7,269 matches
-
și îl scoase de sub robinet. — Sunt foarte ocupată, spuse ea, dându-le parcă de înțeles s-o lase în pace. Sunt multe de făcut în casa asta. — Ei, da, aprobă Mma Ramotswe. Într-adevăr, sunt multe de făcut. O casă murdară ca asta cere multă muncă. Menajera solidă încremeni. — De ce spuneți că-i murdară casa asta? întrebă ea. Cine sunteți dumneavoastră să-mi spuneți mie că-i casa murdară? — Dumneaei... începu domnul J.L.B. Matekoni, dar fu redus la tăcere de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de înțeles s-o lase în pace. Sunt multe de făcut în casa asta. — Ei, da, aprobă Mma Ramotswe. Într-adevăr, sunt multe de făcut. O casă murdară ca asta cere multă muncă. Menajera solidă încremeni. — De ce spuneți că-i murdară casa asta? întrebă ea. Cine sunteți dumneavoastră să-mi spuneți mie că-i casa murdară? — Dumneaei... începu domnul J.L.B. Matekoni, dar fu redus la tăcere de privirea tăioasă a menajerei. — Spun asta pentru că am văzut cum arată, răspunse Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
da, aprobă Mma Ramotswe. Într-adevăr, sunt multe de făcut. O casă murdară ca asta cere multă muncă. Menajera solidă încremeni. — De ce spuneți că-i murdară casa asta? întrebă ea. Cine sunteți dumneavoastră să-mi spuneți mie că-i casa murdară? — Dumneaei... începu domnul J.L.B. Matekoni, dar fu redus la tăcere de privirea tăioasă a menajerei. — Spun asta pentru că am văzut cum arată, răspunse Mma Ramotswe. Am văzut tot praful din sufragerie și toate gunoaiele din curte. Domnul J.L.B. Matekoni, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să reziști până la sfârșit, că ai senzația c-ai făcut o mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu schije de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât te așteptai, că franțujii îs așa, că nu mai rabzi, că-ți vine să te-arunci în primul tren... Să nu-mi vii cu intertextualități și alte rahaturi! Stai că mi-am și notat: pagina 5, pagina 36, pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tragi realitatea pe ochi, până la sprâcene. Siempre fidelis, Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dat și ție carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la doar cinci metri mai Încolo, o altă stîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nici o corabie cu pînze nu-și făcea apariția la orizont. În sfîrșit, nu avea să știe niciodată la cît timp după aceea - căci timpul era ceva care Încetase să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare tonaj se Îndrepta direct spre centrul micuțului golf și Își arunca ancora. Luminile de poziție străluciră toată noaptea, și mai era doar o oră pînă la răsăritul soarelui cînd Oberlus se afla deja ciucit pe vine printre stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patruzeci de bărbați muriră asfixiați cu mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plîns nereținut, fiindcă plînsese prea mult În viața ei pentru propriile-i greșeli ca să o mai facă și acum, cînd se socotea nevinovată pentru această nouă nefericire. Se curăță cum putu, oprindu-și hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a se Îmbrăca Însemna a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți omori nici măcar călăul, În vreme ce mie nu mi-ar păsa dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
târșâită și instabilă. Noi, Brandy și Alfa și cu mine, am vorbit atât de mult engleza ca pe-o a doua limbă, încât am uitat că de fapt e prima. N-am o limbă maternă. Ne apar în fața ochilor nestematele murdare ale unui candelabru întunecat. De cealaltă parte a balustradei, podeaua din marmură cenușie a holului de la intrare arată de parc-am fi urcat pe-o scară printre nori. Pas după pas. Undeva departe, întrebările exigente ale lui Alfa trec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din cap doar cât să-mi dau eu seama de care tip era vorba. — Săptămâna trecută nu mi-a dat nici bună ziua, se îmbufna Manus în șoaptă. Nu eram destul de bun pentru el, iar gunoiul ăla infect cu păr blond murdar e mai bun? Manus se gârbovea peste pahar și zicea: — Bărbații-s așa bătuți în cap. Iar eu stăteam acolo și-mi ziceam, mare descoperire. Și-mi ziceam că-i în regulă. Orice relație ar trece prin momente grele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult, mult mai bine. Asta era desigur unul din "secretele" meseriei, niciodată nu-ți puteai da seama dacă era înainte ori după chef. Era destul de tîrziu, dar nu atît de mult, încît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi trebuit să fie normale, firești, măcar prin forța lucrurilor și împrejurărilor. Cred că nu greșesc, afacerea ți se cuvine, domnule Leonard." A ridicat sprîncenele a mirare. Mihai Mihail a bătut iarăși cu vîrful degetelor în hîrtia boțită și chiar murdară de pe birou. "E un fel de carnaval, domnule Leonard, pricepi, un carnaval cu măști, cu beri, cu mititei, cu muzici, serpentine de hîrtie, cu dans și păcăleli. Așa mi se pare, cel puțin acum așa mi se pare. Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu adevărat." Și s-a uitat semnificativ la bocancii săi înnoroiați, pentru a o încredința că el patrulează spre liniștea cetățenilor din Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul Popianu se considera un om priceput la sufletele altora. Reușise să strecoare acea sămînță de îngrijorare de care avea absolută nevoie pentru a fi considerat un am util, un om de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zece ani de la sfîrșitul războiului uitaseră toate și totul, uitaseră sau se făceau că au uitat și foarte senini, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, se vîră iarăși în politichie și tulbură apele, și așa destul de murdare, încît nu mai știi care-s curații și care-s păcătoșii, vina o poartă aceeași amețeală a victoriei, "hai, fraților, să ne împăcăm, să fim buni și darnici, că am scăpat cu viață și că ni s-a împlinit visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîmpla acolo, în biroul lui Mihail, unde se iau hotărîrile importante. De buna-credință și de cinstea lui Mihai Mihail nu se îndoia. Era singurul lucru de care nu se îndoia și această convingere îl ajuta să treacă prin cele mai murdare ape fără să se mînjească. Cel puțin așa i se părea lui. Cel puțin așa credea el, că pînă în acea zi și în acea clipă a rămas la fel de drept și de curat, de cinstit și de credincios convingerii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]