe măsură: „Știu să intru în sufletul omului, dar nu cu ciubote cu tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-a trezit mama din groaza care mă cuprinsese. Când i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține-l bine, până aduc eu ce îmi trebuie”. Îndată s-a întors din casă cu niște bucăți de pânză albă, cu un coltuc, cu un brâu și...cu un ac mare cu ață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a întrebat Cotman. Nu s-o schimbat cât îi negru sub unghie. Îi aceeași urgie... Hai să-l vezi și să-ți iei ziua bună de la Hliboceanu! Hai! Au intrat în cămăruță fără zgomot și nu mică le-a fost mirarea văzându-l pe Hliboceanu întorcând capul spre ei, încercând să le zâmbească. Bună dimineața, Hlibocene! Cum te simți în patul lui moș Dumitru? - l-a întrebat Mitruță. Hliboceanu a întârziat o clipă cu răspunsul, încercând parcă să priceapă cine l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi aștepta, dar cu oarecare îndoială. Cine știe dacă or mai veni pe o asemenea vreme? Numai că oamenii lui Hliboceanu nu prea știau de vreme. Ei știau doar că trebuie să nu-i încurce socotelile negustorului... Ochii măriți de mirare ai angrosistului dovedeau surprinderea care l-a cuprins la vederea cărăușilor. Degeaba îmi mai bat eu capul cu jocul: „Au să vină, n-au să vină”, că ei dau buzna peste tine când te aștepți mai puțin! Acum să nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așa ca pentru Crăciun. La banii pe care îi primiți de obicei, am să adaug și o... premă, ca de sărbători. Așa se cuvine unor oameni de cuvânt... Socotiți că m-ați fi colindat... Hliboceanu și Mitruță se priveau cu mirare. „Măi, măi! Da’ ce i-o venit ovreiului, că de obicei îi cam strâns la pungă?” Răspunsul a venit prin gologanii numărați lui Hliboceanu în palmă. Acesta i-a luat, i-a numărat cu grijă încă o dată și i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
primește și microbiologul, după ce ani de zile a urmărit cocârjat reality-show-ul oferit de un grup de răufăcători mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-a Învățat că nu numai trupul e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o descensiune circulară spre orizontul pardoselei, unde, cu o ultimă privire, am căutat inutil În desenul complicat al dalei o posibilă evadare din labirint. cei mici și cei mulți Am ascultat povestea antevorbitorului meu cu interes, dar și cu nesfârșită mirare. M-a făcut chiar să mă Întreb dac-am locuit amândoi pe aceeași planetă, pentru că, În ultimii ani dinaintea sfârșitului, Pământul devenise un vast poligon de Încercare pentru miliarde de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
conturile userilor, lăsându-i ostatici În Recycle Bin. Era o lume pestriță, incluzând un fost președinte american, câțiva turiști japonezi și doi bătrânei care, Într-un colț, urmăreau mereu la televizor emisiuni de analiză fotbalistică. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am descoperit acolo, Într-un colț, și pe Olaf. „Cum, tu aici?!“ am exclamat la vederea prietenului meu de-o viață. Abătut, mi-a povestit cum Îi spusese consoartei că iese să cumpere parizer, intrând apoi Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stacojie, cam pe la Înălțimea etajului trei. Dincolo de acel nivel, bănuiam noi că exista cineva care ne urmărea, gata mereu să intervină cu letconul În caz de defecțiune; cu toate acestea, funcționarea ansamblului s-a dovedit mereu fără cusur, lucru de mirare pentru un produs Microsoft, după cum anunțau siglele aflate la tot pasul. Noi, dependenții de sexul virtual, nu eram singurii prizonieri de-acolo. Camera noastră era doar una dintre cele câteva Încăperi identice situate la marginea unui coridor care se răsucea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
citează pe judecătorul Louis D. Brandeis ("Funcția politică cea mai importantă este aceea de simplu cetățean") și sancționează filozofia socio-politică falimentară a majorității românilor, pentru care obligațiile cetățenești se reduc la votul din patru în patru ani. Nu e de mirare, atunci, că majoritatea celor aleși își vor schimba rapid atitudinea, limbajul, gestica, înstăpânindu-se pe un buget și trecând din talk-show în talk-show, cu un sentiment accentuat al propriei importanțe. După care, o dată căzuți de la putere, cad și în dezinteresul
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
a schimba numele Înaltei Curți în Tribunalul Republicii, se regăsește cotidian în toate domeniile. Desigur că și Statele Unite au vina lor, și-au adus micul lor obol în această cursă, dar s-au limitat la domeniul compasiunii. Nu este de mirare, pentru că americanii sunt esențial compasionali. Ceea ce francezii nu sunt de loc! Francezii sunt chinezii Europei, adică extrem de materialiști și oare când ești materialist nu este pantă spre a deveni retor?! Este interesant că sunt materialiști, dar nu au talentul de
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
fost îngrijit de dr.Axentie la Spitalul Pantelimon. După care au plecat, cum tot doamna Axentie a relatat, "la Brașov, sau la Poiana Brașov, la Bierten, sau petreceam toți trei câteva săptămâni la mare". în aceste circumstanțe, poate provoca oarecum mirare faptul că doamna Colette a așteptat până în 1974, deși - cum tot ea s-a destăinuit - "doream din suflet să merg o dată la Sighet unde murise în închisoare tatăl meu". Textul apărut în Manuscriptum e chiar intitulat "Jurnalul călătoriei la Sighet
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
capăt războaielor, să trăiască În iubire și frăție, să interzică bombele atomice, să nu mai polueze atmosfera. De aceea, mulți oameni ar dori ca extratereștrii să existe În număr cît mai mare. — Propunerile mi se par foarte judicioase. E de mirare că nu li se acordă nici o atenție. Dar ce mă miră și mai mult este că acești domni atît de bine intenționați au Început prin a reteza capetele și alte organe ale soldaților de sub comanda mea. — Poate fi o simplă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Chiar dacă toate aceste descoperiri nu au Îmbunătățit cu nimic situația actuală românilor, și cu atît mai puțin pe aceea a rolanzilor, e bine să fie cunoscute. Cine știe, poate că Într-o bună zi vor folosi la ceva. Acum Înțelegem mirarea și dezamăgirea femeii aceleia rolande, cînd și-a dat seama ce dorește cu adevărat Christina. În primul rînd, i s-a părut complet ridicol faptul că venise la Întîlnire cu un buchet de garoafe inutile. Mai potrivit ar fi fost
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
soldaților. Cuvîntul care urma nu și-l mai aminti, În schimb Își aminti că În psihanaliză acest lucru se numește „act ratat“; probabil că și În sexologie are un nume asemănător. Era oricum mai mult decît ar fi trebuit. Spre mirarea Christinei, unele membre ale Cercului Ascultătorilor Fideli nu numai că erau la curent cu deplasarea scoarței terestre, dar luaseră și anumite măsuri, În cadrul programului de prevenire și combatere a acestei anomalii, la care ea abia atunci Începea să se gîndească
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Începutul anului următor, cu prilejul aniversării zilei mele de naștere, fostul președinte american Nixon mi-a dăruit un automobil Buick Electra, cu opt cilindri in V, o mașină deosebită, dar care consuma cam mult. Nu mică mi-a fost mirarea cînd, la puțină vreme după aceea, tovarășa Elena m-a anunțat că problema omului nou era ca și rezolvată. Însă, În acest scop, era necesară colaborarea cu oamenii de știință americani. Unul dintre ei tocmai efectua o vizită de documentare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adevăr, evenimentele decurseseră, pînă la un moment dat, oarecum logic, deși conduse de o logică oarecum ciudată. Persoane instruite și care acționau ca membri anonimi ai unor organizații filantropice se vor fi infiltrat și printre membrii Cercului Ascultătorilor Fideli - de mirare ar fi fost să nu o fi făcut - ceea ce explica satisfăcător turnura imprevizibilă a evenimentelor care au condus În final la organizarea Marii Spirale. Christina nu se gîndise nici o clipă că deplasarea polilor ar putea fi combătută, sau măcar Întîrziată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de a se potrivi este egală cu aceea de a nu se potrivi. Sau, cum se spune la noi, În Connecticut, o pisică vie și moartă În același timp. — Ca pisica lui Schrödinger, adăugă Pablo. Maiorul făcu ochii mari, a mirare. De unde știi de pisica lui Schrödinger? — Nu știu de unde știu, am zis și eu cum mi-a venit. Mi se Întîmplă de multe ori să mă ia gura pe dinainte. Fără să vrea, Pablo Îi sugerase o soluție a problemei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca să nu mai avem ce compara. Presupunînd, de exemplu, că ești un agent al Securității române. De fapt, nu-ți reproșez nimic, colegii mei din serviciile românești mi-au făcut Întotdeauna o bună impresie. Fața lui Pablo se lungi a mirare dezamăgită, Într-un mod atît de evident Încît pînă și gura Îi rămase deschisă. — Cred că mi-a mai spus cineva chestia asta, zise. — Și ce i-ai răspuns? — Nu-mi amintesc, În schimb acum știu ce ar fi trebuit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]