981 matches
-
Fiecare mușteriu întindea oala sub canà, vinarul o deschidea și lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O coadă nesfârșită aștepta ca să vie rândul fiecăruia. Apoi ereau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mititeii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii. Zecimi [zeci] de mii de mititei treceau astfel din mâinile bucătarilor în mâinile grataragiilor și de pe grătare pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de mititei treceau astfel din mâinile bucătarilor în mâinile grataragiilor și de pe grătare pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros de cârnați, înădușeală. în sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se trânteau pe iarbă și începeau petrecerea. Erea pitoresc. Bărbații dezbrăcați la jiletcă or la cămașă, femeile cu tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Rusiei. Prințul ajunsese repede foarte popular în cercul restrâns al aristocrației bucureștene, trebuia să devie popular și în cercurile mai largi ale celorlalte clase. Se căutau prilejurile. Și prilejul s-a găsit. (Id., ibid., p. 1) Pagina 170 * Un cârnat mititel, 10 bani. (Id., ibid., p. 2.) Pagina 195 * în Camera aceasta apare pentru întâia oară în politică Gheorghe Panu. El se distinge ca un democrat cu idei foarte înaintate și se așază în gruparea lui C.A. Rosetti ca liberal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Regal), care s-a construit în 1922. Părinții săi urmau să revină din Italia spre sfârșitul lunii, timp în care Mihai s-a aflat în atenția bunicii, Regina Maria. Luni, 19 februarie. „A sosit Mihai (la București). L-am vizitat. Mititelul este palid și mai slab decât atunci când l-am văzut ultima dată, dar este atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică era sănătos, mânca și creștea. Dar... la un an și jumătate, Vasilică a decedat ca urmare a unei infecții generalizate, căreia medicii imunologi nu i-au găsit antidotul. Într-un sicriu mititel, cât o valijoară, Vasilică a fost dus al cimitir de un număr redus de persoane. Aripile negre ale morții și-au făcut simțită prezența pentru prima dată în acest cămin. Dar nu și pentru ultima dată. Au trecut anii. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei hălăduia deja prin lumea umbrelor, căutându-și rudele și cunoștințele plecate înaintea ei la loc de odihnă veșnică. Un șuierat ușor, cu prelungiri înalte și opriri alarmante, ieșea din pieptul ei slăbit, iar trupul i se făcuse atât de mititel încât ar fi intrat cu ușurință într-o paporniță oltenească. Mama ar fi dorit să o mai întrebe câte ceva pe doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat brusc de fluieratul brutal și strident al locomotivei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
strânsă / din cărbune iară / se aude plânsul... Și ca să trecem de la semnificații și aluzive la altele din: „Cel mai mic om”: Mai întâi / simt că cineva mă cuprinde fierbinte (mai mult decât frățește) / Doar mai apoi îl și văd /pe mititelul (ați auzit de el?) / Poate e cel mai mic om din lume (sau cel puțin de prin partea locului) / Dar cu degete mult mai lungi / decât rădăcinile copacului / de care mă sprijin. Simt că mă iubește la nebunie ( cel mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care rămâne dacă le excluzi pe toate celelalte. Li se reproșează câteodată că nu au curajul și elanul de a înfrunta puterile locale. Supralicitarea este autoapărarea minoritarului. Ca evreii aceia italieni care îl aprobau în cor pe Mussolini. Te faci mititel și mai zici și de la tine ca să fii mai bine primit, te agăți de pluta lui Mahomed cu speranța că nu ți se vor tăia mâinile. Au de dat garanții, creștinii din Orient, pentru simplul fapt că trec, în ochii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Gibran (sufletul Libanului, tot atât cât și cântăreața Fairouz) îi plăcea să spună: "Fie-vă milă de o națiune divizată în fragmente, fiecare dintre ele considerându-se o națiune". Milă, da, pentru că o națiune se afirmă în opoziție cu altele. Mititeii de carne cu crupe de grâu sunt pe toate mesele, atât la creștini și druzi, cât și la șiiți și sunniți, dar acest fel de mâncare numit kebbé nu poate fi doar el o soluție. "Libanul e mai mult decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte); Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți." Cu suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. Prozatorul era la apogeul realizatorilor lui: "Cea mai înaltă conștiință estetică a neamului în momentul de față și, desigur, alături de Eminescu și Caragiale, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist mititel!..." În tabără, după ploae: "Știi cum fugea artileria, azi pe ploae? Ca vântul; și zvârleau caii cu copitele, brazde-brazde... Unul venea după aceea și semăna numai..." 4 Septembrie ISTORIA UNEI PĂLĂRII* La Hârlău, la d. avocat Totoescu, aflu despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă abat pe la un văcsuitor. Un văcsuitor berlinez e departe de a fi un artist, cum e cel bucureștean. Își face numai placid datoria din câteva lovituri de perie și gata! Nici nu poate sta pe vine pe un scăunaș mititel. Șade sus, pe un scaun nalt pentrucă nu-i deprins cu pozițiile orientale. Când își începe funcția, nu se așează, iarăși pe vine, ci stă strâmb, c-un picior mânat înainte, cu unul întors îndărăt, ca la încărcarea armei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
blândeță și mi-a spus: azi e cald și frumos, numai din dorința de a-mi fi plăcut și a-mi spune o vorbă bună. Ciceronele hotărât să învețe spaniola, care, după părerea lui e o limbă comercială! Englezul cel mititel și obraznic și neastâmpărat. [ÎNSEMNĂRI FELURITE]* 31 Mai 1926 [Drama de la Târgoviște] Alaltăieri, venind de la lacul Mogoșoaia din marginea Bucureștilor, Brătescu-V., cu care fusesem acolo la pescuit, mi-a istorisit o întâmplare interesantă și dramatică petrecută la Târgoviște. Un negustor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mireasa n-are țol, dar i-a face mirele, când a tunde cânele. Nu-i păcat de Dumnezeu, Noroc bun la omu rău! Nu-i păcat de Domnu sfânt, Noroc bun la omu hâd. Frunză verde alunică cât îi fata mititică, bate-o maică și-i dă frică, că după ce-a crește mare zvârle furca pe carare și tot strigă-n gura mare: vină, bădiță, mai tare. Să-mi cânți, cuce, când m-oi duce, să te prind frate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mistic, pecetluit și de sihastrul dela Călimani urmaș al Dekeneilor. Semn steaua cu cinci crengi). Măria sa are nevoie de oameni de credință tare. Deci Arhim. cere lui Simion să vie în slujba lui Vodă la Curte. Cu Jder cel mititel M. S. nu s-a împăcat încă. Tânguirea Jderoaiei. Tânguirea nurorei pentru că soțul ei e lăsat cam la o parte. Îl îndeamnă să se alăture de complot. Între acestea se arată Laiotă. Arhimandritul pune pe Jderi să jure în paraclis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aproape de 40 bătălia dela Lipinți ani Jder Manole Păr-Negru Părnegru Părnegru Păr-negru (r.t) poreclit Jder Mere-acre Părnegru (r.t.) Copii Simion Păr-Negru (r.t.) Cristea Soția lui Manole jupâneasa Ilisafta Nicodim a lui Cristea: Pascalina Dămian Ionuț jderul cel mititel Pe scurt războiul cu Radu Țepeluș? femeile lui Radu Laiotă Basarab Laiotă Șandrea? ce cumnat? Războiul lui Uzun și Caraiman Știri dela Crâm și dela Mangop Racova Moloșag în Ianuarie 1475 76 Gherman și Oană Ivașcu și Maxim 7,5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece-s ori cinsprece, Ori peste sută că trece. Unul frige În cârlige, Un berbece de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boierului Petru stolnic, plus alte două sate, dintre care unul era cumpărat de la mama lui. Clănău spătarul cumpără trei sate, iar într-un document îi este întărit un sat. Patru sate le sunt întărite lui Neagu vornic și lui Tăbuciul Mititelul și fratelui său Fărcea. Într-un uric, se menționează întărirea a cinci sate, plus o jumătate de sat, vad și mori. Panului Hărman îi este întărită moșia formată din șapte sate, moșie care în 1516 se împarte între fiicele sale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soi aparte, capace, la o adică, să scrie și lung: teză doctorală, articol de specialitate, prefețe și alte notule, străbătute totuși de "horror unitatis". Și azi mai cred că "small is beautifull", cu toate că tractatele au încetat să mă dezguste. Unele, mititele & cochete, aș concocta. Numai: acelea îți sug viața ca niște lipitori diabolice. Mici și patafizice: nu degeaba îl voi fi frecventat, o vreme, pe Jarry, invalahizându-i, notulizându-i și prefațându-i chiar un roman. Iată, ai aflat acum, Adriene dragă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
țel Dar alunec, iar mă trage Spre rele vreun „acel“ Mă cheamă și mă Îndeamnă Schimbat În chip și fel Eu plec, mă duc departe.... Nu vreau să aud de el Și-mi iese altul În cale Parcă-i mai mititel. Tot strigă după mine... Să nu-l las singurel... Nu-mi lasă nici o clipă Să cuget și altfel! Așa este vrăjmașul Din negrul lui castel. Răsar În calea noastră Capcane de oțel! O, Sfântă Cruce! Cu putere Te strig acum
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
bine. Adăugându-se și darurile naturii, energia omenească ar putea face minuni din acest orașel tihnit”. „Acest splendid colțișor al naturii” l-a emoționat și pe scriitorul Virgil Caraivan, atunci când l-a vizitat, în 1926. Din gara Crasna, un tren mititel, cu vagoane puține, îl duce la Huși. Pe dealul Dobrina, scriitorului i se arată înaintea ochilor, „în splendoarea răsăritului de soare”, o priveliște încântătoare, „cu mărețele biserici ale Hușilor”, cu mulțimea de case mici, „înconjurate ca de un brâu de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici și candelele mai frumoase le ridicaseră și le ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o săruta cu foc. Își făcea cruce, le mângâia: „Mă cunoști de când eram copilă, uite așa de mititică. M-ai văzut crescând. Și acum vor să te ia! Ce-ar zice biata Maică? Ea te-a îmbrăcat în argint“. Și plângea și le săruta din nou, apoi se închina: „Doamne, preaputernice, arată-ți mila de noi. Arată-ți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
carne de porc cu varză, brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]