6,060 matches
-
administrația locală, fără vreo legătură cu lumea literaturii; autorul nu s-a făcut remarcat în cercurile literare ieșene, iar romanul său de aproape cinci sute de pagini, din 2012 era o surpriză de proporții. Aventuri, istorie, ezoterism, știință, legendă, basm, mitologie acesta e "mixajul" unui roman admirabil care informează din surse totdeauna credibile și formează cititorul fără a-l supune unei retorici agresive și fără a forța domeniile, cum se întâmplă adesea în cazul unor autori "protocroniști" care sfârșesc în improvizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
valorii estetice. Hotarul zeilor consacră un prozator căruia istoria literaturii noastre contemporane trebuie să-i facă repede loc la litera "T" a exce lențelor noastre în proza de azi. Romanul Hotarul zeilor adoptă același "mixaj" istorie, ezoterism, știință, legendă, basm, mitologie -, într-o formulă epică în care prozatorul trebuie să rezolve câteva raporturi tensionale între real și fantastic, verosimil și ficțional, logica acestei lumi și realitatea lumii de dincolo; între personaje ale lumii de aici minerii disponibilizați din Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
contemplă frumusețea lumii din jur" și, mai ales, vâlva muntelui, care păzește aurul din măruntaiele stâncilor. În primul roman, Ktistai, figura centrală era solomonarul lui Deceneu, în Hotarul zeilor, vâlva; sunt două simboluri cu o mare forță de sugestie din mitologia noastră, la frontiera vremurilor, din altă unitate spațiu-timp, pentru că, iată, nici solomonarul și nici vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din mitologia noastră, la frontiera vremurilor, din altă unitate spațiu-timp, pentru că, iată, nici solomonarul și nici vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de Sus e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mineri șomeri din cauza minelor închise după 1990 și cu polițiști care stau mereu sub zodia logicii și rațiunii) și o realitate a fantasticului unde, lângă o toponimie misterioasă (Muntele Rău, Stânca Adevărului, Râpa Dracului, Lacul Negru, Pârâul Bolii), crește o mitologie care își află rădăcinile în orizontul mito-poetic românesc. Dan Tomorug face o documentare foarte minuțioasă; vâlva, protagonistul cărții sale e, în fapt, vâlva băilor care protejează băile aurifere din Munții Apuseni, dar, în viziunea prozatorului, vâlva de pe Muntele cel Rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflase chiar din gura celui pățit, instructorul de partid. * Acest subcapitol a fost scrisă pe baza observațiilor proprii, întărite de studierea unor lucrări de referință: Mircea Eliade, Istoria credinșelor și ideilor religioase, Vol. III, Editura Științifică, București, 1992; Romulusă Vulcănescu, Mitologia română, Editura Academiei RSR, București, 1985; Pompiliu Poghirc, Satul din Colinele Tutovei, Editura Științifică, București, 1972; Zaharia N. Petrescu Dâmbovița, M. Zaharia, Em., Așezările din Moldova de la paleolitică până în secolul al XVIII-lea, Editura Academiei, București, 1970; Elena Negruți, Satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poveste care sper să vă farmece, în ciuda păcatelor ei, căci păcatul e dulce, cum tot cita Maestrul dintr-o carte veche, zicea din Învățăturile lui Neagoe Basarab, citea mereu, taică-său îl învățase de mic să citească, să ajungă la mitologie, că mă-sa cu teatrul ei... băga-mi-aș picioarele în viața asta, apropo de revista în care e cronica, toți fac teatru, toți sunt buni, numai eu, nu. — Hai, Frumoasă Neli, să-ți spun întâi despre noi doi, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ore cu el, meditații, dacă jazzul s-a născut într-un butoi cu whisky, eu am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci, în primii ani, am fost un discipol care și-a ales greșit Magistrul, că între cei doi trebuia să existe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acolo și te judecă Zeul-Moș, ăla de ne-a lăsat și zăul!!!, că jurăm pe Zamolxis, nu pe Zeus al grecilor, pe zeul nostru jurăm noi, dacă ai greșit, muțești, dacă nu, te îmbogățești și devii tânăr, cam asta e mitologia Cristeștiului meu din munte. Munți, păduri, Oltul într-o parte, și Maestrul începe să cânte ușor, nu prea tare, trebuie să schimbe blestemele alea vechi, alea cu muțitul, nu știe de ce îi stau pe meninge, cântă încet, de dragoste, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe cea românească, ci toată mitologia, de la cea grecească la cea celtică, indo-europeană, ariană, slavă, citise pe ascuns Eliade, gândindu-se, de fapt, la apariția mea în lume, eram muritor, venisem de sus, fusesem însemnat de zei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe cea românească, ci toată mitologia, de la cea grecească la cea celtică, indo-europeană, ariană, slavă, citise pe ascuns Eliade, gândindu-se, de fapt, la apariția mea în lume, eram muritor, venisem de sus, fusesem însemnat de zei prin bila de foc?, ce mituri născuseră pământurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sus, fusesem însemnat de zei prin bila de foc?, ce mituri născuseră pământurile din Cristești, credințele alea cu Muntele Kogaion, care dintre ele își puseseră amprenta și care își vor pune amprenta pe fiul său, pe mine, adică?, preotul făcea mitologie comparată, eu îi dădeam de furcă. Mai târziu, spre sfârșit de liceu, mă adusese pe calea revelației mitologice, m-a învățat să caut cheia în mituri, pentru tine, ele sunt importante, acolo e cheia, îmi explicase frumosul preot cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dorința lor de nou, spre africani, explozia formei a venit de la Africa, noutatea de acolo a venit, de la cea mai îndepărtată civilizație. Peste ani, orașul îl adoptase și se mândrea cu el, lumea orașelor îl venera). Acuma, în liceu, afară de mitologia pe care i-o dădea preotul să o devoreze, citea romancierii ruși, poeții îl preocupau mai ales, știa poezie cât să recite șase zile fără întrerupere, se cronometrase singur, băietul învățătoarei îți putea recita pe teme: despre Olt, vreți poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
axiome vide, nesocotind complet observația. Ne gândim la evidența cifrelor și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la cauzalitățile transcendente, la explicațiile abracadabrante departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului. Rezumare a lumii, ea propune un laborator, un exemplu, ceea ce ar putea fi o societate, o cetate, o planetă inspirate de acest model. Dacă ea exista în mitologie - Zeus se căsătorește cu Hera în grădina Hesperidelor... -, grecii îi descoperă farmecul abia după cuceririle făcute de Alexandru în Asia îînceputul secolului al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca, Pitagora etc.), nici din Hérédia, nici din Nietzsche, ci din stratul unui anumit folclor, a cărui expresie caracteristică a fost Anton Pann. Acestei inspirații îi răspunde, desigur, o nouă ideologie și chiar atitudine: Orientul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
elegiace, a nenorocit mulți oameni fără judecată, si aceasta pentru că le-a fost greu să păstreze măsură când li s-a oferit bunătăți. Capacitatea poporului român de a se iluziona,de a visa fără suport,de aici provin și multe mitologii din istoria noastră,a condus cum spune Artur Silveștri la o combinație,cel putin stranie, de paradis artificial și de efect de fericire indus.Problemă abordată în eseul-filosofic O țară tristă,plină de humor.De aici, cred, că vine și
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
disoluției complete a certitudinii naturale a realității: atitudine caracteristică filosofiei lui Fichte și ad rem dezvăluită în "Cezara". În replică, se pare, Macedonski publică în "Curierul de Iași" la 6, 11, 13, 15 și 18 august 1876, "Thalassa" în care mitologia exotică întruchipată de "Insula lui Euthanasius" este o evocare sugestivă a instinctului erotic de posesiune în etapele progresive ale definirii sale. Îmbătat de "vinul nemuririi", Thalassa primește moartea ca o eliberare și se dăruiește valurilor simțind cum sufletul lui, dezbrăcând
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
întoarce la origini. Mi se spune -printre ceruri- că dovada cea mai bună stă la îndemâna tuturor, doar să ridicăm receptorul și să vorbim răspicat. Mi se spune (și rămân încă sub privirea rotitoare) că uriașii sunt doar urme ale unei mitologii trecute. PE CÂND Pe când anotimpurile vor fi descrise matematic cu ajutorul integralelor, Iar amintirile-obiecte se vor transforma în viteze cuatice și vor fi înregistrate de androizi amabili, pe atunci literele vor fi păstrate cu puterea visului, iar gândul va intra într-o
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
vede în satul său natal, Lancrăm, ,,paradisul copilăriei'', pe care-l poartă cu sine toată viața și la care se raportează mereu ca adult. În conștiința copilului, satul unde a copilărit reprezintă centrul lumii (axis mundi) cu topografia sa, cu mitologia sa plină de mister. Indiferent de locul și forma de prezentare, copilăria își are structurile ei unice, fiind un tărâm independent, cu centru în sine însuși, având deplină suveranitate în hotărârile ei. Privită din perspectivă imaginativă copilăria e spontană, naivă
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
nici până acum nu am reușit să-l descifrăm, să-i cunoaștem mesajul profund, „miezul epico-filozofic”, care zace de milenii în ultimul nivel semantic al lui. Cartea ne interesează pentru că motivul basmului Tinerețe fără de bătrânețe este unul dintre pilonii-memorie ai mitologiei neamului, una dintre lespezile mari din temelia culturii poporului daco-român, alături de mitul și de balada Mioriței. Amândouă aceste creații ale spiritualității daco-românești fiind culmi ale creației universale stau cu cinste alături de cele mai mari, mai profunde și strălucite creații ale
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
firesc/ Iubirilor din amintire. “”Aleea “, sau “Acolo e gândul și sufletul meu,/ Pe-ntinderi de ape salmastre,/ Nemărginire ce-atrage mereu/ În brațele sale albastre.”( Dobrogea). Elanul confesiunii e cenzurat de construcția poeziei, de ritmul și rima acesteia mereu în mitologia cărții, viața ți textul se află în veșnică confruntare, încât versurile construiesc, simultan, o biografie și o poetică. Substanța psihologică devine, în acest caz, o proiecție a poetici.Acesta e întreg farmecul poeziilor lui Dorian Marcoci: educarea sensibilității prin inteligență
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]