1,907 matches
-
Lică era mulțumit de existența lui. Lăsase pe sluta în patul gazdei, aruncase copilul într-o birjă și-l dusese la o moșicăț, pe care o cunoștea el bine. Duduia Mari hrănise câteva zile fetița cu un biberon de cârpă muiat în lapte cu apă și cu zahăr, apoi găsise la bariera Filipești o femeie căreia îi murise copilul de trei zile numai. Moșica îi întorsese laptele și îi cumpărare o mătură nouă ca să ție curat. Cum din cele două odăițe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apreciat totdeauna. Nu mă împăcăm cu ocupația lui, deși armele și caii au fost totdeauna profesii nobile. - Domnul Petrescu a fost căpitan de cavalerie! Ada îl înainta în fiecare lună. - Cela expliqne tout! Cela expliquc tout! declarase căzătura, prelingîndu-și buzele muiate pe brațul Adei. în camera mereu mai confortabilă a lui Lică, întîlnirile urmau liniștite. După voluptatea furioasă și pe apucate, fusese voluptatea scabroasă a camerei discrete și sigure, apoi senzualitatea lacomă și lâncedă, și acum intrase în faza obiceiului tiranic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Elisei și s-a întors la stăpînul său, care i-a zis: "Ce ți-a spus Elisei?" Și el a răspuns: "Mi-a spus că te vei tămădui!" 15. A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă și a întins-o pe fața împăratului, care a murit. Și, în locul lui, a domnit Hazael. 16. În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
și vâlvătaie și că pretutindeni crește bobul de grâu sângeriu, dovada indubitabilă a enormelor sacrificii pentru apărarea gliei, iar pământul e sfințit cu lacrimi, cu sânge și nădejdi”. În ,,Arde condeiul”, subliniază rolul activ - decisiv al scriitorilor, fiindcă ,,Arde condeiul muiat în cuvinte, limba zvâcnește, ochii cată la horbota vremii și că atunci când gurile nopții se cască mai tare, dorul ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un om fericit, golful Îl transforma văzînd cu ochii, Îl Întinerea. Juan Lucas și prietenii lui Îl porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își punea costumul de baie și ieșea imaculat și rotofei din cabină pentru a se muia puțintel În bazin. RÎdeau de el cînd Înota pentru a-și menține tinerețea și Susan Îl compătimea În englezește, Îl ruga să n-o mai facă să rîdă și-i spunea lui Julius să nu cumva să repeți those horrible
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
picioare, lîngă ea, la fel cu ceilalți bărbați. După ce s-a terminat ceremonia, părinții putură să se apropie de copii și să-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stau lîngă tine și mașina nu pornește și eu te las să te descurci singură; și nu-ți spun frîna de mînă sau treci Într-a treia, fii atentă la curbă, vezi că dăm colțul și te prefăceai că-ți moi degetele În apa sfințită, te strîmbai cu scîrbă cînd te apropiai, ai rîs cînd te-am văzut cum te strîmbi, o să Întorci azi capul?, auzi?, ți-am spus că schimbă apa În fiecare dimineață, dacă ajungem primii poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
degetele În apa sfințită, te strîmbai cu scîrbă cînd te apropiai, ai rîs cînd te-am văzut cum te strîmbi, o să Întorci azi capul?, auzi?, ți-am spus că schimbă apa În fiecare dimineață, dacă ajungem primii poți să-ți moi degetele În ea, „nu-i nevoie, darling“, n-ai văzut cum te urmăream să văd ce faci și ți-ai muiat degetele, auzi?... „Julius, darling, la ce pagină sîntem acum?“ „Aici, mămico, citește aici...“ Și se priviră zîmbind cu duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorci azi capul?, auzi?, ți-am spus că schimbă apa În fiecare dimineață, dacă ajungem primii poți să-ți moi degetele În ea, „nu-i nevoie, darling“, n-ai văzut cum te urmăream să văd ce faci și ți-ai muiat degetele, auzi?... „Julius, darling, la ce pagină sîntem acum?“ „Aici, mămico, citește aici...“ Și se priviră zîmbind cu duioșie. Afară, Manuco Îi spuse domnișoară și-i mulțumi pentru moneda cu care-l răsplătise, repede de tot fiindcă tocmai ieșea părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou cu ochi flămînzi și se grăbeau din nou, nu să se sărute, pentru a nu eșua iarăși atît de repede, ci să se Îmbrățișeze pînâ simțeau că se sufocă, se contopeau Într-o Îmbrățișare În care li se muiau picioarele și nu-și mai simțeau mușchii și nervii, dispăreau cu totul În acea clipă care parcă aparținea trecutului și totuși Învăluia stăruitor Întreaga iubire a celor cincisprezece ani. Se Întorceau osteniți, fără să-și dea seama cît durase beția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hoteluri cu o mulțime de apartamente și Îți zîmbeau mai departe cu o firmitură de pîine rămasă Între dinții lor uriași și o vacanță lungă plătită de doamna și se duceau să edifice și ei, ce credeai tu? CÎnd Își muiau pîinea În cafeaua cu lapte de pe masa din bucătărie, asociația lucra și culoarea cafelei cu lapte te ducea cu gîndul la cocioaba de chirpici și aveai senzația că te prăbușești În gol și toată edificarea Își pierdea sensul măreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu lapte de pe masa din bucătărie, asociația lucra și culoarea cafelei cu lapte te ducea cu gîndul la cocioaba de chirpici și aveai senzația că te prăbușești În gol și toată edificarea Își pierdea sensul măreț și fețele lor cînd muiau pîinea În cafeaua cu lapte te făceau să te gîndești - de ce oare? - că dicționarul nu consemnează durerea și caricatura cuvîntului, dimensiunile minuscule ale cuvîntului... Dacă i-ai fi văzut edificînd, cu firmitură de pîine rămasă Între dinții dezveliți Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă dor rinichii, numai asfalt și nicăieri nici o bancă, ce rău e orașul, nu-i așa?, cum ar fi putut fi altfel?, oamenii merg Înainte, nu se odihnesc nici o clipă, nu era nici o bancă și ea simțea că i se muiaseră picioarele și avea să se prăbușească dintr-o clipă Într-alta, ce-ar fi să lase pachetul pe capota unui automobil parcat lîngă bordură și să se sprijine puțin de aripă? Dar uite că venea Încă un autobuz pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt singurul zgomot, ascuțit ca un junghi sub becul reumatic și se repetă datorită foamei cumplite și vesele a lui Carlos, se repetă și capătă treptat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În clipa cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat al Armindei, căzînd de-o parte și de alta a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă isprava asta, numai că toți voiau să-l caftească, În fond pentru fiecare era un mijloc de a-și face iubita să-l iubească și mai mult, eu unul o sărut cum vreau, Închipuie-ți cum o să mi se moaie-n brațe dacă-i ard o mamă de bătaie străinului. Acum cîteva zile Carmincha i-a spus lui Pepe că de ce nu face și el un salt mortal ca străinul, stricata dracului, Carmincha asta e aproape o tîrfă, maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai sus și le ținu așa În timp ce Frau Proserpina se ducea să mai ia un șal de pe scaun, „o să fie o iarnă foarte grea“, anunță. Tonul ei trist Îi dădu lui Julius noi speranțe și Încheieturile Începură să i se moaie cu afecțiune, cînd o auzi pe Frau Proserpina adăugînd: „O să cadă multă zăpadă“, așa a spus: o să cadă multă zăpadă și Julius ridică ipso facto Încheieturile mîinilor și se strădui să cînte exercițiul cît putea el de bine, „la Lima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întorcea să se uite spre „vestibul“, atunci Julius se ferea repede Într-o parte. Mai era un minut pînă Începea ora și el vru să se mai uite puțin la ea, cînd deodată fata cea drăguță se aplecă să moaie pensula În sticluța cu lac și cînd se ridică Îi făcu semn cu mîna În care sufla. Julius rămase Înmărmurit, fiindcă ea nu-l văzuse niciodată acolo sus, imposibil, probabil că făcuse altcuiva semn cu mîna, dar fata Îi zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nouă de la Villa Marta, n-o iubise niciodată, ea Îl Încuraja, dar el n-o iubise decît pe Peggy... Juan Lucas era gata să-i spună: atunci de ce mai făceai pe Don Juanul?, dar nu era cazul, fiindcă Bobby se muiase acum complet și le depăna singur, plîngînd, toată povestea de-a fir a păr. Nu el n-o Înșelase niciodată, ea da, ea nu Îl credea că da, că nu!, ea coche, ea cocheta, ea cochetează cu el, nu! ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușă și-ntreba dacă el însuși e acasă... Cei mai mulți păreau, de fapt, nebuni de legat. Iar scriitorii erau și ei cu toții un fel de maniaci: unul, ca să poată scrie, se-mbrăca în haine de femeie, altul nu putea nici să moaie pana în călimară dacă nu simțea miros de mere putrede. Altul arunca de la etaj creioane și le auzea zgomotul făcut pe pavaj: asta îl inspira pe el... Unul bea câte douăzeci de cafele pe zi, altul se certa cu el
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în ochi rânjind, o mușcă sălbatic de buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmboviței, unde i se șterseră urmele. O găsiră în zori, cu rochia muiată în sânge, și cântărețul, care deja răscolise orașul toată noaptea, după ea, fu imediat anunțat. La comisariat, poves tea mai târziu polițistul de gardă din acea zi, Cris tian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie în ochi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar, și să ne sfătuim împreună." 8. Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: "Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născocești!" 9. Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze, și își ziceau: Li se va muia inima, și lucrarea nu se va face." Acum, Dumnezeule, întărește-mă! 10. M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, și a zis: "Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Se luptă cu dreptate. 12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decît numai El singur. 13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: "Cuvîntul lui Dumnezeu." 14. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. 15. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
din sus, se vor opri grămadă. 14. Poporul a ieșit din corturi, ca să treacă Iordanul, și preoții care duceau chivotul legămîntului au pornit înaintea poporului. 15. Cînd preoții, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, și cînd li s-au muiat picioarele în marginea apei, căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerișului, 16. apele care se coboară din sus s-au oprit, și s-au înălțat grămadă, la o foarte mare depărtare de lîngă cetatea Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]