5,723 matches
-
stînd în propagarea de tip totemic a simbolului pe care îl reprezintă. O propagare magică prin coardele emoției, adică prin subtilele canale clandestine ale bîrfei colective. În plus, cînd moralul unei comunități e la pămînt, doar un totem cu bătaie mistică mai poate să-l ridice la rangul unei demnități generale, și indiferent dacă oasele îi sînt sau nu păstrate, sensul centripet al sfîntului dă comunității un liant organic. Acesta e motivul pentru care cenzorii care ne monitorizează presa și ne
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
o uriașă lavră cu virtuți de colhoz comunist, și a ținut un jurnal intim, de redare secretă a trăirilor religioase, ca pentru a-și pune ordine în gîndurile ce-l încolțeau în vîrtejuri. Sub comunism, autoritățile ruse, stînjenite de întorsătura mistică pe care o luase proza romancierului, i-au cenzurat jurnalul și au întîrziat cît mai mult publicarea lui completă. Abia în 2001 publicul a avut sub ochi varianta integrală, iar versiunea românească cuprinde, alături de paginile de jurnal, aforismele pe care
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
în popor. Înflăcărat de orgoliu auctorial, îl invidiază pe Dostoievski pentru gloria dobîndită și îl critică pe Gogol pentru lipsa măsurii. Crede că educația nu se face prin disciplină, căci disciplina cere intervenție din afară asupra omului, ci prin imbold mistic, voința de șlefuire trebuind să vină în urma unui proces de conștiință și nu în virtutea unei silnicii pedagogice. Tot ce e resimțit drept constrîngere exterioară are în ochii lui Tolstoi un efect mutilant. Sub unghi estetic, e opac la rostul frumuseții
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
în virtutea unei silnicii pedagogice. Tot ce e resimțit drept constrîngere exterioară are în ochii lui Tolstoi un efect mutilant. Sub unghi estetic, e opac la rostul frumuseții („frumusețea e un cuvînt fără nici un sens" - p. 233) și, ca orice natură mistică, privește cu reticență folosul artelor. Filozofic, nu-i gustă pe nemți, Kant părîndu-i-se prea greoi iar Hegel un creator de „talmeș-balmeș", în schimb îi prețuiește pe francezi, preferința îndreptîndu-se spre literați: Hugo, Maupassant și, pe alocuri, Pascal. E, în genere
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
imaginea lor...), autorul le confruntă mereu cu articolele și intervențiile lor din epocă, pe baza unei defrișări laborioase a presei și arhivelor interbelice. Comunicarea politică se află, oricum, permanent în atenție, dată fiind competiția propagandistică dintre „tehnocrația” carlistă și „moralismul” mistic al legionarilor pentru cîștigarea țărănimii și a tineretului naționalist. Potrivit lui Momoc, „Mijloacele de comunicare politică prin care Monarhia lui Wilhelm al II-lea - statul social german - se legitima ca asigurator al populației defavorizate ca urmare a procesului modernizării îi servesc
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
simt bătrân și frânt de oboseală, când el, la 95 de ani, nu avea stare, nu putea să se țină locului pe scaun! „Tremur lunar când merg să-mi fac analizele, mă uit la cardiogramele mele ca la niște rune mistice...” Nu tremur când, anual, îmi fac analizele, mă uit la ele, și la cardiograme, ca mâța-n calendar. E un fel de a spune; nu mă uit. T s-a internat pentru câteva zile. Nu pot să dorm, nu pot
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
tuturor existențelor, în a le opune și exclude reciproc” (Vladimir Soloviov). Eroicul Caraza a făcut parte din rîndul celor foarte puțini care nu s-au lăsat îngenuncheați de operația „reeducării”. Nu numai că și-a reafirmat mereu crezul civic și mistic, dar a săvîrșit și un gest nemaiauzit: a refuzat să iasă din închisoare în 1977, deci într-o perioadă cînd regimul pretindea că a renunțat să mai aibă deținuți de conștiință. În mediul anost în care ne mișcăm, nu ne
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
ca atare, politica monarhiei nu putea fi alta decât a marilor moșieri și capitaliști.” Vasilichi a prezentat câteva idei care ar putea fi folosite în propaganda antimonarhistă Scopul principal este dezvăluirea „adevăratei fețe” a monarhiei, care trebuie „dezbrăcată de masa mistică în care a fost îmbrăcată”. În primul rând, trebuie accentuată chestiunea averilor imense ale monarhiei. Antimonarhiștii au scris foarte mult despre imensele bogății ale familiei regale și despre jafurile înfăptuite de monarhie. „Nu e rău să arătăm maselor că în
Antimonarhiștii preiau cuvânt cu cuvânt ideile unui analfabet din 1948 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52966_a_54291]
-
interesantă în măsura in care, dincolo de o reflecție personală, pune în evidență o poziție generală, într-un fel un prototip. Gîndindu-mă la teatrul tău, îmi spun că l-ai făcut nici ridicînd ochii spre cer, nici neîncrezîndu-te în om, nici mistic, nici cinic. Tu nu te recunoști nici în Claudel, nici în Beckett. R.P.: N-aș putea pune în scenă nici pe unul, nici pe celălalt. Aș adăuga la refuzurile mele și pe acela al stilului, al marelui stil tragic. Mie
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
e apoteoza sterilității în varianta ei livrescă, genul de optică care, făcîndu-și din comentariu o rațiune de a fi, repudiază din instinct orice apel la esențe tenebroase. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie mistic, întreaga sa energie mergînd în direcția analizei de limbă: distincții și aproximări, pe bază de concepte și etimologii. De aceea, analitic fiind, accentul cade pe scolii și pe adagii, adică pe comentarii făcute în marginea unor teme prestigioase. Potrivit acestei
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Nesteruk e un ortodox cu smalț occidental care vrea să le vorbească apusenilor într-un tipar de emoție pe care aceștia nu-l mai pot pricepe. Cui i s-a amputat nervul religios (iar savanții occidentali sunt sterilizați în privința umorii mistice), apelurile la pocăință și comuniune îi vor suna anapoda și vetust. Drept care, erudită și serioasă, cartea se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi. Aceștia
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
înălțare către Brahma. Calitatea sfidează cantitatea. Avem a face cu o provocare adusă lumii materiale, deoarece microcosmul, purtător și el de absolut, se întîlnește cu macrocosmul divin: „O furnică pe Golgota duce o cruce de om”. Poetul nostru măsoară sforțarea, mistică în fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
de esență duhovnicească. Să-ți resimți cu bucurie reacțiile la contemplarea lumii și să stărui în această bucurie, avînd speranța că un canal nevăzut te leagă de logosul transcendent - iată ecuația de suflet a firii religioase. Deși n-are înclinații mistice, Dan Iacob tinde în jurnal către o tehnică a liniștirii făcută după rețete de isihie: 1) să nu judeci pe nimeni, doar să cauți să înțelegi; 2) să nu intri în panică; 3) să nu blamezi răul; 4) să nu
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
ca Montherlant: anumite suflete merg către absolut ca apa la mare. Cred că există o originalitate biologică care se situează în afara pactului care leagă scriitorul de familie și societate. Ai avut vreodată sentimentul de a nu fi înțeleasă din cauza stilului mistic și liric? Am avut mereu un public, în majoritate oameni care-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E o problemă de bază. M-am întrebat mereu de ce. Asta nu are răspuns. Seamănă cu un haos asupra căruia revin mereu. Într-o parte e religia cu dimensiunea mistică, de altă parte e această suferință acceptată. Lucruri care mă șochează tot timpul. Există speranță... Christos din Evanghelii e omul disperării. Există grația divină. Deși în toate cărțile de poeme revine ideea că suntem făcuți din tenebre și El din
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
lăsat prea mult așteptată, dintr-un erou privit la început ca simbol tragic al împotrivirii la comunism, Soljenițîn devenind un spirit lepros, prea slobod la gură, care a încălcat tabuurile spațiului mediatic și a încasat în consecință ștampilele cuvenite: slavofil mistic, naționalist primitiv, conservator pravoslavnic, dușman al liberalismului și al economiei de piață, într-un cuvînt un fascist de factură ortodoxă care nu numai că nu are înțelegere pentru binefacerile Vestului, dar nici măcar nu arată vreo tresărire de recunoștință pentru grija
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
care se naște poemul. Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces alchimic ce vizează necesitatea separației genurilor - legătura dintre cuvinte și alfabet dovedindu-se una mistică și primejdioasă: „ne asurzește pe toți// când își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă// sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
începuturile de vers: „Am văzut gușterele/ -nghițit de rugi și-n urmă apa” (p. 9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p. 44); „negresa, doică faulkneriană/ -ncadrată de cloșarzi roșcovani” (p. 50). Sub aspectul formei, dificultatea e reală. Dar, cum spuneam încă de la început, ea devine și mai evidentă dacă ținem cont de felul în care
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
episoade cer o cenestezie acută în virtutea căreia senzațiile trupului sunt convertite în pure stări de conștiință, fără ca lor să li se mai adauge ruminări de tip meditativ. Autoarea descrie senzații, nu sentimente. Natura sa nu e nici speculativă și nici mistică, ci contemplativ-senzuală cu o puternică tentă volitivă. Dar ce e bizar la Doina Uricariu este că, deși are predilecție pentru detalii de natură vizuală, nu descrie fizionomii sau expresii de pregnanță psihică. O preocupă îndeosebi interioarele de clădiri, nu cele
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
satisface faptul că e vorba de un virus ce se răspândește. Nu, el trebuie să caute o cauză mai profundă, el martirul, maniacul lui de ce, și să descopere acel de ce fie în Dumnezeu sau în el însuși, fie, în chip mistic și misterios, în uniunea teribilă a amândurora ca distrugător unic. Trebuie să recunosc, încheie naratorul, „că, oricât de multă compasiune aș simți pentru aglomerarea de nenorociri care îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparține lui Ritson și datează din 1410. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine și în satele românești. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează și un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
tânjise și nici nu îngrădise rușinea devastatoare și animozitatea care-l despărțea de mama, de fratele și de sora sa. Avea impresia că nu mai e din același sânge cu ei, că e atașat doar printr-un fel de rudenie mistică, printr-un fel de adopție. Îl măcina nevoia iritantă de a-și potoli tulburarea aprigă care făcea ca totul să i se pară străin și searbăd. Nu se sinchisea de faptul că trăiește în păcat de moarte, că viața lui
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
de informare), după cum lectura „pe diagonală” are afinități incontestabile cu lectura „de plăcere”, în virtutea „gratuității lor”. Cea mai atracțioasă este, evident, ultima. „Plăcerea” cititorului (avizat, se înțelege) duce la un soi de extaz căruia i se poate găsi o paradigmă mistică. Eul se golește de sine spre a se umple de o prezență similidivină pe care o introduce admirația față de scriitorul abordat. Din care pricină acest soi de lectură e selectiv, limitativ. Calitatea domină asupra cantității. A citi enorm, bulimic e
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
în cale. Într-o lume grăbită, doar oameni de consistența psihologic-senzitivă a lui Eugen Bunaru mai pot reconstrui, ca dintr-un os primordial, frumusețea arborescentă a lumii spiritului. Ei nu sunt doar sarea pământului - cum se spune într-o secvență mistică decisivă -, ci însuși pământul. Pășim pe cuvintele lor vaporoase, ne balansăm extatic între o nevroză și alta radiată de meningele ultrasensibil, dar acordăm prea puțină atenție celor care țes diafana plasă de susținere. Mă disperă faptul că un poet precum
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
Radu G. }eposu în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă despre volumul de debut al lui Ion Zubașcu (Gesturi și personaje, Albatros, 1982) este riguros exact și pentru volumul Omul disponibil din 2009. Trecerea de la un spațiu ancestral, mistic, plin de rezonanțe religioase la tentativa de a realiza tabloul îngroșat al lumii contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]