5,311 matches
-
albastru; pe urmă albastră, violetă sau verde și marea, pădurile își legănau smaraldul lor vegetal, grânele așterneau pe câmpuri un galben torid, sus neaua munților scânteia... Dar iată că zburând peste lume, lumina întâlnea în drum fabricile. Ajungând înaintea lor, monștrii aceștia zbârliți o respingeau cu o lovitură de coadă, lumina se ferea, se posomora, îi ocolea și trecea mai departe... peste peșterile de tinichea și de cărămidă. Nu este grăitor faptul că, astăzi, cea mai colorată uzină este fosta Tăbăcărie
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
ne dam un pas îndărăt și tragem în fața lui Descartes câte o cruce ortodoxă, largă, să fie, chiț că ... - și de la dreapta la stanga, invers decât acele ceasornicului, decat înaintarea Timpului însuși. Somnul, da; însă elogiul rațiunii nu va naște niciodată monștri. Neuitând începutul Discursului: Le bon sens est la chose du monde la mieux partagée.
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
planificarea crimelor arată modalitatea de a acționa a acetei bande în care fiecare membru avea un rol bine stabilit", se arată în textul condamnării citat de RIA Novosti. Victimele erau cetățeni originari din Rusia, Azerbaidjan, Armenia, China și Vietnam. "Acești monștri l-au târât pe fratele meu afară din mașină, l-au bătut, sufocat, ars în timp ce era încă în viață, i-au luat 5.000 de dolari și mașina Land Cruiser", a povestit o rudă a uneia dintre victime. Cei trei
2 poliţişti ruşi au ucis 22 de şoferi () [Corola-journal/Journalistic/58924_a_60249]
-
adolescentină, instrumentată cinic și politic de tatăl său care își dorește puterea pentru el și pentru acest fiu naiv. Este contesa o victimă a unei prea mari iubiri? Ca și Francis Ford Coppola în Dracula (1992), Julie Delpy scoate din monstru o figură romantică; în cazul lui Vlad Țepeș transformat în vampir, damnarea venea din sinuciderea soției care atrage după sine contractul demonic, iar la contesa care-și vampirizează victimele din dragostea trădată. Cronicarul și totodată amantul care-i vizitează mormântul
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
controversate ale pieselor sale (sexualitate, religie etc.) au devenit binecunoscute după ecranizările de mare succes ale pieselor sale. Un tramvai numit Dorință, în regia lui Elia Kazan, a beneficiat de prestațiile excepționale ale starurilor vremii, Marlon Brando și Vivien Leigh. Monștrii sacri Elizabeth Taylor și Paul Newman au încarnat magistral în Pisica pe acoperișul fierbinte (1958) tensiunea dintre seducătoarea Margaret și soțul său Brick, fost mare sportiv, care se izolează, prin alcool, de soția sa și de restul lumii pe fondul
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
jubilație, câtă imaginație în a construi o lume a pumnului sănătos, în timp ce la doi pași, pe un ecran, vedeam un alt Hollywood, al infernului moral, al unei lumi care nu are nici un Dumnezeu, al unei cumplite mașini de a fabrica monștri surâzători,Maps to the Stars. Chiar dacă filmul canadianului David Cronenberg, de nenumărate ori prezent în competiție iar acum cincisprezece ani președinte al Juriului se scaldă, în clișee, printre care și acela de a evoca personaje cu identitate reală, nu se
Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62216_a_63541]
-
de . Remarcabil la Ujică este faptul că nu a conceput filmul ca pe un freaks show, elementele de grotesc se integrează firesc în existența dictatorului. Extrase din context, cele câteva scene domestice nu fac notă discordantă, nu avem în fața ochilor monștri, stângăciile liderului conferindu-i și o dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred că Andrei Ujică a evitat în mod deliberat să spectacularizeze subiectul, l-a lăsat să se dezvăluie de la sine, în ceea ce ține
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
sursa tuturor relelor, că din cauza lor a pierdut Germania războiul, că devitalizaseră inteligența germană, infectându-l până și pe el cu cultură evreiască, universalism, examinări citice. Scopul jocului de oglinzi era de a arăta că nu te naști, ci devii monstru și că, în funcție de felul în care își gestionează existența, oricine poate deveni un anume om sau contrariul lui, avea să explice ulterior Schmitt, care intenționase o vreme să-și intituleze romanul Arheologia unui monstru. Obiectivul moral este cât se poate
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
că nu te naști, ci devii monstru și că, în funcție de felul în care își gestionează existența, oricine poate deveni un anume om sau contrariul lui, avea să explice ulterior Schmitt, care intenționase o vreme să-și intituleze romanul Arheologia unui monstru. Obiectivul moral este cât se poate de lăudabil, dar încercarea de a-l secționa pe Adolf Hitler pentru a extrage și separa un Adolf inofensiv și un Hitler mai scelerat decât toți scelerații din istorie la un loc este sortită
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
și un Hitler mai scelerat decât toți scelerații din istorie la un loc este sortită eșecului pentru că Schmitt forțează limitele adevărului atunci când scrie: „Eroarea care se comite cu Hitler vine din faptul că este luat drept un individ excepțional, un monstru în afara normelor, un barbar fără echivalent. Or, el este o ființă banală. Banală ca răul. Banală ca tine și ca mine. Ai putea să fii tu, aș putea să fiu eu. Cine știe, dealtfel, dacă mâine nu vom fi tu
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
puțin. Ce am făcut pentru copiii mei? Am gătit sute de cine, le-am pregătit pachetele de școală, am făcut curat în casă, am fost voluntar în clasa lor, i-am ajutat cu temele, le-am citit povești, am gonit monștrii despre care credeau că le intră în camere noaptea, le-am șters lacrimile, i-am condus la biserică, la școală, la prietenii lor acasă. Am stat toată noapte cu ei când aveau febră, m-am asigurat că au un acoperiș
"Creștem o generație nerecunoscătoare?" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/61860_a_63185]
-
îngrozit urmărind documentarul lui Emir Kusturica despre Maradona - un film recomandat, de altfel, cu mult și iresponsabil entuziasm de comentatori de la televiziunea publică - pentru că el conține tot ce poate fi mai rău în lumea de azi: cultul grețos înălțat unui monstru imoral, exaltarea insuportabilă a pulsiunilor naționaliste și ura viscerală față de formele noncomuniste de existență politică. Prietenia deloc inocentă a lui Maradona cu lideri extremiști din America de Sud și Centrală, afacerile la scară continentală, încurajarea revanșismului contra celor bogați tocmai de către îmbogățiții
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
Traces. A Secret History of the 20th Century (apărută inițial în 1989 și republicată de curând la Harvard University Press), l-au plasat între pionierii abordărilor transculturale. Ceea ce mi-l face cu adevărat simpatic e cartea recentă, dedicată unuia din „monștrii sacri" ai muzicii rock, Van Morrison (pe care, ca fan împătimit al lui Van the Man, abia aștept s-o citesc!) Celălalt co-autor e Werner Sollors, specialist în literatură africană și afro-americană. Beyond Ethnicity (1986) și Neither Black nor White
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
viziune estetizantă asupra unui univers particular, ambele cochetând în diferite grade cu suprarealismul. Filmând în sepia, Balabanov reface atmosfera fin de siècle a unui Sankt Petersburg misterios depopulat în care evoluează după un scenariu dostoievskian personaje extrase parcă din Demonii, monștri vădind însă un numitor comun, pasiunea pentru fotografie și film erotic. Cinematograful își exercită ineluctabil fascinul, iar Balabanov se joacă pur și simplu cu convențiile genului la marginea abisului scrutat prin lentila unor pasiuni inavuabile de reflex decadent acolo unde
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
fotografie la imaginea pe peliculă și la adaosul pe care cinematograful mut îl primește de la muzică. În cele din urmă, avem istoria unui film pornografic cu scenariu sadomasochist sublimat estetic prin povestea din jurul său în care reverberează sensibilitatea particulară a monștrilor înrudiți cu cei ai lui David Lynch. În Piano Tuner, realizat după romanul lui Adolfo Bioy Casares, Invenția lui Morel, frații Quay recurg la recuzita și mijloacele expresionismului, dialogând astfel ca și Balabanov cu istoria cinematografului începând cu Le Voyage
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
cel mai categoric: „Din toate aceste cauze, și înainte, și după 1989, nu mă mai interesa «literatura». N-o mai citeam. Ficțiunea, poezia nu-mi spuneau nimic. Și nici măcar «literatura română», în ansamblul său". Disprețul său incomensurabil ce vizează atît monstrul „literaturii", cît și etnia căreia îi aparține teoreticianul are totuși două excepții: „Alexandru Macedonski, pentru himera sa absolută și totala sa neaderență la «spiritul românesc» (...) și Mateiu Caragiale, pentru amestecul de finețe și vulgaritate, de «Occident» și «Orient», al aceluiași
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Regizorul lui Cinema Paradiso (1988) introduce și cinematograful într-o scenă la fel de puternică unde cuvântul vine să suplinească necreditabil gesturile ample ale filmului mut, nemul-țumindu-i pe spectatorii care nu înțeleg neologismele. Însă expresia supremă a mimicii o constituie figurile grotești, monștrii de la vila Palagonia, construită de un lampedusian prinț pe jumătate nebun al cărui nume a alunecat în uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
mimicii o constituie figurile grotești, monștrii de la vila Palagonia, construită de un lampedusian prinț pe jumătate nebun al cărui nume a alunecat în uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați, paznici scălâmbi, schilozi rostind imprecații, pociți vânzători ambulanți, gujați și tălâmbi vorbind în dialect, pentru ca seria să
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
de un lampedusian prinț pe jumătate nebun al cărui nume a alunecat în uitare. Acolo se toarnă un film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați, paznici scălâmbi, schilozi rostind imprecații, pociți vânzători ambulanți, gujați și tălâmbi vorbind în dialect, pentru ca seria să se sfârșească la fierărie cu un adevărat Quasimodo dezarticulat, gesticulând
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
un ton înfricoșător. Leofold, aproape plângând, căzu în genunchi. Nu înțelegea ce se întâmplase cu el. Nu îi venea să creadă în ce se transformase. Fața lui cea chipeșă devenise atât de urâtă încât ar fi speriat până și un monstru. Mâinile blânde, care pe vremuri o mângâiau pe Ermira lui, se transformaseră acum în niște gheare ucigătoare. - În ce m-am transformat? Pentru numele lui Dumnezeu, în ce m-am transformat? Iritat de cuvintele auzite, Asherta rosti printre dinți: - Nu
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
moment, deoarece reușise să doboare ursul cu mare ușurință, cu toate că acesta ar fi fost în stare să zdrobească o mână de oameni dintr-o singură lovitură. Mai târziu, însă, se întristase enorm, dându-și seama că se transformase într-un monstru îngrozitor. Când ajunse la gura tunelului și văzu „carnea proaspătă", încremeni: trei băieței care jucau prinsa. Deodată simți cum i se înfierbântă sângele. Legătura lui profundă cu Asherta îl îndemna să vâneze. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu putea să
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
sau Dylan Thomas,/ voiam să fiu un uomo universale./ Până la 29 de ani/ Am făcut poezie-poezie/ am scăzut pentru ca ea să crească.// Acum iau vitamine și fac exerciții cu ganterele./ Nu, nu vreau să înnebunesc. Nu vreau să fiu un monstru cuprins de inspirație. Nu vreau ca poezia mea să-mi supraviețuiască./ Acum ascult muzică și-mping căruțul fetiței mele/ acum știu că asta-i realitatea.// Mi se rupe dacă spuneți c-am decăzut/ Și că supraviețuiesc poeziei mele. Asta și
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
Artă din Craiova. Activitatea sa didactică ar necesita un material separat, unde ar trebui să depună mărturie foștii săi elevi, azi nume importante ale artei noastre contemporane care, pentru a-l cita pe unul dintre ei, îl consideră un adevărat „ monstru sacru”. În ceea ce privește traseul său artistic, fiecare nouă manifestare vine să îi întregească vocația și să îi confirme valoarea. Încă de la debut s-a manifestat în zona picturii, zonă pe care a frecventat-o timp de peste două decenii și, cu intermitenț
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
la partea a IV-a, care poartă ca titlu-moto un extras din Butes - „Acolo unde gîndirii îi e teamă, muzica...” - și care reunește comunicările lui Souab Khebi și Midori Ogawa, urmate de dialogul Quignard-Savall „Despre uitare”. Inevitabil discuția celor doi monștri sacri se referă și la muzica lui Sainte-Colombe și la cea a lui Marin Marais, la Festivalul de muzică barocă de la Versailles, al cărui cunoscut și pasionat inițiator este Quignard. O vagă confuzie între trecutul, pe nedrept uitat, și copilărie
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]