10,397 matches
-
Milițiile rivale, ciocniri în Beirut, se distrează doamna Mina, încercînd să dovedească și ea că are simțul umorului. Schimbă pe bulgari, zice domnul Președinte, cu gîndul la orașul său natal, Oltenița, la Dunăre, la Șantierul Naval și la Fabrica de Mobilă. Nicăieri nu e ca acasă, cugetă cu voce tare. — Știam eu că vă pricepeți și la bulgară, spune Sena. — Vorbește ca pe apă, începe să-l laude Petrică, și-a construit singur pînă și receptorul, adaptînd perfect o schemă din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să vă vîr în cap că amănuntele de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte, așezîndu-se în capul mesei din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gît care abia îl mai lăsa să respire. Bulgarul încuie la loc poarta și îi făcu semn s-o apuce înainte. Într-adevăr, după ce traversă culoarul scurt de la intrare, se văzu într-un hol dreptunghiular destul de spațios, dar ticsit de mobilă, printre care ar fi trebuit să slalomeze cu băgare de seamă dacă ar fi dorit să-l traverseze. Fotolii, canapele, dulăpioare, mese și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
criminale ale Armatei. După ce au plecat soldații, Bulgarul și Croitorașul au fost însărcinați sub consemn cu paza clădirii. Pentru că erau căcați pe ei de frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit să coboare în holul de la intrare mobile din camerele de la etaj, să se poată baricada în caz de nevoie. Se întinse în locul indicat, fără să-și scoată nici măcar ghetele sau fularul de la gît, pentru că înăuntru nu era cu mult mai cald ca afară. Era prima dată după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare de cămilă, În care era Înghesuită mobila, văd ca și acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și-l aud pe șoferul nervos, Înjurând ca tembelul fără nici un motiv, grobian nesimțit. Și mai văd cum ne-am apropiat de casa În care ne mutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la un spațiu de locuit mai mic. La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care se aflau două rânduri de case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un apartament în care să se poată locui te-ar costa o avere. — Atunci am să plătesc o avere, am spus. De când ești aici? Cam de o săptămână, spuse Rosemary. Să nu cumva să te lași păcălit de Antonia în privința mobilei și a lucrurilor. Cum ea este cea care poartă vina, cred că totul ar trebui să-ți revină ție. — Da' de unde, nu există o asemenea regulă, am spus. Iar în casă s-au investit și banii ei, nu numai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei joasă vibra de emoție. Am gândit, dar n-am spus: „Sunt îndrăgostit de tine”. Ar fi fost o nebunie prea mare. În schimb am rostit: — Uite ce e, iubito, trebuie să ne gândim cum facem cu afurisita asta de mobilă și toate celelalte. Avem destul timp pentru asta, zise Antonia. Se așeză pe podea, își strânse genunchii cu brațele, părând acum complet relaxată. Dar o să facem și asta, sigur că da. Avem o mulțime de prostii care pot lua direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aveau să scadă pe măsură ce calitățile mele de persoană rațională și caritabilă vor deveni lucruri de la sine înțelese și acceptate. Mai exact, în viitorul apropiat nu puteam face nimic altceva decât să ajung la o înțelegere de bun-simț cu Antonia în privința mobilei, să scriu câteva scrisori privitoare la apartamentul din Lowndes Square și să mă întâlnesc cu avocatul meu pentru începerea demersurilor de divorț; toate acestea și să mă întâlnesc cu Georgie. Îmi părea rău că mă îmbătasem atât de crunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nici nu-i pasă. Și totuși, îmi place de ea. A spus aceste cuvinte cu atâta hotărâre că am început să râd. — N-ai încotro. E sora lui Palmer. Trebuie să recunosc că în privința asta n-am nici o obligație. — În legătură cu mobila, iubitule, am putea să ne ocupăm de asta mâine după-amiază? întrebă Antonia. Eu și Anderson plecăm imediat la Marlow. Ne-am gândit să stăm o noapte la Compleat Angler. Anderson e mort de oboseală, săracul de el, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a propus ca, în absența mea, să-și ofere plăcerea de a ajunge să o cunoască pe Georgie mai bine. Am mai reușit, și asta de asemenea mi-a luat o piatră de pe inimă, să hotărâm câteva aspecte privitoare la mobilă, măcar atât cât să putem muta unele lucruri importante din locuința din Hereford Square, și astfel, pentru prima dată, am început să-mi construiesc în minte imaginea vieții mele viitoare în apartamentul din Lowndes Square. I-am spus Antoniei lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că totuși am să plec, deși nu știu unde. Așa că n-am să-ți mai dau de știre pentru un timp. Să nu-ți faci griji din pricina mea, mă simt foarte bine. Înainte să plec am să fac tot posibilul să mut mobila. Când o să termin și cu asta, o să fie mult mai bine. Poate ți s-a părut că sunt cam țâfnos, dar să nu crezi că nu-ți sunt recunoscător pentru grija pe care mi-o arăți. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
va face toată treaba în locul meu. Peste o jumătate de oră Rosemary a sosit și într-o discuție foarte practică am căzut de acord că ar fi bine să mă instalez deja în Lowndes Square, fără a mai aștepta sosirea mobilei. Nu-mi doream deloc să fiu martor la dezmembrarea casei. Îi eram recunoscător și, cum misiunea pe care o avea de îndeplinit părea că-i oferă destulă satisfacție, m-am hotărât să o iau din loc. După ce am ieșit am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus. Soneria de la intrare a sunat și am tresărit amândoi. M-am uitat la Antonia și ochii ei mari m-au urmărit până la ușă. Am traversat holul și am deschis brusc ușa. Erau oamenii care se ocupau de mutarea mobilei. Le-am spus să lase ce au adus unde se nimerește și m-am întors la Antonia. Se ridicase în picioare și se privea în oglinda de poșetă. Își dăduse cu puțină pudră pe nas și acum își ștergea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trecut pe acolo de ceva vreme. Am dedus de aici că Antonia își schimbase coaforul, sau că mințise. N-am avut tăria să-l sun pe Palmer. La ora zece sună soneria de la intrare dar erau muncitorii care aduceau înapoi mobila care mai rămăsese în Lowndes Square. Au cărat-o în casă și, în timp ce intrau pe ușă, au reușit să ciobească biroul Carlton House. După ce au plecat, am rămas privind trist obiectul și am încercat să atenuez stricăciunea dând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse undeva o cheie În yală. Apoi, deodată m-am trezit În fața camerei cu care asociam atât de multe din viața mea: frumusețe, nervi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu acuzațiile și cu tăgăduielile astea, cu ocările, cu amenințările și cu lacrimile astea care nu mai contenesc... despre ce poate fi vorba, dacă n-a făcut ceva foarte rău și, poate, de neiertat? Scena în sine aduce cu o mobilă masivă care-mi stă înfiptă în creier și refuză să se clintească de-acolo - ceea ce mă face, în cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
revărsându-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există, apoi, în engleză, o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a spus; expresia asta nu mi-a fost niciodată de vreun folos. De ce să-mi fie? Acasă, la micul dejun, pentru ceilalți clienți ai pensiunii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o umbră din voce, un gest care unei persoane obișnuite și fără spirit de observație nu-i spun nimic mai mult decât liniile și cercurile din ghidul Baedeker, suprapune-le pe lucrurile care se știu despre ambientul omului, prietenii și mobila lui, casa În care trăiește, și Îi poți vedea viitorul, soarta de doi bani care-l așteaptă. — Dumnezeule! spuse domnișoara Warren. Am prins-o! Domnul Savory tresări: — Despre ce-i vorba? Întrebă el. O durere de dinți? — Nu, nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care nu are legătură cu nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei este impecabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să duc la bun sfârșit o astfel de treabă. Trebuia să recunosc În sinea mea că ideea cu tapetul chinezesc chiar suna minunat, iar Milton mi-a spus că avea cele mai grozave surse secrete pentru a face rost de mobilă magnifică. În mintea mea plănuiam deja aici o petrecere-surpriză de ziua lui Hunter - atunci când va fi gata, locul avea să fie un spațiu nemaipomenit pentru a găzdui o petrecere. —Ei, spuse Milton golindu-și paharul, o să fie ușor. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Jeff Koons ici, o pictură În ulei de Cecily Brown colo, o carpetă de Tracey Emin pe jos. Cu podelele sale Închise la culoare și pereții lăcuiți În alb, camera era fundalul perfect pentru o astfel de destinație. Singura mobilă din Încăpere consta În două taburete din piele albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși în piese de mobilier tapisate pe care le-ați achiziționat recent, vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. După care dă un număr de telefon unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]