18,554 matches
-
trenul încetini, Pana) - cu oameni banali care capătă personalitate prin afișarea violenței și cu imaginea unei lumi amorțite care dă semne că poate exploda, arătînd sub aparentă rutinei un cazan care clocotește - nu fac decît să confirme regulă "jocului" unei morți anunțate în deșertul de cenușă. Autorul ne avertizează asupra faptului că aceste proze au fost scrise între 1983 și 1985, la Suceava. Trebuie să-l credem, fie și pentru bunul (amarnicul!) motiv că textele sale radiografiază trecutul nostru nu prea
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
se "înmormîntează") cadavrele. Terifiantă e descrierea ceremoniei, cu oamenii deloc triști care așează cadavrul, înfășurat în cîrpe albe, pe o bucată de lemn, în jurul căruia, copii și preoți aglomerează brațe de vreascuri, presîndu-l cu lemne lungi. Cînd începe a arde, mortul parcă ar voi să se ridice din mormanul incendiat. Trosnește, se mișcă, apoi e înghițit bucată cu bucată - sub ochii senini ai celor cărora le-a fost drag. Numai cîte-o babă, cîte-o sora sau nevasta mai slabă de înger șterge
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
von gestern Ștefan Zweig încerca să definească "lumea de ieri" - lumea întemeiata înaintea primului război mondial. Înainte de primul război mondial, scrie memorialistul, moartea nu aducea după sine dispariția individului. Omul era înlocuit greu: trebuia să treacă o vreme până când cel mort era uitat de cei din colectivitate. Rană dispariției se vindecă încet, fiindcă fiecare avea un loc al lui în sistem. Indivizii nu erau nivelați, anihilați prin uniformă lor de funcționar. Ei erau importanți tocmai prin uniformă care le asigura un
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
sub Caraiman. De altfel, ei se cununaseră în Biserică Domneasca din Bușteni, unde am fost și eu botezat, dîndu-mi-se numele bunicului, Constantin, si Paul, numele nasului. Camilian m-am botezat singur, după ce l-am pierdut pe tatăl meu, Camil Demetrescu, mort la 36 de ani. Voiam să retrăiască prin minte, și primele lucrări la Academia de Bellearte le-am semnat cu numele lui. Nu este un pseudonim, ci un pios omagiu pe care i-l aduc de-o viață. Am ramas
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
de la Sachă, el făcînd din noapte zi, ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul sau repede și mărunt și aruncînd foile peste umăr jos pe podeaua pe care ele zăceau nemișcate că morții pe un cîmp de bătălie." * Balzac agonizînd. Un desen de 0,40 pe 0,29, colecția Arrault. O reproducere a acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo apărută în Choses Vues după ultima vizită pe care o
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
lui Ceaușescu, în favoarea unei reevaluări lucide, cu spirit critic, a operei lui. Această pledoarie în sine n-ar fi reușit să atragă atenția, întrucât nu reprezenta o noutate. De când s-a desființat cenzura, aproape la fiecare aniversare a nașterii sau morții lui Eminescu pot fi auzite voci care incriminează falsificarea imaginii marelui poet prin repetarea la nesfârșit a unor elogii convenționale (printre mulți alții, și semnatarul acestei cronici a publicat la începutul lui 1995, în România literară, un articol pe această
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
persuasiunilor ostile, ajungem la concluzia că invocam imponderabila sentimentului național pentru a interzice amplasarea de obiecte simbolice naționale pe teritoriul altor țări. Statele Unite ale Americii au cimitire militare pe teritoriul Germaniei, dar nimeni nu le-a cerut să-și dezgroape morții, deși cele două puteri s-au aflat an situații de beligeranta an timpul celui de-al doilea război mondial. Rusia are cimitire la noi și, slavă Domnului, nu ne-am gândit să le oferim Moscovei an schimbul tezaurului. Mai mult
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
miez de noapte, apelul telefonic fatal, pe care orice om, la vârsta maturității, îl primește într-o zi tatăl tocmai a decedat!” Dany pleacă la New York, în căutarea unei istorii, în căutarea unui tată, aproape necunoscut, exilat de tânăr și mort aproape nebun, în singurătate, întrun mare oraș. Își continuă drumul spre Haiti, de unde a plecat în exil, tânăr reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise de noi.// Lumină nu lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Prin exaltare, se ajunge la o virtuozitate a expresiei uratului: "cârja de pește e falsă,/ ruginit, cercul rostogolit/ ămi strânge tâmplele că un cor de bocitoare? (Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că pleoapele mortului/ sub mâna ta mai uscată/ decât aerul pe rue Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai ales, voi avea un curaj nebun/ față de toți șobolanii pe care cu atâta dragoste/ mi i-ai ămpletit an par
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
fi substanțială. Cand jocurile se fac la acest nivel, cănd cutare ministru, altminteri imbatabil la datul cu gura, are lanțuri de firme ce lucrează, scrie presa, mâna în mână cu ministerul pe care-l conduce discreționar tot el, inseamna ca mortul nu mai poate fi întors de la groapa. Nu cred în patriotismul acestor personaje publice pentru simplul motiv că nu e urmat decât de gesturile de inspirație hitlerista ale d-lui Nicolaescu privind arderea cărților sau de melițările penibile ale lui
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
au-delà des cimes passe, Tranquille la forêt bat să feuille, Parmi leș branches d^aulne m'accueille Mélancolique le cor de chasse. Plus lentement, plus en dehors, Plus lointain, toujours plus lointain, Mon désir incaressé vient Adouci au désir de la mort. Pourquoi tu te tăiș? Ensorcelées, Mes mains je retourne vers țes mains. Tendre corne, chanteras-tu demain Pour moi, de nouveau la forêt? Sigur, numai cine nu a ăncercat vreodată să traducă poezii geniale cu ritm și rimă poate cărți iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
ălei inutile, lacuri artificiale, gata oricând, la diluvii, să se reverse peste casele din aval - se lăfăiesc nemiloase, stârpind copacii. Câte un "gard" (nu, nu "gardul viu", de lemn câinesc, ori de iasomie, sau de șoc, ci urmașul celui cu morții "ochi albaștri") ați face semn - că "pe vremuri", ăn dreptul dărâmăturilor peste care se crea "Casă Poporului" - să nu zăbovești an contemplarea acestor cavouri de rapaci. Regiunea era renumită, chiar până acum vreo 30-40 de ani, prin cusăturile gen "blouse
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
natural excelent, eclipsă s...ț"!). Popor inteligent, dar care cade pradă "hipnozei", orbirii, ăntunecării minții și, cert, dorinței de câștig - de orice natură - aparent facil. Când se căsăpea Bradul (iarăși, nu minor "sentimentalism" ori metaforă fortuita), m-am gândit la morții de la Canal, la elitele distruse an ănchisorile dictaturii, la ăncercările, ăntr-o țară ferecata an lanțuri, de distrugere a minților luminate, de schingiuire a caracterelor, de pritocire a valorilor, pentru a se cobora an străfundul social competența, cinstea, rigoarea, inteligență subtilă
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
8 volume între 1993 și 1999), isi denunță intensă nevoie de confesiune, de identificare, în fond de legitimare a unei vieți, menite să aducă mărturie despre alte vieți. Fie că este vorba de părintele său, întemnițat la Aiud, fie de morții nevinovați din Dcembrie ^89. Prin însăși structura să sufletească, Liliana Grădinaru este atașată tradiției românești, valorilor sale, de unde și preferință poetei pentru "inactualitatea" expresiei, aflate mereu în matcă unei idei, a unui mesaj moral și de multe ori polemic. Poeta
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
Gândul și nisipul/ Din propria clepsidra?". Reciclați, miliardarii de carton afișează "Mască celebrilor coloși/ Din Memnon și se hrănesc cu lingură/ Din osuarul îngerilor", îngeri cărora poeta le dedică unul din cele mai frumoase poeme din câte am citit despre morții nevinovați din Decembrie ^89: "Dale de gheață". Eșuarea îngerilor este simbolul eșecului vremurilor și al românilor azi, poeta mângâindu-se iar și iar cu postulatul albului, cu aurul limbii române, cu memoria tăcerii, bunuri și puteri patrimoniale, de supremă învestitură
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
parcă, ăn fața camerei; un vârtej dezlănțuit, vitalistic, trepidant, multicolor (și "multisonor"!), un film electrizat de libertatea jocului, de bucuria jocului, de nebunia jocului; viața că un joc și moartea că un joc -, pentru ca, ăn lumea lui Kusturica, până și morții ănvie - cât se poate de firesc - ca să mai petreacă o clipă! Distribuția e "amatoare", cu excepția a doi-trei actori profesioniști (de pildă interpreta Idei, țigăncușa blondă cu ochi albaștri, Branka Katic, sau un actor drag lui Kusturica, Miki Manojlovic, interpret principal
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
reglementările fiscale" nu favorizează, în nici un fel, acest tip de investiții... (Ar fi fost culmea!) Problemă care se pune filmului românesc de azi e problema strictei supraviețuiri (aici un umorist ar putea veni cu întrebarea cum mai poate supraviețui un mort). Abia după ce supraviețuirea va fi o problemă rezolvată, abia după ce vom avea un numar crescut de premiere, o ritmicitate a difuzării, un parc de săli civilizate, o piață veritabilă, abia atunci vom putea invocă, fără teama de ridicol, alte probleme
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
Constantin Țoiu În ziua aceea dobrogeana - o zi nomada - avuseserăm ghinion. Ne tot învîrteam cu un mort în mașină. Nu știam ce să ne mai facem cu el. Îl plimbasem așa cu noi, în microbuzul nostru TV, prin vreo trei locuri și pe la un fel de spital, și nimeni nu voise să-l primească, nu aveau morgă
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
bătrîn, o salcie scorburoasa, rătăcita pe acolo, ne uităm de jos la el, cum ședea pe bancheta microbuzului, întins cu mîinile pe piept, cu chelia lui mînjita de noroi, probabil de la căzătura. Șoferul, Viorel, un țigan mereu voios, îi ținea mortului la căpătîi o lanternă aprinsă, în loc de lumînare. Se dusese Z. Tot așteptăm să se trezească, să ne facă cu ochiul, să ne spună unul din bancurile lui. Nimic, nimic, nici o mișcare. Cu eternitatea nu-i de glumit. Pînă să i
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
zi de nomazi, sau o zi nomada, - cum vreți, avusesem ghinion. Murise Z., si ne tot plimbam cu el în mașină... Ceva în acest fel. Nu scriam încă nimic, îmi notam totul în cap, nu te-apuci să scrii cu mortul alături... Mai departe: Îl plimbasem prin vreo două locuri și pe la un spital. Nu avem unde, spuneau aia, nu avem frigider. Dar e mort, făceam, e mort, ce ne facem cu el? Păi, atunci, ziceau ei, logic, ai naibii, dacă
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
morgă și că, dacă ar fi avut morgă,... era în reparație. Și afară erau 38 de grade. Felcerul de la spital ne închisese ușa în nas. Și-așa, mergeam încet cu mașina clătinîndu-se pe strada principală plină de gropi, făcîndu-l pe mort să salte în cosciugul improvizat, si care gesticulă, părînd a lua parte la conversația noastră de artiști pribegi, în căutarea unui public cît de cît învățat, avînd unele idei generale despre libertate, despre iubirea cea mare, despre curaj, jertfă de
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
generale despre libertate, despre iubirea cea mare, despre curaj, jertfă de sine sau mai știm ce... Pe lînga piese, măi trăgeam și filmulețe, cu un aparat sovietic, greu de tot, ca o mitralieră. Bebe, operatorul, așternuse între timp pe fata mortului o revistă cu coperta scrisă în litere chirilice, si pe care scria, daca nu mă înșelam, Aripi sovietice. Și Z. care murise în plină acțiune... Fusese scenă lui favorită, în care urmărea într-un Ford de epocă un gangster celebru
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
Cotul Pisicii și-l așteaptă. Asta se întâmplă numai după trei zile. Trei zile, rubedeniile speră încă să-l mai găsească pe undeva prin apropierea locului unde s-a întâmplat. s...ț Dacă nu-ți iese și nu-ți iese mortul la suprafață, te duci la Cotul Pisicii. Bun loc și Cotul Pisicii asta! Că acolo au pus oamenii o plasă mare, pe dedesubtul apei. Și acolo se prind toate parangheliile pe care Dunărea le poartă cu ea." În continuare, prozatorul-poet
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
nostru osican, razna peste luciul heleșteului cu nuferi și izvor nesecat din grădina casei alor mei, razna în căutarea unei cărți, a unei viitoare foste iubite, a unei viitoare foste soții, a unei viitoare foste vieți, a unei viitoare foste morți, a unui poem, a unui amic solitar dintre aceia înălțându-se la cer prin înșurubare în păhăruț; razna te miri pe unde, repet; vai, mai rar, liber ca adiere de vânt subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]