1,711 matches
-
pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile urmăritorilor și cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Talianu’, dar și, ca o răzbunare onomastică: Sârdar Ali și Sâr Ali): construirea „Curții”. Numai că, Înainte de a se fi terminat zidirea, «o dat Dumnezeu oleacă di cutremur», cum zice Moș Iacob, care cutremur a prefăcut Pălatul Sârdarului Într-un morman de piatră gălbuie-roșietică - din aceea friabilă, semințoasă (dealtfel, la noi i se spune: „sămânță de parâng” acestei pietre putând fi tăiată cu fierăstrăul, folosită doar la ridicarea gardurilor (murii) dintre vii - dar de unde să fi știut aceste amănunte sufletele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fără copii-la-școală. Dar, mai știi: poate-că-poate, cum zice Moș Iacob. Poate că ștergem tabla cu lecția asta, neînvățată, ca ne-bună și scriem alta, bună-bună. Dacă, rămas În curte, aș fi scurmat cu un băț În movila de cenușă, În mormanul de solzi de hârtie neagră, aș fi dat de jăratic; și de cotoare și de tartaji Încă necutotul scrumuite - și mi-aș fi Încălzit mâinile. Și sufletul. Dar, uite: stau pe calidor, așa, neîncălzit. Tot aici stăteam și ieri, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească mai degrabă: necheze pe limba lui. La un moment dat, Îi zic lui Sapșa - făcuse, În mijlocul casei, un morman de cărți, Îmi cerea saci: «Ce vă mai osteniți cu căratul până la Orhei - le ard eu, aici!» «Le-ai ars și astă toamnă, tot nearse au rămas - le ducem noi, la sediul nostru: avem un crematoriu nou-nouț, Înghite un vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă dorești. Uite, o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
era incapabilă să se apere împotriva atâtor femei, odată ce erau stârnite. Se strecură pe aleea din spate. Oare nu știau nimic despre planificarea familială? Erau mult prea multe femei în familia aia, își zise dezgustată, pe când își croia drum printre mormanele de gunoi și resturi ca să vadă dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era plin de amărăciune. Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din familia sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
implice activ într-o acțiune de asemenea anvergură și, în schimb, li se dăduse misiunea de a pregăti plasele care urmau să fie folosite la prinderea maimuțelor. Sub îndrumarea blândă a Superintendentului, stăteau leneși în fața secției de poliție cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmă și procesiunea fu completă, o luară din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
maternitatea le naște într-o femeie. E o chestie care ține de instinctul de a proteja. Julia a scos un sunet cumva zeflemitor. — Da, da, da, știu. Când copilul e prins sub mașina răsturnată, mama va găsi puterea să ridice mormanul de fiare. Dar să faci o scenă fiindcă progeniturile tale joacă rolul de paji? Asta n-are nici o legătură cu instinctul de a proteja, are legătură cu propria ei amărăciune. Tipa nu poate să uite și să-și vadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly, care se aruncase, dând din mâini și din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe jos, iar pilota stătea prăbușită deasupra, ca un morman șifonat de material. Cearceaful se strânsese pe saltea, lăsând să se vadă o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister. Strâmbând din nas, Susan s-a apucat să facă patul. Știa că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-mi desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spre prânz, când ajunge el, de obicei, acasă. Trecuse de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli și s-o schimbi ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
La moarte! La moarte!” De acum Încolo, trebuia să te ascunzi ca să rostești cuvintele „libertate”, „democrație”, „dreptate”. Viitorul nu mai era decât un vis interzis, partizanii Constituției erau vânați pe străzi, sediile „fiilor lui Adam” erau devastate, cărțile lor făcute morman și arse. Nicăieri, pe toată Întinderea Persiei, odioasa evoluție a evenimentelor n-a putut fi Împiedicată. Nicăieri altundeva decât În Tabriz. Și chiar În eroicul oraș, după ce se scurse, În fine, nesfârșita zi a loviturii de stat, din treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o sumedenie de Întrebări În minte. Dar poseda deja unele răspunsuri. — La Samarkand, timpul curge din cataclism În cataclism, din tabula rasa În tabula rasa. Atunci când mongolii au distrus orașul, În veacul al XIII-lea, cartierele locuite au fost preschimbate mormane de ruine și cadavre. Au trebuit abandonate; supraviețuitorii și-au reconstruit locuințele În alt loc, situat mai la sud. Astfel Încât Întreg orașul vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pară bine În continuare. Poate c-o să ajungă să-ți și placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele de reviste care se strînseseră Într-unul din birourile de la ambasadă. — Te-nțeleg, i-am spus chelnerului. Serios. — Era un client vechi și bun. Pe lîngă asta, n-am mai făcut niciodată un denunț pîn-acum. Nu din plăcere l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe urmă a văzut că Juma parcă mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a dat carabina s-o care dar după vreo oră s-a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un ritm constant, dar de acum cărarea cobora și văzu În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și se mișcau repede. Și taică-său, și Juma păreau foarte siguri pe ei, iar drumul era atît de lejer, Încît Juma Îi dădu carabina s-o țină În timp ce mergeau prin lumina rarefiată a pădurii. Apoi pierdură urma, din cauza unor mormane proaspete de bălegar din care ieșeau aburi. Pe lîngă asta, mai erau și urmele unei turme de elefanți care venise din pădurea deasă din stînga cărĂrii. Juma Îi luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mătură cu un ziar. Trenul porni și eu Încercam să văd orașul prin fereastra deschisă, Însă nu prea aveai ce vedea, erau doar lacul, niște fabrici și o șosea frumoasă care se Întindea lîngă șine. Pe malul lacului erau multe mormane de rumeguș. — Jimmy, nu-ți scoate capul pe geam, Îmi spuse tata. M-am așezat la loc. Oricum nu prea aveam ce să văd. — În orașul Ăsta s-a născut Al Moegast, Îmi spuse tata. — Aha. — Ai văzut ce s-a-ntîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce credea el că e franceză. Era o chestie haioasă, Îmi plăcea. Era o zi frumoasă de sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid, iar noi stăteam Întinși În iarbă, În spatele șanțului, și iarba mirosea așa cum miroase peste tot vara, și cei doi copaci Își aruncau umbra deasupra capcanelor. Poate că ne așezaserăm prea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
franceză. Era o chestie haioasă, Îmi plăcea. Era o zi frumoasă de sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid, iar noi stăteam Întinși În iarbă, În spatele șanțului, și iarba mirosea așa cum miroase peste tot vara, și cei doi copaci Își aruncau umbra deasupra capcanelor. Poate că ne așezaserăm prea aproape, Însă nu ești niciodată prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un țânc de cinci ani ar fi fost în stare să interpreteze gestul și, mai mult ca sigur, ar fi dovedit mai mult bun-simț decât Domnișoara Extraterestră de pe Planeta Sparanghelului. Acum, pe patul de lângă fereastra cu vedere spre grădină zac mormanele ei de haine, iar valiza mea e trântită pe podea lângă celălalt pat, de pe care pot vedea minunatul peisaj al ușii deschise de la toaletă. —Salut! mă întâmpină extraterestra, întorcându-se să vadă cine a intrat și privindu-mă cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pomi. Deschide ușa și apasă pe întrerupător. Dinăuntru se aude un țipăt. Am impresia că interiorul barăcii seamănă cu o scenă de teatru, foarte strălucitoare în comparație cu întunericul de afară. Dar asta nu e tocmai bine. Pentru că înăuntru, trântiți pe un morman de perne, se află un tip și o tipă care se agită să-și tragă hainele pe ei. Părul blond al lui Daisy și al lui Barney pare de aur în lumina puternică a becului. Fusta de mătase albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]