1,878 matches
-
băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie s-o ridice cu stâlpi lungi, de lemn. O săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În Grădina lui Celibidache se vedea parcă un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu ajutorul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina? — Foarte multe guașe. — Adică ai avut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de dragoste până la oase și dincolo de subconștient, dar glasul mi-e alb și nu pot să-l aud, dar fruntea mi-e tare ca piatra și nu pot s-o ascult și nu pot să-i caut suflarea, aș striga monoton și-aș striga mai continuu dar ochii mi-s înalți până la cer și nu pot să-i ating și nu pot să le plâng eu menirea. Joc Numere pare, ecuații, emoții, sentimente la pătrat, cuvinte aproape sintagme fără plus și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mușc buzele. În cele din urmă termină cu lista, însă atunci zice că trebuie să repet aceeași ceremonie în manciuriană. Mă rog ca An-te-hai să mă salveze. Unde o fi? Călugărul începe în manciuriană. Îi dă înainte pe același ton monoton, și tot ce înțeleg sunt numele împăraților. Sunt pe cale să îmi pierd cunoștința, însă îl zăresc pe An-te-hai. Se repede spre mine și mă ajută să mă ridic. Îmi pare rău, doamnă. N-am știut că acest călugăr o să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dea oficialilor Curții pentru a fi examinat și înregistrat. Apoi vor aștepta semnul unui moștenitor. Vor calcula datele pe degete. Doctorii vor fi chemați să stea pe aproape, zi și noapte, pentru a surprinde orice semn de graviditate. Explicația sa monotonă mă ațâță întrucâtva, și devin netemătoare. — Veniți în hoardă, continuă el. Nu vă pasă ce simt. Veniți să-mi umpleți dormitorul și să mă jefuiți de esență. Lupoaice egoiste, lacome, dornice de sânge! — Mie mi-ar plăcea cu adevărat. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era doar vina mea, căci mi-o impusesem singură și perfect conștientă de posibilitatea unor urmări nefaste. M-am uitat la picioarele mele subțiri, arătând mult prea fragile și instabile. Era vremea să mă ridic. 5 Zilele treceau ușor și monoton. În această rutină plictisitoare, reușisem să mă detașez de tot ceea ce Însemna persoana lui. Mă axasem pe școală, pe repetiții, pe viitorul meu. Era ceva ce puteam clădi și controla și nu voiam să mai am parte de surprize. Când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care discutau cu voce scăzută. Nu aveau de ales. Săptămâna următoare, când aveau să mă viziteze și pe mine mama și tata, urma să stăm la masă și să discutăm cu voce scăzută. Atmosfera era atât de încărcată de murmurul monoton al vocilor scăzute încât m-a apucat somnul. Singurul lucru care mă ținea să nu ațipesc era zgomotul pe care-l făceau oamenii care se împiedicau pe coridor și Mike, care din când în când urla „Willy, ticălos mic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Abuzul meu de droguri! Mă încălzisem și tremuram de nervi. Cum rămâne cu nenorocitul lui de abuz de droguri? Despre asta l-ați întrebat? Ei, l-ați întrebat? —Rachel, te rog să stai jos, a spus Billings cu o voce monotonă. —Luke ia o grămadă de droguri! am scrâșnit eu, cu toate că nu era așa. —Rachel, problema este - nu, te rog să stai jos - Rachel, problema este că nu domnul Costello se află internat pentru dependență de droguri. Billings a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și dori al dracului de tare să n-o facă. Lucrarea prezentată de dr. Mayfield, „Conținutul cerebral și programa nonacademică“, nu-l interesa absolut deloc și, în plus, era prezentată cu niște propoziții atât de întortocheate și cu atâta fervoare monotonă, încât lui Wilt îi venea greu să rămână treaz. își fixă privirea prin fereastră, la mașinile care forau în continuare pe locul noii clădiri a administrației. Exista o doză de realitate în munca desfășurată acolo jos care contrasta puternic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întunecate despre uciderea soției mele. Ca urmare a acelor ore de fantazări fără țel, mi-am câștigat reputația de ucigaș fără să fi ucis pe nimeni. Cine-ar putea să-mi spună că Eva, ale cărei gânduri aveau o frumusețe monotonă, nu a reușit cumva, prin aceeași lege a proporțiilor, să obțină o recompensă la fel de frumoasă? Sau, mai pe înțelesul dumitale, inspectore, fiecare primește ceea ce merită. — Sper din tot sufletul să fie așa, Wilt, zise inspectorul. — Ah, exclamă Wilt, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
legii până la sfârșitul zilelor. — Am încercat. Nouă ani nesfârșiți am încercat, dar n-ajută. Înăuntrul meu e un drăcușor și, dacă nu-i dau drumul să mai facă și câte-o poznă din când în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe de altă parte, mi-e groază să mă integrez pur și simplu. Să fiu doar una din milioanele de furnici care se agită până când piciorul cuiva mă strivește, punând brusc capăt vieții mele monotone și lipsite de sens. Cum am mai spus, cea mai mare temere a mea e să trec prin viață fără să trăiesc cu adevărat. Nu știu foarte sigur ce înțeleg prin asta, dar aș prefera să mor decât să bâjbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ce tot bălmăjește tipul ăsta În costum gri, de lângă mine. Plus că am uitat deja cum Îl cheamă. Și am făcut cunoștință cu el abia acum zece minute. — Noi credem În alianțele logistice formative, spune, cu o voce nazală și monotonă, atât above, cât și below the line. — Categoric! răspund cu Însuflețire, de parcă aș vrea să spun: Nu asta face toată lumea ? Logistice. Adică cum ? O, Doamne. Dacă mă Întreabă ? Nu fi proastă, Emma. N-o să te Întrebe din senin „Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu mă lăsa pe mine să dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
birou“ - și imediat încep să survolez fericită lista. Mi‑am notat deja câteva variante posibile, când, deodată, aterizez pe website‑ul ăsta incredibil pe care nu l‑am mai văzut niciodată, plin cu echipament de birou. Nu doar plicuri albe monotone, ci chestii hi‑tech uluitoare. Cum ar fi niște dulapuri cromate și suporturi pentru stilouri și niște plăcuțe personalizate foarte simpatice de pus pe ușă. Mă uit la toate pozele, complet fascinată. Știu că nu ar trebui să mai cheltuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
film. Și, încă o dată, este tânăra care stă pe vârful acoperișului, cuprinzând cu privirea orașul Shanghai și visând la viitorul ei. Îl zărește pe băiatul cu nuci de gingko și aude lozinca lui de vânzare: Xiang-u-xiang-lai-nu-u-nu! Tonul băiatului e plat, monoton. Clar, însă. Vântul de la miezul nopții mătură străduța lungă și întunecată. Băiatul se lasă pe vine în fața tigăii lui cu fundul rotund și ține un mănunchi de lumină. Se vede pe ea însăși în celula din închisoarea națională Qin-Cheng, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
simboluri În suferințele, depresiunile, ariditățile de zi cu zi. A le vedea și a le citi, chiar dacă ele nu există; căci, dacă le vezi, poți construi o structură și citi un mesaj În curgerea amorfă a lucrurilor și-n fluxul monoton al faptelor istorice. Mircea Eliade Orice asemănare cu persoane și situații reale din viață este pur Întâmplătoare. Notă asupra ediției Deși grafic foarte diferită, actuala ediție a doua a Întâlnirii nu modifică În esență prima ediție a romanului: vocile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și n-aș vrea, tocmai acum, să adorm la volan. Dar Încearcă și tu să rămâi treaz, pentru că În două ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Ei sunt la fel ca atunci când el a ajuns aici, dar, Doamne, câtă schimbare! Iar el a trăit aici suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încă puțin și În aerul transparent albăstriu vor pluti luminile de pe bordura autostrăzii. E conștient că, vorbind, face drumul să pară mai scurt pe această porțiune care pare totdeauna mai lungă pentru că, după ce se lasă noaptea, autostrada e atât de monotonă! Lumina farurilor mătură gărdulețul de leandri și scoate fulgerător la vedere florile albe, roz, roșii. După ce am plecat de la familia Dobrotă, mi-am dat seama că jumătate din timp s-a vorbit doar despre Anton! Cumnata lui Îi știa viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prezente. — Dar ea de ce ar fi ținut minte toate fleacurile astea care n-o priveau? — Mi-am pus și eu Întrebarea și iată ce am găsit: doamna Dobrotă trebuie să-și fi asumat amintirile soțului, pentru că acolo viața este Îngrozitor de monotonă! Când viitorul este atât de previzibil, numai trecutul mai poate oferi un prilej de divertisment! * Ce speculație! Mâna ei s-a relaxat pe volan, dezamăgită. Colțurile gurii i-au Încremenit Între riduri. Tace. — Așa cum se Întâmplă uneori, draga mea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
murmurară toți ceilalți nouă masoni care asistau în picioare, câte trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
una pe care trebuiau s-o urmeze tot timpul, iar mai târziu își făcu apariția o lună palidă ce proiecta, poate pentru prima oară de la începutul veacurilor, umbre pe alba întindere fantasmagorică. Targuí-ul mergea pe jos cu pas egal și monoton, ca o mașină insensibilă, în timp ce Abdul călărea pe cea mai rezistentă cămilă, o femelă tânără, pe care oboseala și lipsa apei păreau că n-o afectaseră; și când o lumină lăptoasă începu să șteargă stelele de pe cer, cel dintâi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]