11,876 matches
-
răposatului ci, mai ales, de grozăvia ce le-a fost dat să vadă. N-a știut nimeni, niciodată, dacă moașa suferise vreun șoc, sau tăcerea ei avusese alte cauze. Viața părea, încetul cu-ncetul, că-și reia cursul normal. Coana moașă devenea, sau voia să ne facă să credem că s-a făcut din ce în ce mai ursuză, mai închisă, mai tăcută, poate, câteodată, mai acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni nu era refuzat, toată lumea satului era tratată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu și ambițioasă candidată la studenție, păru a se fi vindecat rapid
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
atâta putere, că era gata-gata s-o scoată din țâțâni. Vecinele, care văsuseră scena și care, în plus, pretindeau a fi auzit frânturi dintr-o discuție care avusese loc pe un ton mai ridicat, au vrut să mai afle câte ceva. Moașa nu le-a spus decât că e posibil să plece curând la C... A venit ziua următoare, după ea alte trei-patru, dar toată lumea era ferm convinsă că moașa e la C, la fiică-sa. Au făcut ochii mari când au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
loc pe un ton mai ridicat, au vrut să mai afle câte ceva. Moașa nu le-a spus decât că e posibil să plece curând la C... A venit ziua următoare, după ea alte trei-patru, dar toată lumea era ferm convinsă că moașa e la C, la fiică-sa. Au făcut ochii mari când au văzut-o pe Lenuța deschizând poarta maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
curând la C... A venit ziua următoare, după ea alte trei-patru, dar toată lumea era ferm convinsă că moașa e la C, la fiică-sa. Au făcut ochii mari când au văzut-o pe Lenuța deschizând poarta maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca un câine... Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a făcut-o după schimbarea ochelarilor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
revine în minte una din injecții, pe care mi-a făcut-o după schimbarea ochelarilor. M-am culcat, am lăsat mușchiul moale, moale, moale, cum mă învățase mama, astfel ca durerea să fie cât mai mică. Am simțit mâna coanei moașe cum îmi apucă coapsa și acul siringii propulsat fără milă, de cealaltă mână. De durere, am mușcat perna. Simțeam cum mă trec apele. Dar asta nu era nimic. Adevăratul supliciu avea să vină atunci când coana moașă începu să se chinuie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Am simțit mâna coanei moașe cum îmi apucă coapsa și acul siringii propulsat fără milă, de cealaltă mână. De durere, am mușcat perna. Simțeam cum mă trec apele. Dar asta nu era nimic. Adevăratul supliciu avea să vină atunci când coana moașă începu să se chinuie să îmbine seringa din mâna ei cu acul din mușchiul meu. După o vreme, ce mi s-a părut lungă ca o eternitate, a reușit. Dar a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi. Panta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ficțională între L.M. și dr. Aphonse Fruchter Berna, 3 februarie 20... Draga mea dragă, Sper să te găsească scrisoarea mea mai bine și mai liniștită și sper că te îngrijești cum trebue și că ai mers la medic și că moașa te vede regulat. Întâi de toate, dă-mi voie să-ți reamintesc, așa sunt bătrânii, pisălogi, că sarcina nu este o boală. Nu lăsa vechea ta hipochondrie să-ți întunece aceste zile minunate, unice în viața ta. Încearcă să nu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
un cadru metalic și ni s-a spus să ne plimbăm în sus și-n jos pe holul strălucitor până nu mai e nimic altceva de făcut decât să nasc. O să știu eu când va fi cazul, mi-a spus moașa Uzun, grecoaica, iar dacă nu știu încă, o să aflu. 9 iunie 1997 Citesc tot din cotidianul romand de ieri, singurul Le Matin pe care-l am : astăzi la Gersau, în cantonul Schwyz, a fost Sărbătoarea piticilor de grădină, prima ediție
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea acolo pitit, în cap, iar eu mă alungisem într-un bazin cu apă caldă și beam ceai. A fost partea cea mai cool a nașterii, aș fi înotat dacă moașa Uzun m-ar fi lăsat... Azi am vorbit la telefon cu Elena din Canada (soția lui Adi, cel mai vechi prieten al lui Cla) câteva ore. Nu ne cunoaștem, nu ne-am văzut niciodată, ei plecaseră din România până să
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
de ore înainte de a naște, la 4 :28, la 12 ore după acel moment am plecat spre spital, am dat ture până când dilatarea a fost completă, am stat o oră într-un bazin cu apă, m-am certat puțin cu moașa Uzun care nu voia să cheme anestezistul, Cla i-a explicat calm (și într-o franceză subtilă) că avem o înțelegere, am făcut peridurala, am respirat vreo oră, până a trecut anestezia. Apoi m-am cam enervat (să vezi de ce
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? - Da la râșniță la Dane Și la borș la Pipirig; Ce era să spun? Iac-asta, Mi-a făcut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mioara, l-a iubit fără îndoială, dar iată că nu și-a putut ține gura. Cine și-ar fi imaginat acum cinci ani la Vatra Dornei, că poveștile ei din parc îți vor servi vreodată? Din păcate, a avut ghinion. Moașa nu-și cunoștea meseria... Scarlat i se destăinuise ca să o impresioneze. Și a izbutit. Când vorbea despre el îi străluceau ochii de mândrie. Ar fi luat-o poate și de nevastă. Oh, un accident cu adevărat nefericit! N-ai să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea mea și nu primisem de la el nici un semn că dorea să discute cu mine despre noul cimitir pentru care venisem. Moașa evitase cu abilitate un răspuns exact. După obiceiul ei, se folosise de o glumă pipărată ca să iasă din încurcătură. Dar n-am contrazis-o. Învățasem, în împrejurări foarte pedagogice, să nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar dacă era vorba doar de un halat alb. Când un doctor îmi da o rețetă, o băgam în buzunar, prefăcîndu-mă că voi înghiți ce mi se recomanda să înghit. Cu atât mai mult n-avea rost s-o înfrunt pe Moașa; ea se ocupa de administrația azilului și de mult timp nu-mi mai îngăduiam să mă arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arăt isteț cu cei de care depindeam într-un fel. Am ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntîndu-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. ― Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrîni? ― Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducîndu-și degetul la buze îmi dădu de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privit bănuitor, încruntîndu-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni că vin. ― Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrîni? ― Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducîndu-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vin. ― Stai aici, zise, și a intrat în clădire, de unde, după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrîni? ― Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducîndu-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să mai pun și alte întrebări pe această temă. După câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după o vreme, s-a întors și mai încurcat. N-am găsit-o pe Moașa, nu pot să-ți dau drumul. ― Moașa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveți de moașe aici? Nu e un azil de bătrîni? ― Nu e moașă, râse portarul. Dar așa îi zice. Și ducîndu-și degetul la buze îmi dădu de înțeles că nu era cazul să mai pun și alte întrebări pe această temă. După câteva clipe de chibzuință, se hotărî să mă lase să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicîndu-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai târziu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
loc. Mi-a întins o cheie, explicîndu-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai târziu. Până atunci puteam să-mi iau camera în primire și să îndeplinesc formalitățile de rigoare, prevăzute de protocolul azilului, împreună cu Arhivarul. După care Moașa m-a mai măturat o dată cu privirea, s-a întors și a ieșit pe ușă, lăsîndu-mă ușor nedumerit. Aveam sentimentul unui intrus, dar al unui intrus pe care Moașa nu-și îngăduia totuși să-l repeadă. Arhivarul s-a așezat la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]