1,712 matches
-
degrabă un fel de operator simbolic; sub acest nume generic intră în scenă câteva personaje diferite și prin sex, singurul lor element comun fiind rolul de revelator/catalizator al unui fatum amoros destructiv. În general, autorul recurge la procedeul - extrem modernist - al temei cu variațiuni. Lizibilă fără efort, chiar captivantă în ciuda desfășurării arborescente a ficțiunii, referențial scrierea a putut fi percepută de unii critici drept „scandaloasă”, în sensul că e dominată covârșitor de explorarea erotismului explicit, dezinhibat și necenzurat, urmărit ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
O sugestie cu o deschidere mai amplă decât aceasta face Liviu Petrescu, atunci când afirmă că fapta culturală a lui Blaga, în întregul ei, "are în esență caracterul unei multiple și cuprinzătoare sinteze în termeni antinomici": între tendințele tradiționaliste și tendințele moderniste, între "fondul nostru nelatin" (păgân, dionisiac) și creștinismul nostru, între tema "satului preistoric" și cea a "ființei istorice", între discursul filosofic și cel nefilosofic (mitic, literar, religios etc)6. Miza cercetării pe care o voi desfășura nu stă în întregime
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Editura Deisis, Sibiu, 2007. Stăniloae, Dumitru, Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Editura Elion, București, 2001. Surdu, Alexandru, "Antitetică, dialectică negativă și antiologie la Platon", în Probleme de logică, vol. X (Identitate, contradicție, temporalitate), Editura Academiei Române, București, 1993. Surdu, Alexandru, "Aspecte moderniste ale filosofiei lui Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000. Surdu, Alexandru, Confluențe cultural-filosofice, Editura Paideia, București, 2002. Surdu, Alexandru, Gândirea speculativă: coordonate istorico-sistematice, Editura Paideia, București, 2000. Surdu, Alexandru, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
moderniste ale filosofiei lui Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000. Surdu, Alexandru, Confluențe cultural-filosofice, Editura Paideia, București, 2002. Surdu, Alexandru, Gândirea speculativă: coordonate istorico-sistematice, Editura Paideia, București, 2000. Surdu, Alexandru, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste în dialectică", în Astra, anul XVII, nr. 5 (140), mai 1983. Surdu, Alexandru, Vocații filosofice românești, Editura Academiei, București, 1995. Șanta, Dan, "Lucian Blaga și universul gnostic", în Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Ștefănescu, Marin, Filosofia românească
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
luciferică", în op. cit., p. 395. 381 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 234-235. 382 Alexandru Surdu, Vocații filosofice românești, Editura Academiei, București, 1995, p. 108. 383 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., pp. 399-400. 384 Cf. Alexandru Surdu, "Aspecte moderniste ale filosofiei lui Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000, p. 279. 385 Ibidem. 386 Sergiu Al-George, op. cit., p. 226. 387 Ibidem, p. 231. 388 Ibidem, pp. 231-232. 389 Ibidem, p. 236. 390 Ibidem, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
790 Ibidem, p. 350. 791 O antinomie de acest gen ar fi cea din microfizică, referitoare la proprietățile particulelor elementare: Electronul este un corpuscul Electronul este un fenomen ondulatoriu. 792 Ibidem, p. 358. 793 Alexandru Surdu, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste în dialectică", în Astra, anul XVII, nr. 5 (140), mai 1983, p. 4. 794 Vezi Peter Mittelstaedt, Problemele filozofice ale fizicii moderne, Editura Științifică, București, 1971, cap. 6. 795 Alexandru Surdu, op. cit., p. 4. 796 Se pare că acest studiu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unei bănci, profesor onorific la Academia de Înalte Studii Comerciale. Primele încercări literare datează din anii terminali ai liceului. Debutează cu versuri la „Flacăra”, în 1912, și continuă să publice, până în 1916, mai ales în periodice de orientare simbolistă și modernistă („Sărbătoarea eroilor”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Vieața nouă”, „Versuri și proză”, „Vremuri nouă”), alte poezii, schițe, cronici și articole. După întoarcerea din război reia colaborarea la „Vieața nouă”, scrieri apărându-i și în „Sburătorul”, „Analele literare”, „Duminica ortodoxă”, „Viața românească”, „Ramuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
sintagma „lupta cu inerția” a lui Nicolae Labiș și ar cuprinde, pe lângă afirmarea vădită a noului, „patosul confesiunii”, „candoarea descoperirii universului” și „luciditatea dominării lui”, precum și o nu mai puțin importantă „etică a creației”; de asemenea, autorul punctează reinstaurarea paradigmei moderniste și restabilirea contactelor cu perioada interbelică. Canonul reunește zece poeți - Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Constanța Buzea, Gabriela Melinescu, Marin Sorescu -, al căror precursor și spirit tutelar este considerat Labiș, învestit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
spirit specială primește o „vestimentație” bogată, cu multe ornamente stilistice, între care primează comparația și metafora. În albumul de artă Iulia Hălăucescu (1999), personalitatea artistei se dezvăluie în adevărata ei dimensiune atât din lucrări figurative tradiționale, cât și din lucrări moderniste, în care comentatorul crede că se află forța de expresie a pictoriței. SCRIERI: Năvod pentru scrumbii albastre, Iași, 1972; Într-o cabină de transmisie, Iași, 1972; Periplu moldav, București, 1973; Reîntoarcerea verii, București, 1975; Stampe europene, Iași, 1976; Cu George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
muzicii culte rusești, lucru care a dus la educarea și rafinarea spiritul artistic al publicului. Chiar dacă publicul existent este destul de restrâns, este de remarcat predilecția acestuia pentru acest gen muzical. În momentul scrierii articolului se face observația că muzica pur modernistă nu este gustată 154. Despre Pictura fineză, Horia Oprișan spune că "totul în Finlanda, chiar și arta așa numită poporană, este de esență suedeză"155. Arta contemporană finlandeză își trage rădăcinile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
au încumetat să redea pictural această epopee. El este considerat a fi "primul pictor finez în toată accepțiunea cuvântului, atât ca manieră cât și ca fel de a trata subiectul și culoarea"160. Odată cu el, pictura finlandeză intră în perioada modernistă. Un alt pictor amintit în articol este Pekka Halonen (1865-1933). Fiu de țărani, acesta își începe studiile la Helsinki și le termină la Academia Julien, din Paris, după încheierea lor întorcându-se în țară. El este considerat "a fi cel
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
vechi și cel modern, de bulevardele largi, de clădirile din beton și sticlă. Datorită faptului că fie îi înconjoară marea, fie îi îngrădește pădurea, casele finlandezilor nu au curți, excepție făcând cartierele de vile ale celor mai înstăriți. Pretutindeni stilul modernist își face simțită prezența, iar atenția îi este atrasă de o biserică ale cărei forme îl determină să o încadreze "între garaj și clădire industrială"260. Horia Stancu menționează că această schimbare arhitecturală a orașului i se datorează lui Saarinen
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
735. Dacă articolul precedent trata perioada de început a literaturii finlandeze, articolul Literatura în Finlanda II. Vârsta de aur a prozei finlandeze. Realismul în proză. Modernismul în poezie. Teatrul se îndreaptă spre literatura secolului XX. La începutul secolului XX literatura modernistă își avea originile în opera lui Kivi și Runeberg, dar aceasta suferă transformări pe parcurs. Romanul tradițional subliniază aspectul important al relației dintre om și natură, dar are în vedere și diverse aspecte sociale, cum ar fi lupta dintre individ
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
începe să provoace ecouri în lume prin celebrul Frans Eemil Sillanpää, scriitorul finlandez care a primit premiul Nobel pentru literatură în 1939. Viziunea biologistă despre relația dintre om și natură diferențiază opera sa de cea a predecesorilor săi737. Despre literatura modernistă se menționează că aceasta pătrunde în Finlanda pe filieră suedeză. Prima reprezentantă a acestui gen de literatură este Edith Södergran. Din versurile acesteia reies tendințe ce țin de expresionism, imagism, parțial dadaism, suprarealism și futurism. În afară de Edith Södergran mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
uitat, tac. Despre Pitești se tace.” Ostinato încearcă încă să respecte „regulile jocului” cenzurii oficiale, ilustrând, în același timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului epic și desfășurarea partiturilor muzicale: cuvântul „ostinato” provine din basso ostinato, termen tehnic muzical care se referă la tema de bază, repetată continuu, pe fundalul căreia se construiesc temele minore și variațiunile; pentru G., el reprezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
și cruzimii torționarului Țurcanu. Perspectiva literară astfel modificată revine, de data aceasta cu o matură stăpânire a mijloacelor artistice, la tehnici de creație ce amintesc de Ostinato: monologul interior, amestecul realității cu ficțiunea, schimbarea perspectivei naratoriale în funcție de personaje. Procedeul specific modernist al interferențelor dintre arta muzicală - o pasiune constantă a scriitorului - și literatură își găsește realizarea cea mai de seamă în Arta refugii (carte apărută mai întâi în limba franceză, în 1990), unde „mutarea” continuă a familiei Goma, urmărită de amenințarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
București (absolvită în 1933), participă la cenaclurile revistelor „Timpul nostru” și „Litere” (unde a și semnat cronici dramatice), distingându-se prin spiritul critic direct și ferm. În 1936 era redactorul paginii literare a ziarului „Viitorul”, unde scrie articole împotriva literaturii moderniste, „nesănătoase”, (republicate de N. Iorga în „Cuget clar”), dar și multe cronici laudative, care constituie cuprinsul cărții Oameni și idei (1937). La „Semnalul” abordează și comentariul politic, iar între 1940 și 1944 publicistica sa atinge un vârf, prin varietatea subiectelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
din Alphonse Daudet, Paul Heyse) au fost doar o preocupare de tinerețe, comentariul de artă plastică este o constantă a activității lui A. În afara cronicilor de expoziție din periodice, în bibliografia sa figurează titlurile unor studii mai ample: Un pictor modernist (1924, semnat D. Teodorescu), Influențe străine în sculptura lui Rodin, Luchian, pictorul florilor. SCRIERI: Din împărăția durerii, București, 1915; Băjenie..., Sibiu, 1935; Învinșii, Sibiu, 1939. Traduceri: Alphonse Daudet, Stegarul, Bârlad, 1917, Asediul Berlinului, Bârlad, 1918, Ultima lecție..., București, 1924; Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
articole de istorie, filosofie, literatură etc. Un colaborator statornic, poate chiar redactor salariat al gazetei, este Șt. Petică, autor, sub variate pseudonime (Caton, Fanta-Cella, Mușat, Narcis, M. Pall, Sentino, Sergiu, Stef, Ștefan, Trubadur), de cronici și articole literare dedicate poeziei moderniste, de recenzii și note. El pare să fi redactat, de asemenea, numeroasele informații și știri bibliografice din fiecare număr și tot el dă versuri simboliste, în care se face simțită mai ales influența lui Paul Verlaine. Alături de Petică, publică versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289314_a_290643]
-
la ideile lor nonconformiste pentru a-și justifica desăvîrșirea sa totalitaristă. În unanimitate de acord să denunțe "deriva burgheză" a Italiei mussoliniste, intelectualii și artiștii militanți sînt în schimb divizați în ce privește sensul pe care să-l dea "revoluției fasciste". Curentului modernist și centralizator reprezentat de scriitorul Bontempelli și de revista sa Novecento (Secolul douăzeci), de pictorii De Chirico, Morandi și Carré, i se opune în anii 1920 o tendință provincialistă, populistă și ultrareacțio-nară reprezentată mai ales de revista Il Selvagio (Sălbatecul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Fiocchi etc.) și care s-a concretizat mai ales la Milano (Piața Republicii) și la Torino (Uzina Fiat Lingotto, expoziția din 1928), arhitectura, deși foarte diversificată, nu va reuși pînă la urmă să găsească o linie de mijloc între aspirațiile moderniste și funcționaliste și reproducerea stilului medieval și al stilului antichității romane. Cu cît regimul va încerca să-și impună normele totalitare, cu atît se va accentua tendința de a alege între cei doi arhitecți-vedete, Pagano "funcționalistul" și Piacentini oportunistul, cel
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
merită să mediteze toți cei care doresc din suflet ca Europa să capete conștiința propriei sale identități. Benzile desenate al căror succes a crescut continuu de la sfîrșitul anilor 1960, nu sînt numai manifestarea unui snobism intelectual din anumite medii foarte moderniste, sau unul din semnele care anunță declinul scrisului. Acestea prezintă o suită de imagini de vis care poate fi de calitate sub semnătura italianului Ugo Pratt (Corto Maltese), sau în paginile revistei spaniole Madriz. Ele au influențat și asupra cinematografului
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
atitudinea față de planificare, atitudinea față de evenimentele întâmplătoare, cerințele organizaționale. Cele trei paradigme sunt: modernistă, postmodernistă și neomodernistă, fiecare având câteva caracteristici fundamentale. Iată care sunt cele mai importante repere ale acestor modele, așa cum apar ele în viziunea autorilor citați. Dimensiuni Modernistă Postmodernistă Neomodernistă Rolul managementului strategic Elită decizională Inițiative de succes promovate de managementul de la nivelurile inferioare Responsabil pentru conducerea intelectuală Schimbarea de succes Programabilă Poate fi descoperită Bazată pe anticipare și experiment Așteptări față de cei de la nivelurile inferioare Să fie
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
pot reprezenta oportunități Cerințe organizaționale Managementul operațional trebuie modelat de strategie Cultură antiierarhică se susține informalitatea Promptitudine, angajament și competență Tabelul 1. Paradigme ale managementului strategic (după P. Joyce și A. Woods, 1996) Sursa: M. Vlăsceanu, 2003, pag. 308 Paradigma modernistă, specifică raționalismului organizațional, atribuie o importanță deosebită strategiilor pe care le consideră esențiale pentru buna funcționare și dezvoltare a unei organizații. Responsabilitatea decizională revine managerilor, situați la vârful ierarhiei, în timp ce implementarea acesteia reprezintă o activitate distinctă ce revine structurilor inferioare
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]