KorAP: Find »[drukola/base=muiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...72 >

1,791 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939

și o mulțime de alți copii prin toată țara și că era totuși institutor, și din când în când profesor suplinitor la liceul "Mihai Viteazul". I-am scris mai pe urmă din dorința de a avea un mentor, dar în afară de muieri și de astfel de aranjamente pe care le făcea folosindu-se de informații de la minister, cum îmi făcuse mie, nu se pricepea la nimic. Era însă un om inimos și dacă n-ar fi avut reaua inspirație să se bage

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
inimos și dacă n-ar fi avut reaua inspirație să se bage în politică, fanatizat de idei care în fond îi erau străine, nu și-ar fi pierdut cârma după război și ar fi îmbătrînit cucerind mai departe fete și muieri. Era noapte când ne-am dat jos într-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, așezată la poalale unor dealuri încărcate cu brazi, era la ora aceea pustie și trebuia să așteptăm câteva ore. M-am așezat pe

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte încet. Era plin de moți, cu muierile și fetele lor, urcau și coborau neîncetat. Ai fi zis că e trenul lor, făcut de ei, anume așa de mic ca să urci și să te dai jos din el din mers, cum se și întîmpla. Seara, pe la orele nouă

Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

vorbeau numai În șoaptă. Erau tulburați, dar nu din cale-afară; aveau În suflete un soi de frică, Însă amestecată cu nedumerire și cu dorința de a iscodi lucrurile. Se țineau unii pe lângă alții, bărbații Își cărau după ei prin sat muierile, copiii și bătrânii ca, la o adică, dacă s-ar fi Întâmplat ceva-cumva, să fie acolo cu toții și să aibă aceeași soartă. Nimeni nu Îndrăznise (afară de ăl care dăduse o goană pe bicicletă până la Dunăre ca s-o vadă cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
albaștri, fața arsă de soare și părul argintiu. „Eu, să vă spun drept, o duceam mai bine pe vremea ailaltă. Munceam mai puțin ca acuma, eram respectat, aveam bani, mi-am ridicat casă de cărămidă, mergeam În fiecare an cu muierea la băi...” „Păi, Îți dădea mâna să te duci, că ai fost slugă a puterii”, Îi tăie vorba unul mai tinerel, cu capul cât pumnul, ochii mici, mustăți lungi și căruia oamenii Îi spuneau Cap de Șobolan. „E, cât am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
ta să muncească grădina din curte pe motiv că nu vrei să-ți strici deștele cu care bagi ața-n ac, apăi atunci nu prea ești om. De-aia aici la noi În sat nu și-a putut găsi nici o muiere, că toate Îl știau cât e de puturos, dar și de negru la suflet. A păcălit o creștină din altă parte, supusă și frumoasă - cum de l-o fi luat, nu știu. Cu ce o fi momit-o, ce făgăduieli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
prin sat cum că o prinsese coțăindu-se cu altul. Nu știu dacă o fi adevărat, da’ eu Îi cred bietei femei: trebuie că a căutat și ea puțină alinare de sila urâtului. Nu s-a putut lipi de nici o altă muiere: fată, văduvă, orice-ar fi fost, toate se fereau de privirea aia a lui neagră și strâmbă. Cu cât Îi creștea copilul, cu atât i se Întărea sminteala din cap. Când fata a ajuns pe la doișpe ani de i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
plastic ca să se zvânte apa mai repede.” „Te-ai uitat la ele? Cum erau? Care ți-a plăcut? Ți s-a sculat? Hai, bă, ce dracu’, aștepți să ne rugăm de tine?” „Ce-ați vrea și voi să vă spun... Muieri În chiloți. Frumoase, albe, fără păr pe picioare - ce dracu’ i-or face? - stau la soare ori cu bucile, ori cu țâțele-n sus.” Îi văzu pe veri cum Îi sorbeau vorbele. Se răsuciră pe burtă. „Oleu, frățiorilor, trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
schimbă des, se-ntoarce la ele, iar le plimbă - futu-i neamul lui de curvar și de nesătul. Lasă că bine le face, dacă sunt proaste. Când oi fi mare, o să Îmi iau și eu motocicletă ca să dau iama În muieri. O să mă Însor și o să am copii pe la treizeci de ani și numai cu una care n-o să mă lase să fac ce vreau cu ea Înainte de nuntă. E, și m-am trântit și eu de-a dreptul pe nisip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
pregătit nevastă: o verișoară a mea de-a doua. E sămânță din alt neam, are pielea albă, ochi albaștri, părul galben și numai inele. E frumoasă și mi-e drag de ea ca de o soră, nu ca de o muiere. Și v-am spus doar: până la treizeci de ani nici nu vreau să aud de Însurătoare. Ha! La noi, mai ales femeile, la vârsta asta au nepoți de la fetele lor. Pe mine or să Încerce babele să mă căpătuiască cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
asta, cu pianul, se spune de ceva vreme Încoace, deși mulți care o folosesc n-au văzut În viața lor un pian și habar n-au cum arată. „Unde ai pus, mă, țesala?” Întreabă cu voce ascuțită de reproș vreo muiere. Iar bărbatul răspunde, maimuțărindu-și glasul ca să râdă de ea și să-i arate că e proastă: „E În salonu’ mare pe pian, unde să fie?”. Nea Mitu Păcătosul pretinde sus și tare că el a adus zicerea asta În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
nu”. La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit te nimerește când ești la masă să-i zici, În loc de bună ziua, „poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe nepoftit, trebuie să-i spună de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Însemna că mireasa fusese fecioară - pata de sânge de pe cămașa de pânză topită era un chezaș de netăgăduit, iar băiatul ei se arătase bărbat În putere căci, chiar moleșit de băutură, izbutise să ia miresei fetia și s-o facă muiere. Dar eu așa ceva nu pot să bag mâna În foc că s-a petrecut. Eram chinuit de boală. Poveștile se Învârteau și mai tare. Spuneau că nevastă-mea n-avea cum să fi fost fată mare, că trăise cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
dacă erai om obișnuit și nu aveai relații, În jur de trei ani. Așa, ca militar, Împușcai mai mulți iepuri dintr-un foc: Întâi și-ntâi, deveneai bărbat - un om care știe să țină În palme și arma, și curul muierii; apoi te Întorceai cu o meserie gata Învățată, nu erai nevoit să aștepți cu anii pentru un amărât de carnet care Îți dădea numai dreptul să mâni turisme: căpătai patalama și pentru camioane și autobuze. De aceea, militarii cu petlițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
țigări străine. Din vorbă În vorbă, șoferul o cârmi către Îngrijorarea lui de părinte. „Domnule, nu știu ce să-i mai fac. Adică știu, da’ nu prea am timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie muierile, că se cam aude. Și plătesc bine, domnule!” mai zise, scoțând din buzunarul de la piept un teanc de sute și izbind cu el, parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
dus mintea”, a oftat Urmașul de la Înălțimea cugetului său Îngăduitor. „Eu zic așa: când se va Împlini luna a zecea oară, să ne strângem cu toții În locul cutare și să facem negoț unii cu alții. Să aducem, Însă, fiecare și câteva muieri și, cu bună Învoire, să le schimbăm Între noi care cum ne va plăcea.” „Nu ești prost deloc”, se scărpină În lațe ăl de se și visase taur singur peste o ditamai cireada de juninci, „dar nici gândul meu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să plătim microscopu’? Nu face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
să-i Înmoaie inima și-i spunea că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a făcut o barbă până la brâu și că poartă, În loc de straie, numai o amărâtă de cămașă. Tatăl, Însă, chiar și după rugămințile muierii sale, nu s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult bun-simț: ce rost avea să vândă pământ ori vite ori bucate pentru unul care era pe moarte sau chiar murise când familia a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
care era pe moarte sau chiar murise când familia a aflat de prizonieratul lui? Strașnicul bărbat avea Încă patru feciori care să-i ducă numele mai departe și nu ținea cu tot dinadinsul să plece urechea la văietăturile de nevolnică muiere ale lui Cocrișel, oștean oarecum nevrednic de vreme ce se lăsase prins de dușmani În loc să moară cu arma În mână și cu fruntea sus. Scrisoarea slabului fiu n-a ajuns nicicând În mâinile tatălui: bătrânul Încruntat a aflat de răscumpărare de la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
se mișca repede, ca să nu aștepte oamenii prea mult la coadă. O singură greșeală făcuse - și nici măcar nu era pe de-a-ntregul vina ei: comandase baloți Întregi de felurite pânzeturi În speranța că, apropiindu-se toamna și mai ales iarna, muierile ar fi cumpărat ca să Înnoiască garderoba familiei. Însă nu se Întâmplase deloc așa, baloturile zăceau neatinse pe tejgheaua de lemn și, În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
femeii contractul pentru neglijență În serviciu și provocarea de prejudicii pe care, ca să n-o trimită În instanță, o obligaseră să le acopere din banii ei. Șobolanii n-ar fi găsit, Însă, mai nimic de ros În magazia Marioarei dacă muierile ar fi cumpărat pânzeturi ca În fiecare an. Marele vinovat se vădea șeful unei prăpădite de gări aflate la vreo douăzeci de kilometri peste codrul de la Asfințit de Satul cu Sfinți. Nu se știe cum - toată lumea, Însă, bănuia că prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
mai ales că, la câteva clipe după ce văru-său pomenise numele Mariei, dintr-o gospodărie de pe acea uliță plină de noroi Începuseră să se audă țipete și vaiete de femeie bătută. Băieții recunoscuseră glasul Mariei, fiica lui Toporan - omul cu care muierile bătrâne ale satului Îi speriau pe copii spunându-le că, dacă nu erau cuminți, Toporan Îi va descăpățâna cu securea. Maria se iubea cu Ion Găman - un hoț mărunt, aproape inofensiv și destul de prost pe deasupra, căci era prins de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
și nu trecuse nici măcar o zi din postul legiuit pentru marea sărbătoare fără ca el să nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
În sec, privind ochii care Îl țintuiau goi, ieșiți nefiresc din găvane și lăcrimând Întruna. Își Învinse sfârșeala și rosti cu glas tare și vesel: „N-ai treabă, nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]