464,923 matches
-
Unii profesori monologhează, alții intră în dialog cu sala; unii fac și glume, alții preferă o stare de permanentă gravitate. Dincolo de această bogată tipologie a profesorilor, lecția de deschidere este necesară. O bună lecție de deschidere pretinde, desigur, o cultură mult mai vastă decât materia propriu-zisă care va fi predată. Ea creează cadrul general al cursului care demarează, contextul său cultural și istoric, discută semnificația generală a obiectului său, presupozițiile pe care le adoptă, legătura cu alte domenii ale culturii, cu
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
ei cu lumea. este ca o carte de vizită a celui care o ține, ea trebuie să trezească în rândul auditoriului curiozitatea de a merge la bibliotecă, pe urmele lucrărilor sale, iar acum luarea de cunoștință s-ar putea produce mult mai rapid și mai eficace dacă profesorul ar anunța de la început o adresă electronică și o alta pe internet. în această ordine de idei, păstrarea echilibrului dintre informația de tip clasic, cu trimitere la bibliotecă, și aceea de tip electronic
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
tradițională și cu celălalt la calculator. Lecția de deschidere a începutului de mileniu trei poate desigur beneficia de articularea mijloacelor verbale și a celor vizuale, dar nu pentru a intimida auditoriul cu planșe supraaglomerate, păstrate în atenția privitorilor nu mai mult de trei sau patru secunde, ci pentru o reală împletire a cuvântului cu imaginea. Dialogul socratic poate și el să fie folosit, dar cere un talent și o pregătire pe care puțini le au și pretinde o colaborare a auditoriului
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
se poate totdeauna conta. La lecțiile de deschidere de la matematică veneau și persoane de la alte discipline, studenți și profesori, iar noi, la rândul nostru, ne duceam la unele lecții de deschidere de la alte facultăți. Aceste încrucișări sunt cu atât mai mult indicate astăzi, datorită interacțiunii crescânde a disciplinelor. Sunt convins că practica lecțiilor de deschidere nu a dispărut total nici un moment, de-a lungul anilor dificili pe care i-am parcurs, dar este nevoie acum de o inițiativă prin care ele
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
și al Gazetei literare. îi știam cărțile, despre unele scrisesem, formîndu-mi o idee destul de clară. Poetul (la tinerețe și apoi la bătrînețe) mi se părea remarcabil, acoperit, ca și în cazul lui Bogza, de prestigiul prozatorului (acesta, ocupînd vîrsta adultă), mult mai greu de apreciat, din cauza compromisurilor. Două feluri de proză a publicat Zaharia Stancu. Pe de o parte, erau romanele datorate condeiului său de jurnalist, amestec de cronică socială, pamflet și reportaj, impregnate de un spirit injust și caricatural. în
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
de un spirit injust și caricatural. în această categorie intră atît Taifunul, sau Oameni cu joben de dinainte de război, cît și Rădăcinile sînt amare de după. Pe de altă parte, romanele lirice și vizionare, cu substrat memorialistic, precum Desculț sau Ce mult te-am iubit. între unele și altele nu există decît, cel mult, similitudini tematice. Cele dintîi nu mai prezintă aproape nici un interes literar. Cele din urmă s-ar cuveni reconsiderate (o încercare face Alex Ștefănescu în chiar numărul de față
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
sau Oameni cu joben de dinainte de război, cît și Rădăcinile sînt amare de după. Pe de altă parte, romanele lirice și vizionare, cu substrat memorialistic, precum Desculț sau Ce mult te-am iubit. între unele și altele nu există decît, cel mult, similitudini tematice. Cele dintîi nu mai prezintă aproape nici un interes literar. Cele din urmă s-ar cuveni reconsiderate (o încercare face Alex Ștefănescu în chiar numărul de față al revistei). Ceea ce m-a frapat de la început în aceste romane despre
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
foarte tineri. Preda s-a întors la el fără sentimentalism, dar nu și fără nostalgie: în ipostaza de cel din urmă țăran, Moromete simboliza pentru el o civilizație pe cale de dispariție. Și Stancu se întoarce mereu la sat (în Ce mult te-am iubit se întoarce, așa-zicînd, fizic, ca să-și înmormînteze mama): dar nu se regăsește în el, i se pare străin și ostil, un univers cu desăvîrșire lipsit de atractivitate sau de poezie. Voiam să spun cîteva cuvinte despre om
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
lui Ceaușescu, deși uneori era evident că se compromitea pe sine ca să apere Uniunea noastră al cărei președinte era. Cum spuneam, am apelat la el într-o problemă personală. A intervenit imediat acolo unde trebuia. A dat cîteva telefoane. Mai mult: m-a chemat la el într-o dimineață și mi-a spus: "Te însoțesc în audiență". Am încremenit. Era bolnav, mergea greu, dar n-a ezitat o clipă. Mi-l amintesc urcînd scările clădirii publice, sprijinit de brațul meu (era
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
lor e cvasi-inexistent, iar în străinătate, nul. Cu toate acestea, dl. Treptow e considerat un "mare istoric", primit cu onoruri și, lucru incredibil pentru România, i se pune la dispoziție o veritabilă instituție: Fundația pentru Cultură și Studii Românești. Mai mult, această fundație (printre ai cărei fondatori se numără prefectul din epocă al Iașului!) este finanțată de Fundația Culturală Română! Ca și cum n-ar fi fost destul, echipa d-lui Treptow primește deîndată un sediu. Și asta într-un moment în care
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
dar ea nu poate înșela pe cineva cât de cât familiarizat cu sistemul editorial occidental. Transpus în realitate românească, o astfel de împăunare ar suna în felul urmtor: "Cartea a apărut la editura X, dar e vândută prin librăriile Humanitas!" Mult mai interesant e un alt titlu care, cel puțin mie, îmi oferă o explicație pentru simpatia reciprocă între dl. Treptow și "patrioticele" servicii de informații din România. E vorba de "Procesul" lui Corneliu Zelea-Codreanu (vă rog să remarcați folosirea ghilimelelor
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
Cultural..., alături de cel care a conceput efectiv expoziția, designerul și graficianul Ioan Cuciurcă, au creat un discurs vizual cu o epică subiacentă de-a dreptul spectaculoasă. Premisa acestui scenariu, adică zestrea, deși aparent o simplă abstracțiune pentru că ea desemnează mai mult un ceremonial și o lume dispersă decît o realitate ușor perceptibilă, a fost transformată insesizabil într-o fascinantă demonstrație de bogăție și de vitalitate a vieții individuale și a organismului social. Amestec de precepte morale, de filosofii practice, de instinct
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
că avem de-a face aici cu un principiu fundamental, cu un fenomen din sfera simbolică și morală care asigură durata și buna funcționare a unor complicate mecanisme socio-umane. Și asta pentru că înainte de a fi o listă de bunuri mai mult sau mai puțin perisabile, înainte de a fi un semn de solidaritate a generațiilor, un argument al continuității și o garanție a debutului responsabil în viața de cuplu, zestrea este o instituție fundamentală a practicii sociale, o acțiune care a atins
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
noastră, croită ambiguu după modele orientale, dar plină de interes și pentru instituțiile occidentale, era una evident falocrată, în special vinovăția femeilor în compromiterea unei căsnicii atrăgea după sine și pierderea drepturilor asupra patrimoniului propriu. Chiar dacă toate aceste informații, mai mult sau mai puțin explicite, se regăsesc în textul și în subtextul expoziției Zestrea, ele nu sînt singura miză a acestei expoziții și nici pe departe cea mai importantă. Pentru că în afara nivelului ei narativ, expoziția se sprijină pe un bogat inventar
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
prăbușirea iremediabilă a precarei construcții bazate pe fidelitate personală. într-adevăr, cine din partid să se identifice cu șmecheriile emise pe-un ton grav de către Cosmin Gușă, ori cu unsuroșenia prematură a lui Codrin Ștefănescu? La aceste capitole, există indivizi mult mai bine calificați, dar ei nu sunt neapărați sprijinitorii premierului. Ceea ce i-a reușit lui Băsescu - și anume, eliminarea vechii gărzi folosindu-se de scripeții tinerilor lupi - n-avea cum să-i reușească lui Năstase. între altele, pentru că P.S.D. este
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
a reușit lui Băsescu - și anume, eliminarea vechii gărzi folosindu-se de scripeții tinerilor lupi - n-avea cum să-i reușească lui Năstase. între altele, pentru că P.S.D. este, cu adevărat, un "partid de mase", unde mișcările de trupe se desfășoară mult mai lent. Cum la capitolul reformei și-al nivelului de trai actuala putere a sfeclit-o, cum guvernarea erodează, e sigur că mai-marele pesedist știe ce-l așteaptă. Promisiunile gogonate din campania electorală se întorc împotrivă-i, și probabil că obsesia
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
și ducea nicăieri. Porumb de o parte și de alta, și capre în spate. Mama ei, Hellen, o greco-americană, trupeșă, vioaie, cititoare de romane, romantică și visătoare, o femeie de origine umilă dar cu o ținută mîndră, și care aștepta mult de la viață, s-a îndrăgostit, în vremea penuriei de bărbați din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de un indian cu vorbă dulce, un avocat - cum de ajunsese acesta pînă acolo? Indienii se răspîndesc pretutindeni - nu-i așa? Ca
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
era okay, cu adevărat okay, ea era toată ziua ocupată, ceea ce ușura situația, el era de modă veche la pat și afară din pat, nu agrea prezervativele și alte chestii de felul ăsta, așa încît totul mergea bine, adică mai mult decît bine; ceea ce e bine. O dată pe săptămînă se duceau la cinematograful în aer liber, cu camioneta lui John, iar Hellen Poe se uita la stelele de deasupra capului, și nu la cele de pe ecran, și le mulțumea, cu oarecare
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
complică prin dedublare, marcând grafic disjuncția din titlu; ceea ce desăvârșește, însă, senzația de supralicitare barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de a ilustra propriu-zis. Autorul le pune sub semnul provizoratului și lasă astfel cititorului inițiativa unei mai bune alegeri de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
spre exemplu, pe aceeași temă și serialul HBO Totul despre sex). Astfel încît miza filmului este mai degrabă una ce ține de remontarea psihicului publicului feminin în special - cu alte cuvinte, dacă perseverezi imposibil să nu-l găsești pe Făt-Frumos-ul mult așteptat. Dincolo de orice teorie pe o asemenea temă, dincolo de raportul realitate-ficțiune implicat, Puicuțe bune vehiculează un umor atît de îndoielnic încît nici măcar simpla funcție de a-ți trece cele două ceasuri în mod plăcut nu o îndeplinește. Rămîne așadar o peliculă
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
Mai explicit de atît nici că se putea. De notat noua ipostază a lui Richard Gere în rolul soțului înșelat, un om normal, șters, liniștit și monoton - partitură despre care actorul mărturisește: "E atît de greu să fii normal! Este mult mai ușor să fii ciudat. [...]. Edward nu este nici pe de parte un tip energic. Nu este tipul care trebuie să cîștige o luptă. Adrian (Lyne, regizorul - n.n.) îmi spunea tot timpul " Nu, Richard, nu! Acesta este vechiul Richard. Acum
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
didascalii în teatrul lui Camil, dar nu s-a oprit analitic asupra indicațiilor scenice, ci s-a arătat preocupată îndeosebi (excesiv, am putea spune) de tematică. Constatările pe care le face autoarea sunt dintre cele mai interesante, cu atât mai mult cu cât ele vin fie să ne confirme bănuieli mai vechi, fie să ne surprindă complet. Ce este în neregulă cu didascaliile? O serie de caracteristici perfect vizibile într-una dintre cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul scenic viu) și proza (prin forma neadecvată). Abordarea statistică a ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
ca un melc", "perfidă ca niște ghilimele", "surâde ca un bust de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu un dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
un singur sistem de referință la care să (se) raporteze didascalia, confundând receptorul - interpret și receptorul - cititor și neadecvând stilul sau procedeele narative la cerințele și exigențele textului dramatic. Expresie a neîncrederii scriitorului în teatru ("avem de-a face cel mult cu romancieri ratați, dar nu cu dramaturgi") și mai ales în practicienii de teatru, didascaliile nu pot să nu vicieze impactul dramatic al textelor. Studiul Ciprianei Petre este, măcar prin singularitatea lui, de referință și - ne place sau nu - ne
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]