1,712 matches
-
absenței, spulberând logica lui sau/sau. Ceea ce rămâne însă în afara oricărui dubiu este că poezia de care ne-am ocupat tinde să se apropie cât mai mult de statutul prozei, mizează pe extensia textului, nu ocolește „impuritatea”, contrazicând sistematic principiul modernist conform căruia într-un text poetic nu trebuie să se spună „povești”. Dacă, așa cum remarca Alfonso Berardinelli, „a povesti, a exprima, a raționa și a reprezenta erau pentru Breton și pentru Valéry lucruri ce trebuiau să rămână dincolo de limitele scrisului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
după 1950), considerat ce alții un soi de depășire în continuitate a avangardelor (de unde apariția termenului (cvasi)sinonim de transavangardă, preferat mai cu seamă în spațiul culturii italiene), postmodernismul denaturalizează, după cum s-a remarcat, atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, dar nu pentru a exalta în mod necesar autosuficiența sistemului de semnificare. Fără a respinge importanța unor asemenea premise pentru teoria metatranzitivității, le-am considerat mai curând dependente de valorificarea impulsurilor marginalizate, parodistice și polemice, de logica însăși a succesoratului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
modernă în toate formele sale, a sancționat la rândul ei această noțiune, dar a făcut-o deliberat, în detrimentul referentului, adică prin sublinierea opacității mediului și a autosuficienței sistemului de semnificare. Postmodernismul, în schimb, denaturalizează atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, păstrând totodată (în maniera complice și critică ce-i este proprie) puterea atestată istoric a celor două421. Aproape că nu mai este nevoie să insistăm asupra similitudinilor dintre acest punct de vedere și teza pe care am propus-o în legătură cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care cu greu ar putea fi considerat un fenomen monolitic. Împărtășim, la acest capitol, opinia lui Lynn Keller care considera - în consens cu alți cercetători ai fenomenului, ca Matei Călinescu, de pildă - că „adevărata deosebire dintre literatura contemporană și literatura modernistă nu trebuie să fie dependentă de dramatica dezmembrare a esteticii moderniste”422. Sintetizând, prezentul studiu dorește să propună și o confruntare între diferite paradigme culturale, fără a absolutiza prioritatea uneia sau alteia dintre ele. Căci nu putem ignora împrejurarea că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la acest capitol, opinia lui Lynn Keller care considera - în consens cu alți cercetători ai fenomenului, ca Matei Călinescu, de pildă - că „adevărata deosebire dintre literatura contemporană și literatura modernistă nu trebuie să fie dependentă de dramatica dezmembrare a esteticii moderniste”422. Sintetizând, prezentul studiu dorește să propună și o confruntare între diferite paradigme culturale, fără a absolutiza prioritatea uneia sau alteia dintre ele. Căci nu putem ignora împrejurarea că, postmodernismul însuși rămâne, în fond, o față a modernității, iar practica
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la Îmbunătățirea funcționării lor, În ceea ce privește cultura organizațiilor domină o altă viziune (interpretativ-simbolică), diferită de prima. „Una dintre cele mai importante diferențe pe care le vom consemna se referă la epistemologia subiectivă adoptată de interpretativismul simbolic În comparație cu epistemologia obiectivă a perspectivei modernistă (...) folosirea unei abordări obiective Înseamnă că privim fenomenele care ne interesează din afară, așa cum un cercetător al naturii procedează atunci când adoptă rolul unui observator independent. Abordarea subiectivă a viziunii interpretativ-simbolice implică prezentarea modului În care cei aflați În interior experimentează
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și rigoare: autonomie lăsată sectoarelor legate de clientela cea mai valoroasă.<footnote Peters Tom, Watermman Robert, In Search of Excellance, 1982 (a se vedea Kennedy C., op. cit., pp. l63-170. footnote> Dar cel mai reprezentativ specialist În cultura organizațională - din perspective moderniste, substanțialiste - rămâne Schein Edgar H. Schein este socotit a fi fost cel care a inventat conceptul de cultura Întreprinderii (nu și cercetarea asupra acesteia). Schein socotește că prin cultura organizației se Înțelege „ceea ce a asimilat (organizația) În cursul istoriei sale
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu educație superioară. Dar această observație care vizează particularul nu se referă doar la modul în care raportăm teoria la agenda cetățenilor din România, ci și la contextualizarea/adecvarea teoriilor postmoderne la agenda acestora. Dacă femeile auși interese comune, teoriile moderniste ale feminismului liberal și socialist sunt mai apropiate de interesele femeilordecât cele postmoderne. Din identificarea agendei femeilor și a bărbaților a reieșit că este necesar să nu abandonăm dualismul femei/bărbați, deoarece există diferențe între agendele lor. Este, de asemenea
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane de dinainte de 1989, pelerinajele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
lui Moș Costache, anacronică încă la 1910, va fi găsită de tânărul doctor nelocuită. Despre a Aglaei nu aflăm nimic. La fel, după război, Jim Marinescu va rade parțial casele cu molii ale mătușilor construind pentru familia sa un decor modernist, chiar excesiv, dar care se va învecina fatal cu vechiturile în care o parte dintre bătrâne continuă să trăiască în stilul lor vetust. După războiul de întregire, în București se deschid noi cartiere. Acolo e câștigul! exclamă un personaj din
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
demonstrat. Rămâne actuală precizarea din cartea din 2006: "Demersul nostru se bazează strict pe realitatea care impune ca principale realizări în această perioadă: Dezvoltarea și diversificarea vieții socialculturale și economice, ca exponent SC CVINTET TERA fiind un grup modern și modernist sub varii aspecte. Introducerea informatizării (de la telefoanele analogice cu disc la celulare, calculatoare, internet) și nu numai. Realizarea unei anumite conștiințe de sine a acestei populații dar și știrbirea, neglijarea sau anularea valorilor locale (un exemplu: parlamentari, străini de aceste
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
schiță sau de eseu, într-o asemenea măsură încât le-a ridicat la înălțimea unei științe a stilului. Dar nu s-a putut desprinde de tiparul romantismului, fiind o reprezentantă a acestui curent. A fost desigur la curent cu încercarea modernistă a epocii sale, dar niciodată nu a inovat precum Joyce, Woolf, Beckett, Stein sau Cocteau. Marguerite Yourcenar la ea acasă, în Maine Experimentarea la nivel formal a fost străină spiritului ei estetic clasic și accepțiunii romantice a personalității. A fost
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
n-a fost un scriitor, adică un slujitor al hulitei literaturi". Și parodia practicată de el tinde să-i confirme aserțiunea: Urmuz trebuie redescoperit în calitatea sa de autor care a respins "oficializarea", înscrierea într-o tradiție, fie ea și modernistă, fapt verificabil în cele mai multe dintre texte. Pretutindeni, deși atât structura compozițională, cât și poetica personajului ori stilul țin de un manierism controlat, efectul e întotdeauna spectaculos. Rezultă colorate îmbinații de fantastic și grotesc, dar și note substanțial tributare realismului balcanic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zona parodiei. Deși a fost considerat, în general, o alegere nefericită, postmodernismul, atunci când denumește strict curentul literar, are și o incontestabilă calitate: aceea de a i se opune modernismului, căci prefixul post- marchează limpede modul în care "indică închiderea structurii moderniste și anunță că e vorba de ceva ulterior ei; însă nu spune nimic despre structura nouă, pe care o desemnează"302. Opoziția rămâne totuși una formală, de multe ori fondul având o natură recuperatoare, de redistribuire a imensei biblioteci moderniste
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
moderniste și anunță că e vorba de ceva ulterior ei; însă nu spune nimic despre structura nouă, pe care o desemnează"302. Opoziția rămâne totuși una formală, de multe ori fondul având o natură recuperatoare, de redistribuire a imensei biblioteci moderniste, a Bibliotecii Babel cum o numise Borges, în conformitate cu noua atitudine adoptată față de trecut. Atitudinea de negare, de ruptură, de lichidare a modernismului, mai degrabă tributară avangardei, nu se situează la mare preț în postmodernism. În acest sens trebuie înțeles prefixul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
semnul romanului realist de tip tradițional cu reprezentanți de talia lui Anatole France, Romain Rolland sau Roger Martin Du Gard și se continuă printr-o dezvoltare în direcții din cele mai diverse, căpătând, în perioada postbelică, înfățișări opuse, de la romanul modernist proustian la metaromanul cultivat de André Gide, cel existențialist reprezentat prin Jean-Paul Sartre ori Albert Camus sau chiar antiromanul practicat de Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon, este surprinzătoare, dar nu singulară. Ea fusese pregătită de preceptele, programul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
au înțeles că trebuie să rupă complet cu trecutul, fie el comunist sau precomunist, aruncînd cu bucurie peste bord atît socialismul cît și valorile naționale și catolice ale Ungariei din totdeauna, într-o frenezie a schimbării și a unui avangardism modernist. I-am fi putut numi, mutatis mutandis, tineri "anarcho thatchérieni" sau tineri "libertarieni de stînga" ... dacă ei nu ar fi făcut un viraj conservator care să ducă la demisia liderului Gabor Fodor. FIDESz și ODA se bucură de prezența unor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în prima parte împreună cu partidele celorlalte democrații occidentale. Dimpotrivă, în Polonia, revenirea la putere a vechilor comuniști reciclați, chiar aliați cu populiștii, a cunoscut destule ostilități. Ruptura între urmașii Solidarnosc rămîne încă actuală. În ciuda avansurilor pe care le fac liderii moderniști (oportuniști) ai "stîngii democratice" Oleksy-Kwasniewski, deputații Uniunii Laburiste rămîn fermi, în timp ce democrat-centriștii în materie economică din UD îi regăsesc pe "finaliștii" economiei de piață din KLD, pentru a reconstitui un front anticomunist, UL. CONCLUZII Peisajul oferit de sistemele de partide
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice ca teatrul elisabetan, teatrul epic brechtian, piesele moderniste sau piesele de avangardă, nu respectă gramatica narațiunii de sorginte proppiană, potrivit căreia fabula, ca structură globală a dramei, este un lanț dinamic de evenimente și acțiuni, ci folosesc, în locul relațiilor de cauzalitate, legături tematice sau metaforice și refuză structurile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
după cum se crede îndeobște, o modificare de ordin tematic-conținutistic, și cu atât mai puțin trecerea de la narațiunea homodiegetică la narațiunea heterodiegetică sau, încă mai simplist înțeles, înlocuirea persoanei întâi cu persoana a treia 6. Obiectivarea avută în vedere de criticul modernist e de altă natură și se realizează, pe de o parte, prin teatralizarea narațiunii (id est prin "romanțare"), iar pe de alta, prin autoproiecția empatică într-un personaj delegat să joace pe scena romanului rolul autorului însuși. Ca în psihodramă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or, asemenea literatură primitivă se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și de formele sale elementare (adică de lupta pentru supraviețuire și pentru putere), fie acestea "individuale" sau "colective". În termeni lovinescieni, literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]