6,924 matches
-
care, pretenția de viol a babei Vergina mi-a amintit de zilele bune ale lui Ion Cristoiu în ziarul căruia puteam citi accidental despre o serie de demersuri speculative precum un viol petrecut sub un apeduct. Dacă supraviețuiești valului de mizerie umană revărsată peste baierele rurale, "dulșili" grai "moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
care trec fără să se oprească"... "Anonimatul" rezistentului se plasează în umbra numelor în vogă: "Seara, promenadă solitară pe faleză, unde se fac pregătiri pentru turnarea filmului Pasărea furtunii, după romanul lui Petru Dumitriu. Anonimatul meu mă întristează". În microuniversul mizeriei, al minciunii, al cenzurii ,întîmplările triste au o rezonanță aparte. Ele compun o imagine a unei umanități amenințate la fiecare pas , panicate, nu o dată "disperate": "ghitaristul care ne-a povestit cum, pe front, avea în buzunar un cleștișor cu care
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
se ocupă de dosare nu au habar decât de regulile lor... Trebuie să avem răbdare... Iar apoi n-aș mai fi capabil să iau viața de la capăt, pentru că divorțat n-aș mai fi ceea ce sunt... Să începem de la zero, în mizerie... și mizeria, știi și tu foarte bine, distruge orice urmă de dragoste...ť" (p. 534). Cu toate greșelile făcute, Ioana Olaru rămâne inaderentă, un corp străin în această lume degradată "în care ne mișcăm", ne acomodăm, ne metamorfozăm. Și în pofida
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
de dosare nu au habar decât de regulile lor... Trebuie să avem răbdare... Iar apoi n-aș mai fi capabil să iau viața de la capăt, pentru că divorțat n-aș mai fi ceea ce sunt... Să începem de la zero, în mizerie... și mizeria, știi și tu foarte bine, distruge orice urmă de dragoste...ť" (p. 534). Cu toate greșelile făcute, Ioana Olaru rămâne inaderentă, un corp străin în această lume degradată "în care ne mișcăm", ne acomodăm, ne metamorfozăm. Și în pofida unor pagini
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
profund uman. El nu scrie ca să sconteze un succes ușor, nici ca să fie pe placul unui anumit public șovin. Nu exagerează ca să sporească tirajul cărții, dar nici nu cruță pe nimeni. Oamenii lui sunt umani, deși-s aspri și nefericiți. Mizeriile pe care ni le înfățișează ei sunt mizerii omenești: ignoranța, sărăcia, războiul care ruinează averi, distruge familii, frânge inimi și face pe oameni mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
succes ușor, nici ca să fie pe placul unui anumit public șovin. Nu exagerează ca să sporească tirajul cărții, dar nici nu cruță pe nimeni. Oamenii lui sunt umani, deși-s aspri și nefericiți. Mizeriile pe care ni le înfățișează ei sunt mizerii omenești: ignoranța, sărăcia, războiul care ruinează averi, distruge familii, frânge inimi și face pe oameni mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar, subliniind o dată mai mult simpatia lui față de poporul
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
mi se pare perfect justificat în punctul de pornire al criticului. Numai un ignorant total n-a aflat până acum că alegerile din 1946 au fost fraudate, comuniștii câștigând la scor în fața partidelor istorice prin simpla inversare a procentelor obținute. Mizeria respectivă (ca să folosesc un termen neacademic) e netă, factuală, noninterpretabilă, așa cum sunt și crimele politice, arestările, deportările din primul deceniu, mai ales, al comunismului autohton. Dar tot atunci s-a deschis o epocă în care încap indiscutabil mai mult fapte
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
și doleanțelor sindicale. De data aceasta, primii care-au ieșit din amorțeala zilelor de sărbătoare au fost profesorii. Nici nu e de mirare: dacă a existat în România postdecembristă o clasă batjocorită fără milă, umilită, împinsă cu cinism în cotloanele mizeriei sociale și morale, aceea a fost cu siguranță a profesorimii. Nu mai reiau amănuntele știute de-o lume întreagă, dar salut dârzenia de ultimă oră a dascălilor, hotărâți în fine să nu mai cedeze în fața nesimțirii și cinismului guvernanților. Sunt
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
de agramați din București sau din provincie, dar din aceeași mahala morală, i le-au adresat sistematic, el a reușit să-și păstreze încrederea în vigoarea creației, în vitalitatea artei și în șansele culturii de a trece teafără atît peste mizeriile mărunte și spontane, cît și peste atentatele mari și bine orchestrate. Deși aceste două ipostaze ale lui Barbu Brezianu, aceea de poet și aceea de luptător, pot fi ușor percepute pentru cine vrea să o facă, ele nu au fost
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
de noapte, sau cu sărmani de toată mîna, dintre frumoșii beciurilor lui Arghezi. Între ei, o iubire tuberculoasă, o fată din Constanța, care-și zice întîi Olivia, pe urmă Maria-Maria. Scurta lor viață promisă într-o noapte de unire în contra mizeriei trece între scene comice, precum despăducherea la groapa cu var, și suferind-distinse, ca niște cearcăne - poeziile lui Eminescu așezate la capul fetei, pînă "intrase în țara viitoare." Un amestec de opulență și foame face tragedia, atîtă cîtă e, atenuată de
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
te tratează, pe cheltuiala lui, cu toate bunătățurile, de frica lumii de apoi. Farsa se dă în vileag, și ziarele încep iar să toace, pînă uită. Moravuri de presă, vechi și noi. Faima se-ncheagă, cu lustrul ei pus peste mizerie. Citește la Teatrul Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
cupoane pentru achiziția de cărți, s-a constatat o înviorare simțitoare a cererii. Ceea ce arată că spectaculoasa cădere a titlurilor din anii trecuți nu s-a datorat refuzului clasei intelectuale de a citi, ci, pur și simplu, sărăciei. Salariile de mizerie, enorma presiune socială, frustrarea i-a determinat pe profesori să renunțe tocmai la unul din atuurile care le dovedeau superioritatea asupra celor mai bogați, dar cu mai puține "celule cenușii" (vorba detectivului Hercule Poirot). Una peste alta, lucrurile ar putea
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
și alte ticuri bine cunoscute de sora și nepoata care îl adoră, cu răbdarea maniacală pusă într-o operațiune de (enigmatică) fișare și cu blândețea și zâmbetul din voce cu care își face datoria, în continuare, la școală, în ciuda tuturor mizeriilor îndurate, el nu se înscrie, practic, într-o tipologie larg reprezentată. Este o individualitate, remarcabil conturată de romancieră, îndărătnică în a rezista, prin chiar felul său de a fi, nivelării și omogenizării timpurilor noi. O imagine a rezistenței pasive, într-
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
existența somnambulică" a stelarului, blamîndu-i cu un secret lustru admirativ "delirul infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sînt grațioase", E. Lovinescu pare a-i înțelege "eterna boemă". Deși poetul făcuse deja pasul în vagabondaj (poet "al mizeriei, al decăderii"), criticul reușește să-i delimiteze creația de "categoria socială pe care unii vor șca elț să o reprezinte". Are puterea să treacă peste aspectul exterior al vagantului din speța poeților goliarzi (cînd Stelaru îi arată zdreanța de cămașă
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
Ungheanu, prefață de Eugen Simion. Este o ediție selectivă, pe criteriul valorii, ca și ediția de Opere Petru Dumitriu. Va mai dura până vom reuși să ne facem o imagine completă asupra întregii opere a lui Eugen Barbu, cu toate mizeriile ei morale și ideologice. Avem aici partea cea mai bună a unei opere, previzibilă, cunoscută, lipsită de umbrele și penumbrele ei. Marin Sorescu, Opere. VI. Romane. Proză scurtă, ediție îngrijită de Mihaela Constantinescu-Podocea, 1240 p. E ultimul volum din seria
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
lumii în care trăiesc, pentru a credita ficțiunile fetei. Mai mult, mama încearcă să o extragă din ceea ce ea consideră a fi doar ficțiuni compensatorii care împiedică maturizarea fiicei ei. Numai că, în ficțiunea ei, își găsesc locul cruzimea adulților, mizeria și monstruozitatea transpuse în limbajul deloc simplist al basmului. Într-un interesant eseu, Stephen King, unul din maeștrii romanului negru, trecea în revistă efectele de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
societate bântuită de delatori/impostori, ce-ți pot sări în brațe, când nu le cunoști niciodată adevăratele intenții, vezi Cu Troțki în intimitate. Dacă tinerii sunt famelici și marginalizați, bătrânii - vezi întâlnirea - mimează buna dispoziție, spre a-și ascunde intima mizerie. Aici, un mic roman se desfășoară, pe secvențe, canavaua fiind petrecerea unei vechi promoții școlare, la multe decenii de la absolvire. Loc în care plutește umbra morții, cu căzătoare mască: "Poate că n-ar fi fost decât un fleac dacă n-
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
perfect coerentă, în ciuda tacticilor diferite adoptate într-o perioadă sau alta. Rezultatul îndepărtării programate de Europa se observă cu ochiul liber. A apărut astfel acea enormă masă de indivizi care nu mai erau nici țărani, nici orășeni, care trăiau în mizeria blocurilor insalubre și a navetelor sordide între sat și oraș, oameni pentru care Europa nu mai însemna nimic; ei reprezentau produsul tipic al "socialismului multilateral dezvoltat", concretizarea perfectă a "omului nou", proiectat încă de la începutul anilor '50. Gîndirea lor se
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
e una, oarecum, in statu nascendi, e un incompiuto. Primii sunt îndeobște, ingenioși; ceștilalți sunt (sau, numai, par) ingenui... E, pare-mi-se, cazu-ți propriu, Ioana. Rilke al tău are ceva din abandonul unui înger ce surâde, rătăcit, printre mizeriile umane. Are, de-asemenea, o prospețime, o răcoare, o "reveneală" de afresco, atunci când "acuarela suferindă" nu se va fi uscat, pe zid, cu totul, - totul fiind în curs de săvârșire, ne-, încă, săvârșit, dar viu, ca, dacă te-ai fi
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
care făceau faimă cetății săsești acum vreo jumătate de veac, nu mai mult, probabil, considerate de noii patroni... retrograde. Ca să nu mai detaliem și un alt fapt penibil: "festivalul" multietnic se metamorfozează în bâlci. Numai corturile nomade lipsesc. Iar post-festum, mizerie cu carul. l Te-ai aștepta ca într-un oraș cu vreo 30.000 de suflete (vorbim numai de urbea propriu-zisă, nu și de suburbiile rurale alipite ca să se numească municipiu), în cele doar două instituții publice de cultură (casă
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
Calabria din Italia două cărți ce aveau ca obiecte de studiu parte din operele lui Mihai Eminescu și Petru Creția. Și, uimit de situația creată de acel incident ce ascundea în el efectele integrării noastre în Uniunea Europeană mai întîi cu mizeriile conaționalilor noștri, mi-am zis că, de fapt, realitatea identificării identității noastre în lumea civilizată este cu totul și cu totul alta. Tot în acele zile, Ana Blandiana obținea un premiu tot în Italia. Alte și alte evenimente de acest
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Universitatea din Calabria. Însă plecînd de la situația creată acum în Italia, în ceea ce ne privește pe noi românii, o astfel de legitimare ca națiune prin valorile noastre culturale, nu la inițiativa guvernanților români - care găsesc altfel de căi pentru elucidarea mizeriei, prin eventuale cumpărări de "gulaguri" în deșert -, ci la cea a unor italieni, profesori la o universitate din peninsulă, ne putem da ușor seama că evenimentele iscate de pegra societăților în consonanță cu politicienii vremii sunt de mai mare rezonanță
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
nu vom fi noi, dar, probabil, pe termen lung, după mai multe bătălii, războiul, după care va urma pacea, ne va aduce nouă foloasele, foloase ce se vor ilustra prin spălarea la propriu și la figurat a celor ce fac mizeria să explodeze în astfel de focare - fie pegra societății, fie clasa politică! - și, în fond, civilizarea de care avem nevoie și de care nu ne-am ocupat, în ultimii șaizeci de ani, mai deloc. Și acestea toate nu pot fi
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
fără substanță. Atrasă atît de cărți, cît și de spectacolul vieții, Mariana Neț pornește de la fapte mărunte din viața de toate zilele, uneori ciudate, suprarealiste, construind micronarațiuni aproape întotdeauna reușite, ce descriu ritualurile și rutina cotidianului, dar și aberațiile, patologia, mizeriile acestuia, în România și aiurea. Fiind vizat un public larg, jargonul de specialitate este evitat, iar Julia Kristeva și Roland Barthes nu sînt pomeniți defel. Destule pagini ce spun lucrurilor pe nume, demontînd cu calm prejudecăți și clișee adînc înrădăcinate
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]