900 matches
-
se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala se porni. Șenilele scrâșniră și cuva excavatorului se înfipse în grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca un giulgiu care aștepta coborârea de pe cruce. Chisăliță avea și el un răspuns, răscolind cu vârful pantofului cenușa. — Io zic s-o tăiem de-aicea, spuse Pârnaie. Dar nu se clintiră, privind fascinați la monștrii care mușcau, clefăind din molozuri. Ce s-o fi întâmplat cu mortu’ ? întrebă Iadeș. Pârnaie privi către soldații de oțel ai acelei armate. — O fi înviat... Abia atunci se dumiriră și începură să se tragă îndărăt. Iadeș își apucă sacul din care se vedeau, înghiontindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vistieria imperială. Când țara suferea din punct de vedere economic, acești oameni continuau să se îmbogățească. Iar în momentul în care împăratul Hsien Feng și-a dat seama de profunzimea problemei, el l-a promovat pe Su Shun ca să „măture molozul“. Su Shun este eficient și nemilos: s-a concentrat pe un singur caz foarte vizibil de corupție, care are legătură cu examenul imperial pentru funcțiile publice. Examenul se dă anual și influențează viața a mii de oameni din toată țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima strofă să devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea înconjurătoare"51: "Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o cununiță, din flori de cîmp, și cu o lumînare: "Mi-ncunun cu flori iubita, Dar de secoli adormit-a. Sub a morții mele faclă, Doarme
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zilele mele Cobori, o, cobori!"151 Iubita lui fusese și rămăsese pentru el "o stea iubită", "un înger", un "înger de pază", nu din dezmierd, ci dintr-o credință care-l stăpînea. La capitolul întocmit de Perpessicius, cu titlul Exerciții & Moloz, găsim, printre altele, urmă toarea însemnare: "Sufletele sunt ființe de îngeri, înamorate, în corpuri de oameni"152.Explicațiile, mai pe larg, pentru acest aforism, le găsim într-un basm rămas neterminat și fără titlu. G. Călinescu i-a pus titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
termenului de Republică, înseamnă a te condamna să nu înțelegi nimic din istoria pasională și morală a Franței de după 1900. Posibilă consecință a uriașului traumatism provocat de primul război mondial, înfățișîndu-se sub diverse forme, devenind dintr-odată un morman de moloz sau fărîmițîndu-se încetul cu încetul, acest sistem construit în secolul trecut s-a prăbușit aproape în întregime. "Dezamăgire a lumii", această veche, faimoasă formulare a îui Max Weber a dobîndit adevărata sa semnificație. În realitate, fenomenul e departe de a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
profilată figura lui Hitler, a continuat să cadă peste întreaga ființă a statului Federal German. În fapt, Republica Federală Germană (RFG) își are ca moment fondator tocmai prăbușirea celui de-al Treilea Reich, astfel că alături de milionele de tone de moloz rămase în urma bombardamentelor aeriene ale aliaților, noua Republică Federală a moștenit și milioanele de victime produse de aparatul instituțional de exterminare în masă pus în funcțiune de regimul nazist. Odată cu repararea fizică a țării distruse de război s-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de victime produse de aparatul instituțional de exterminare în masă pus în funcțiune de regimul nazist. Odată cu repararea fizică a țării distruse de război s-a dat startul unui proces simultan de reparare morală. Însă, dacă milioanele de tone de moloz au putut fi îndepărtate de pe străzile orașelor desfigurate de raidurile aeriene, milioanele de victime umane care au sfârșit executate cu bestialitate de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unor primate care nu și-au interiorizat încă limbajul, pot spune, cu mâna pe inimă (și palmele pe urechi), că nimic din suferințele audive ale reparațiilor de vară nu mi-a fost străin. Bâzâielile infernale de rotopercutoare, pocnete de schele, moloz aruncat "în ploaie", huruit de rabă, trăsnete metalice și inubliabilele îndemnuri, comentarii și înjurături răcnite de armatele de țopârlani analfabeți din construcții mi-au acompaniat, vesel, diminețile din ultimii șapte-opt ani. Interesant este că metabolismul uvrierului român e foarte gingaș
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În genunchi, pe coji de nucă ! 7 aprilie 2014 Săptămâna Patimilior din acest an aduce creștinilor educați din Iași o încercare a minții și sufletului pe măsura jertfei christice și a geniului muzical al lui Haydn. Crucificată pe schele, cu moloz șiroindu-i din crestăturile zidurilor, umilită și batjocorită de aroganța și indolența politicienilor care au încoronat-o cu spinii nevolniciei lor, sala fostului Notre Dame de Sion, unde sălășluiește încă Iasi Staatphilharmonie, nu va putea oferi melomanilor de elită, nici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Am Învățat câte ceva. Știi dumneata. Câte ceva. După ce a repetat „câte ceva”, Markovic a rămas pe gânduri câteva clipe, cu un aer evocator. Am cunoscut, a adăugat, și un bărbat care a stat Îngropat unsprezece ore sub casa lui bombardată, imobilizat În moloz, cu ochii pironiți pe un obiect din fața lui: un brici de ras rupt. Închipuiește-ți: unsprezece ore neclintit, cu acel obiect În față. Gândind. Ceva asemănător cu ce am făcut eu cu șervețelul de hârtie de pe tufă. Ori cu fotografia pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
membru a două academii și autorul unor lucrări de popularizare a științei. Aristotel, Începuse acesta, iar Faulques Îl Întrerupsese, spunând nu-mi veni mie cu Aristotel, la naiba! Eu Îți vorbesc de viață și de moarte adevărate. Duhoarea cadavrului de sub moloz, mirosul morții ce se târăște pe malul râului. Prietenul Îl privise trei secunde În tăcere. Aristotel, continuase imperturbabil, niciodată nu se limitase să spună ce se Întâmpla, ci căutase și motivul. Ca să ne Înțelegem, spunea, trebuie să pătrundem universul; și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
indestructibile. Nu crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră fabrică moloz În loc de ruine și, de cum poate, bagă un buldozer și face totul să dispară, dispusă să uite. Ruinele moderne incomodează. Și firește. Fără cărți din piatră ca să citești viitorul, ne vedem imediat pe mal, cu un picior În barcă, fără obolul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Toate noile ei fotografii aveau să fie o reacție Împotriva lor. Din ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prăbușiri. S-ar fi zis că o mână gigantică și haotică răscolise pământul, manevrând unelte puternice, până când Îi smulsese viscerele de mineral și piatră, lăsând apoi timpul să lucreze peste tot, ca un artist Într-un atelier enorm. Atunci, printre molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de bucurie, În timp ce-ți jupuiai victima. - E ca alcoolul și sexul, a adăugat. Te calmează mult, te ușurează. Dar pentru oamenii care, ca noi, au privit multă vreme același peisaj, această ușurare e departe. Un brici rupt În molozul unei case, un munte golaș În spatele unui gard de sârmă ghimpată, fundalul unui tablou spre care mergi Întreaga viață... Locuri, amintește-ți, din care nu te mai poți Întoarce nicicând. A privit În jur, parcă pentru a vedea dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de pagina de hârtie și transformate Într-o formulă coerentă, a cărei expresivitate autorul nu și-o poate imagina. Absența „stilului” În majoritatea scrierilor intime provine dintr-un dispreț neconștientizat față de materia primă avută de autor la dispoziție. Însă tocmai molozul, deșeurile, schijele de realitate sunt martorii cei mai calificați ai existenței sale. Interdependența jurnal/intim În loc să anuleze tensiunea acumulată printr-o falsă echivalare a termenilor, consolidează o structură alcătuită din materia imponderabilă a atmosferei al cărei prizonier este scriitorul. Închis
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Piatra Neamță ș.a. Bacăul de azi nu păstrează, însă, aceste suprapuneri armonioase ale „straturilor” istorice și, în consecință, evoluția sa nu poate fi citită „în secțiune”. Campaniile de sistematizare și urbanizare din anii ’70-80 ai secolului trecut au cufundat în moloz vechea fizionomie citadină, reconfigurând-o la parametrii săi „tovărășești”. La tot pasul, monotonul peisaj arhitectonic - tipul de bloc -, induce sentimentul absenței legăturilor cu trecutul. Efectele acestei politici iresponsabile: odată cu trecutul, Bacăul și-a pierdut, de fapt, propria sa identitate. Tot
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ridicat, inclusiv taxele aferente acestor transporturi; ... b) valoarea transporturilor cu utilajele de construcții de la bază de utilaje la punctul de lucru și retur; ... c) valoarea transporturilor tehnologice, în măsura în care acestea nu sunt cuprinse în articole distincte (transport de pământ, beton, mortar, moloz rezultat din demolări). ... 2. Beneficiarul are obligația de a include în lista cuprinzând cantitățile de lucrări, atât în secțiunea tehnică, cât și în cea financiară, materialele și furniturile pe care intenționează să le pună la dispoziție, în scopul preluării și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/201039_a_202368]
-
indică nivelul de ulei; - Fundațiile din zona R4 au devenit inutilizabile pentru montare, din cauza acoperișului neetanș; - Hala pompelor este utilizată ca W.C., iar subsolul R4-R12 este un loc de acces pentru toată lumea; - Canalul de legătură R8 - D1 este plin de moloz și murdărie; - Întreprinderea nu a pus la dispoziție partenerului străin o masă pentru proiectare și un raft pentru desene. Este un lucru neomenesc - arată străinul - să se continue lucrările în aceste condiții la Întreprinderea de osii și boghie Balș. Deși
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
propria sa valoare. Postmoderniștii s-au angajat Într-un asalt frontal al fundamentelor ideologice ale modernității, chiar negând ideea că istoria este o saga eliberatoare. La sfârșitul procesului postmodern al deconstrucției, ne găsim În fața modernității reduse la un morman de moloz intelectual și o lume anarhică În care povestea fiecăruia este la fel de atractivă, valabilă și demnă de recunoaștere. Dacă postmoderniștii au dărâmat zidurile ideologice ale modernității și au eliberat „prizonieri“, În schimb, nu le-au lăsat acestora un loc către care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]