994 matches
-
ajungă prin locurile de curând vizitate și să mai simtă starea de ... „prostii frumoasî”! S-a dat pe lângă Marinița, a vrut s-o sărute așa cum Îl Învățase ea, dar fata l-a pus la punct: Gata, a-nțărcat bălaia! Ești prea mititel, nu ești copt, mai lasă vreo trei-patru ani! Știam eu cămi aprind paie-n cap, și pentru ce? Degeab-așa! Fii cuminti că mă supăr! Băiatul a rămas interzis și a simțit că pierde cea mai frumoasă parte a universului său
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de jos, cu o voce dulce: Și-o să vorbesc cu colindul Să nu-mi bată mititelul, Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic și fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de jos, cu o voce dulce: Și-o să vorbesc cu colindul Să nu-mi bată mititelul, Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic și fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei, grămadă. Paraschiv avea mână bună. Luase de trei ori
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe, scăparăm. În poarta circumscripției aștepta însă duba prefecturii. Era o mașină scundă și neagră, fără ferestre. Caiafa păli. - Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt se sfârși. Duba opri brusc. Se ciocniră cu capul de tavanul ei de scânduri. Când se dădură jos, aveau picioarele amorțite. Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai scăpăm zdraveni! spuse. - O, că nu-i dracu așa de negru! Ține-te bine, numai pe Stăpân să nu-l vindem, c-a mai omorât trei pentru asta. Altfel, e mișto, mai vezi și tu lumea! Toți ponții pe la Mititică trec întîi și pe urmă îi duce, care încotro... - Gura! strigă la ei un sergent și-i cară după el. I-a bătut și ziua, și noaptea și tot au spus. Au dat vina în Nicu-Piele, dus în pușcării, căruia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
venea țiganca în Dealul Văcăreștilor și le căra pui fripți și 275 curcani. Le mai spunea câte ceva. Dăduse și de urma lui Nicu-Piele. Îl țineau și pe el cu parale. Scăpase mai ușor. Avea de făcut numai șase luni de mititică. O privea Paraschiv printre sârme și-l apuca deznădejdea. - Nu mai ies odată, Didino, de-aici... - Și ce-ai să faci? - O să vezi tu. - Te lauzi, grozavule! - Mînca-ti-aș ochii, dacă nu-mi vine să răstorn pușcăria asta și să viu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mărăcinilor cât pumnul! O iarbă sălbatică acoperea fundul neumblat al gropii. Gheorghe i-a spus celui tînăr: - Haide să mai schimbăm locul. Nu e bine să stăm numai aici. Umblau hoții pantaraura. Zicea Paraschiv: - Decât să mă bage iar la mititică, să nu mai văd lumina soarelui, mor cu gaborii de gât. Că-mi place să fac ce-mi trece prin cap, să nu dau socoteală. Și unde mi s-au așezat pe capul negustorilor! întîi au răscolit Filantropia. Au spart
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște cireșe. Avea alți cai, numai vână. Cum a dat cu ochii de el, și-a adus aminte: - Treanță, n-o fi ăsta Rică? - El e, da lasă-l! - Ce să-l las, că din pricina lui am stat eu la mititică... Și-a băgat brișca-n burta lui. Îl căutase din ochi și pe celălalt, pe Sulă, dar acesta avusese noroc în ziua aia. - Mai am o socoteală și cu comisarul ăla de ne-a luat pielea, spunea, las', că-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mînă-mică ședea ca pe ghimpi. Se foia pe scaun. Nu-și găsea locul. Pungașul îl îndemna mieros: - Ia cu noi, că nu ne-am mai văzut de mult! Bea și miră-te că ne găsești, că iar am fost la mititică, dar ne-am întors! El abia punea gura. - Nu ți-o fi foame? Ți-o fi frică să nu te matolești, candriule! se mira cel tânăr. A început Sandu să plângă. S-a ridicat Paraschiv în picioare. - Lasă-l! s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile Încleștate la ceafă”2. Înșirați pe pat unul lângă altul stau cei șase fii ai domnitorului, beizadelele, „rași la frunte, la tâmple și la ceafă, purtând pe creștetul capului un mititel fes roșu cu fundă de mătase albastră”3. Deloc mai breji se Înfățișează „boierii cei tineri”, printre care ne-am aștepta să bată un aer emancipat. În clipa În care Începe danțul (nimic de spus: la modă, ca În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a decăzut, devenind Petrograd Împotriva oricăror reguli de prioritate a denumirilor. Beethoven s-a dovedit a fi olandez. Jurnalele cinematografice arătau explozii fotogenice, convulsiile unui tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iar, dar nu e nici un preț pe asta“. Se apleacă și-l lasă să se uite în jos la ea, prin deschizătura halatului, la țâțele ei mici, împinse în sus. Țâțele astea ale ei nu există. Îs doar niște umflături mititele, împinse-n sus de toată umplutura aia de la Wonderbra. Dac-ai avea ochi cu raze X, ai vedea că acolo e juma’ de țâță, așezată pe un raft de umplutură. Mă doare și fundul. Mi-am mai pus un plasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Micul meu dejun era o cană rapidă cu ceai, mai degrabă încropit decât preparat, din ceainicul electric și micuțele pachete și cutii de pe tava de lângă șifonier, eventual însoțite, dacă aveam în mod deosebit chef să mă răsfăț, de un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș - desfăcând de fiecare dată o așchie de săpun împachetat în hârtie și deșurubând o sticluță virgină de șampon - și un bărbierit rapid. Îmbrăcatul era funcțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de Flora 1 și am luat cam două mușcături din friptura de pulpă a lu’ Charlie. Am fost așa mândră de mine și mai mult, m-am simțit plină și satisfăcută. Până acum îmi place tare mult de burtica mea mititică! M-am întors acum la lucru și toate mi se par altfel. Am slăbit deja cam 17 kile și am pantaloni cu patru mărimi mai mici: e așa incitant să mergi la cumpărături, da-ncerc să m-abțin să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi, că ești mititică! Las’ c-ai să ai când te scula devreme încă. Alexandra demult nu se mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și trei ani, acestea erau mici, ea, însă, nu. Era mamei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o voi face să sufere mai mult mă oprea. Să schimb tema discuției; mă temeam să nu se simtă neglijată... - S-a dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors, reluă ea discuția, s-a înecat, mititelul. Eu mă pomenisem într-o situație și mai grea decât cea mai dinainte. „Ce să zic? Ce să zic?” mă întrebam eu. Îmi ieșiseră singure din gură următoarele cuvintele: - Dar când s-a întâmplat aceasta, demult? Nu știu de ce credeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te - aprinzi ca ș-o lumină. 167 - Ia-mă bădiță călare Că nu mai pot de picioare, 203 {EminescuOpVI 204} Că mi-i drumul grunzuros, Nu mai pot merge pe jos. - Te-aș lua, dragă, lua Dar mi-i murgul mititel, De - abia duce trupul meu, Trupul cu păcatele, Mijlocul cu armele. - De ți-i greu, dragă, de mine Fă-mă brâu pe lângă tine. De ți-i greu, sufletul meu, Fă-mă lumină de său, Că pe unde-i însera, Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu patru călușei Încărcați de gălbinei, Cu mândra pe lângă ei. Viță din grai că-mi grăia: - De când, mândro, te-am luat Nici un cântec n-ai cântat Și-acuma-i anu - ncheiat. Ia să-mi cânți un cântecel Măcar cât de mititel, Să-mi ascult un ceas la el. Frunză verde Șoralea, Mândra din grai îmi grăia: - Bucuros că ți-aș cânta Dar mi-i portul femeiesc Și mi-i glasul voinicesc. Când oi prinde a cânta Munții s-or cutremura, Fagii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu Pre Dumnezeu mititel, Mititel, înfășățel, Înfășat în foi de mac Cu tichie verde-n cap; Iar în fundul tichiei Este - o piatră nestimată, Ce plătește lumea toată, Țarigradul jumătate Și Brașovu - a treia parte. Sus în poarta lui Christos Să fiți, boieri, sănătoși. {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu Pre Dumnezeu mititel, Mititel, înfășățel, Înfășat în foi de mac Cu tichie verde-n cap; Iar în fundul tichiei Este - o piatră nestimată, Ce plătește lumea toată, Țarigradul jumătate Și Brașovu - a treia parte. Sus în poarta lui Christos Să fiți, boieri, sănătoși. {EminescuOpVI 302
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Petrecând numai firește Să mântuiești sufletește. No. 57 Sunt smerită și supusă, Lumea mă vede prea rar, Căci în colțul vetrei pusă Făcând foc petrec amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale sunt. (fuge) În zădar eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zise. MOMA mă făcea Întotdeauna să mă gândesc la un vas uriaș din sticlă de zahăr, plin cu muște. Operele de artă arată ca niște bomboane gigantice suspendate În aer de fire invizibile, iar vizitatorii sunt reduși la niște puncte mititele negre, care mișună en masse de la Kooning, la Warhol și la LeWitt. Of, unde era oare spațiul liniștit, ca pentru meditație Zen, despre care citisem În toate articolele alea din New York Times? Părea să semene mai mult cu Times Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și o expediase la New York, iar pentru următoarele șase luni fata fusese abandonată. Cum poate o pesoană mititică să asimileze o asemenea desfășurare stupefiantă a evenimentelor fără să se simtă măcar parțial vinovată? De ce-ar fi vrut mama să scape de copil, dacă acesta n-ar fi fost rău, o ființă nedemnă de dragostea mamei? Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]