1,744 matches
-
Aș vrea să dorm", așa cum zici: ,,Aș vrea să mor!". Acum, avea acea amorțire și se temea ca somnul să nu fie moartea dar totuși era fericit să doarmă. N-avusese temperaturi prea mari, nici crize acute, doar o stare morbidă ce făcea pe doctor și pe Ada să se uite unul la altul cu grijă. Congestia se desfășura normal și fără riscul unui deznodământ rău, dar, orișicând, plămânul putea lua, inițiativa uneia din acele hemoptizii așa de obsedante altădată pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o discuție pe teme de creație literară cu prof. V. Fetescu, comentând romanul „Incest” apărut fragmentar, în „Baaadul literar”, unde i se face o bună primire. Noi doi, de modă veche, mai conservatori, apreciem că pe unele locuri apar aspecte morbide, patologice, cu descrieri naturiste nude care se opun moralei creștine, și care pot influența negativ tineretul... dispus a-l citi pe nerăsuflate, după ce va fi tradus și publicat în limba română. E doar o părere personală a noastră și nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu sunt în stare să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gâtul ca pe un creion. O să-ți povestesc cândva cum a fost. Chestii personale. Dar crede-mă, aș fi mort fără sora mea. Era sfâșietor pentru ea să se uite și să nu spună nimic. Și totuși simțea o fascinație morbidă, pentru că avea ocazia să afle cum vorbea de fapt Mark despre ea când discuta cu altcineva. Putea îndura asta, oricât de mult i-ar lua lui să-și recapete rațiunea. Iar rațiunea i se întărea zilnic. Poate că o țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la biroul de protecție socială. Dar mai tot timpul urmăresc cerul din balcon. — Și ești fericit? — Nu, dar sînt mulțumit. Există modalități și mai rele de a-ți trăi viața. Sludden rîse. — Nu-i de mirare că ai obsesia asta morbidă pentru lumina zilei. în loc să te duci la zece petreceri de cînd ai venit aici, să te culci cu zece femei și să te îmbeți de zece ori, ai urmărit cum trec treizecei de zile. în loc să-ți faci din viață un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost o nebunie din partea mea? Doream să fac și eu o operă de artă, nu mă întreba ce, nu știu; ceva epic poate, cu o diversitate de fapte și fantezii clare, totul pus în desene, fiecare cu propria lui culoare morbidă, ciudată și intensă, poate c-ar fi fost o pictură murală gigantică sau o carte ilustrată sau chiar un film. Nu știam ce anume va fi, dar știam cum să mă apuc. Trebuia să citesc poezie, să ascult muzică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că i-ar fi recunoscător secretarului dacă i-ar da o scrisoare în care să scrie că acest acord îi folosește pentru studiile de artă. Secretarul se legănă în scaunul rotativ reflectînd. — Ei bine, nu sînt sigur, Thaw. Latura asta morbidă a anatomiei a fost inclusă în programa noastră pînă la războiul din paisprezece-optsprezece. Eu am fost educat în spiritul ei. Nu cred că am beneficiat prea mult de pe urma ei, dar, bineînțeles, nu eram un artist atît de devotat cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mda. Detaliile alea erau praf în ochi. Am umplut lucrurile certe pe care le știam cu imaginația și reproducerile din cărți. Dar acum imaginația mea are nevoie de cunoștințe mai amănunțite cu care să lucreze. — Nu sînt convins că anatomia morbidă o să-ți facă bine, Thaw, dar presupun că trebuie să te convingi singur de acest lucru. îl cunosc vag pe decanul facultății de medicină. O să iau legătura cu el. — Vă mulțumesc, domnule, spuse Thaw ridicîndu-se în picioare. Cîteva schițe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
furie, și la colțul ochilor îi apărură lacrimi calde. Se calmă doar cînd se mută pe piedestalul din amfiteatru și vorbi cu o voce liniștită și clară. „...o școală de artă fără ore sau examene, unde desenul după natură, anatomia morbidă, uneltele, materialele și informațiile sînt la îndemîna oricui le dorește. Sînt gata să înaintez aceste planuri directorului și consiliului de administrație, dar fără loialitatea voastră nu pot face nimic.“ Figura ei se afla în mulțimea care ovaționa și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a se identifica total cu popi nul venusian aproape că eclipsa orice alt sentiment. Apoi, în mod inconștient, punându-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a se identifica total cu popi nul venusian aproape că eclipsa orice alt sentiment. Apoi, în mod inconștient, punându-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cea mai frumoasă poveste pe care Rudyard Kipling ar fi putut-o scrie. În drumul care îl poartă de la Rhodos către Kafiristan, pe urmele comorii perșilor ascunse de Alexandru Macedon, Corto este mai aproape ca oricând de extravaganța nebună și morbidă a celor doi soldați englezi care vor să devină regii unor lumi noi. Asia misterioasă care se redeschide în fața lui Corto scoate din pân tecele ei umbrele a doi dintre cei mai redutabili tovarăși ai lui Corto : între Rasputin și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
printr-o scădere a capacităților de autoapărare a insului. Instinctul de conservare scade, fiind eliberate pulsiunile autoagresive latente. Independent de circumstanțele externe, acestea duc la schimbarea atitudinii față de viață a persoanei. Este tot o dorință de a scăpa de sub presiunea morbidă intropsihică, care duce la suicid. J. Nick și colaboratorii săi definesc sinuciderea de abandon: act reacțional la un abandon real, care face ca viața subiectului să devină insuportabilă, fie prin intensitatea suferințelor pe care le va avea de înfruntat, fie
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
chestiunea supraviețurii după moarte. Cu încrederea oarbă a tinereții, rezolvară problema dincolo de orice dubiu. Drozdov era medic și era gata să garanteze personalitatea este un dat fiziologic. Argumentul era irefutabil. Din moment ce personalitatea unui subiect poate fi modificată de o boală morbidă, ca în cazul demenței praecox, este logic să tragi concluzia că aceasta nu își are baza în ceva etern și imutabil. Iar dacă o boală poate tranforma sufletul unui subiect, este la fel de logic să concluzionezi că moartea îl va termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu altera stabilitatea termică a aerului condiționat, dar adevărul e altul, oamenii se pot sinucide, dacă vor, dar nu aruncându-se în stradă de la o sută de metri înălțime, disperarea ar bate prea tare la ochi și ar trezi curiozitatea morbidă a trecătorilor, care pe dată ar vrea să afle de ce. Cipriano Algor a mai spus, nu o dată, ci de multe ori că nu va accepta niciodată să vină să locuiască în Centru, nu va renunța la olăria care a aparținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vocația socio-profesională matamorfozându-și astfel obiectul natural de activitate. Prin urmare fizicianul se transformă în metafizician, chimistul în alchimist, artistul devine posedat de geniu, astromomul devine astrolog etc.. Toate aceste fenomene de misticism sunt explicate de Nordau prin prisma unei hiperexcitabilități morbide a unor regiuni a creierului uman. La grade moderate apar obsesiile pe care conștiința le recunoaște ca maladive, dar ele nu exclud o activitate cerebrală sănătoasă, pentru că alături de ele pot să se trezească percepții normale, iar conștiința se obișnuiește cu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ileana” - vizita la București și conferințele de răsunet ale afinului său, „Sâr” Péladan (o prezentare detaliată a vizitei, în Theodor Enescu, op. cit., pp. 48-58), cu un ecou disproporționat în raport cu valoarea destul de modestă a personajului (amestec kitsch de ezoterism și erotism morbid): „Într-adevăr, primirea era excesiv de călduroasă și este uimitor cum atîția oameni politici de vază s-au întrecut în a fi în preajma «Sâr»-ului, la banchete și recepții, a da dejunuri în cinstea lui (ca N. Filipescu și C. Holban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta decadentă”, „arta pentru artă”, era privită ca o extravaganță morbidă de către „sănătosul” mainstream autohton(ist)... În fapt, aproape nimic nu a lipsit din meniul vizitei: conferințe la Ateneu, vizite la Mitropolie, la Biserica Domnița Bălașa și la Catedrala Sf. Iosif, la Camera Deputaților, chermeze, ecouri abundente în presă, excursii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Supllement...“, text intitulat „Variații pe manifestul viitoriștilor (paradox critic)“. Davidescu făcea însă o distincție între „părțile bune” ale curentului, care „vor rămîne” (fermentul novator, antipaseismul, antisentimentalismul) și doctrina filorăzboinică, agresiv imperială a acestuia, identificînd în vitalismul ei anarhic o „psihologie morbidă”. În 1914, comentatorul revine - tot în Noua revistă română, vol. XV, nr. 10, 9 feb. 1914, la rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
promovat de ei atît înainte, cît și după apariția lui din 1927. Atitudine cît se poate de logică: nu era, oare, Arghezi cel mai important deschizător de drum al modernismului românesc, acela care aclimatizase cel mai convingător estetismul decadent și morbid în solul sănătos al tradiției autohton(ist)e? Faptul că îi tăia lui Ion Vinea „bucățile cele mai libere” în perioada cînd scria la Cronica (1915-1916) rămîne doar un detaliu... În nr. 76, Contimporanul găzduiește o anchetă de referință despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conscience d’elle meme en tant que productrice d’un nouveau monde habiteé par la religion du Progres, la morale de la Vitesse, la politique du confort materiel, une nouvelle forme de culture mécanique qui n’cure d’accepter l’héritage morbide de l’intellect, Fondane observă că Le futurisme s’adapte infiniment mieux d’ailleurs a la civilisation des bolchéviques qu’a celle d’Italie de Mussolini, son disciple. Spiritul școlii lui Marinetti se regăsește, embrionar, în insurgența Dadaismului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de avangardă, aducînd un material bogat pentru uzul viitorilor cercetători ai modernismului literar” (op. cit., pp. 280-282). Episodul fusese relatat de același Sașa Pană în volumul interbelic Sadismul adevărului (Editura Unu, București, 1937, p. 184), unde citează cîteva pasaje privind „natura morbidă a acestor curente moderniste, căci acești pseudoliterați nu fac altceva decît să aducă în public - printr-o greșită înțelegere a teoriilor profesorului Freud - confesiunea tuturor invertirilor și perversiunilor erotice”, de pe urma cărora s-ar resimți nu numai literatura ci și „pictura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
predilecția pentru mit și mistică, pentru „stările extatice și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]