73,760 matches
-
sunt vine votca să mă oblojească sulița din coaste să mi-o scoată și de viață iarăși să-mi vorbească Zvetlana a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind și-a vinuri eram mort de supărare și credeam c-o să mor curînd - dar cu alin'uri m-a făcut mai viu decît am fost într-o cîrciumă de lîngă pușcărie unde zac otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercați de fandaxie aprindea în mine focul stins ca din lutul galben vin de
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
în jur să mă îmbie să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie VESTURI Lui Bogdan cînd tristețea-mi face loc să trec frumusețea ei mă dă deoparte într-o lume-n care nu mai mor deși plină e numai de moarte nu-i mai cer nimic nici ea nu-mi dă vreo iluzie în care să adast om fără noroc ca Ungaretti apă sunt trecută prin balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
din Olimp. Mă lipăie. Mă pleoscăie. Mă mursecă. Mă topește în dinți. Și mă crănțăne. Mă îndumichează. Eu sunt amorul ei negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia-mă pe mine înainte! Iar tu să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc o moarte frumoasă! Moarte a mea, cum de te-ai brodit tu așa de frumoasă? Așa de
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Mă îndumichează. Eu sunt amorul ei negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia-mă pe mine înainte! Iar tu să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc o moarte frumoasă! Moarte a mea, cum de te-ai brodit tu așa de frumoasă? Așa de nurlie, așa de castă? Cum de pășești atît de diafan? Și ce dulci de lungi
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia-mă pe mine înainte! Iar tu să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc o moarte frumoasă! Moarte a mea, cum de te-ai brodit tu așa de frumoasă? Așa de nurlie, așa de castă? Cum de pășești atît de diafan? Și ce dulci de lungi ai picioare de raze. Și ritmuri
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să ne iubim. Vino, tu, moarte, să vezi ce e dragostea. Dragostea ceea adevărată. O să spui, pînă la urmă: un român m-a învățat și pe mine, moartea, dragostea cea mai curată. Nu dragoste din vîrful buzelor. Nu dragoste
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
îmbrăcat-o cu el, Am înmormîntat-o în el. Părul meu a fost primul nostru pat de dragoste, Crivat, cum se spune în Moldova. Ca să se adeverească ce scrie la carte, că prima dată am făcut dragoste în aer. Cum vor muri, ele, iubitele mele, eu nu le voi băga în pămînt, nu le voi lăsa nici măcar să ajungă hoaște, Ci doar le voi lăsa să se usuce, să se zbîrcească, Să se smochinească, Să se tranforme în mumii, Să prindă iz
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
lor. Asta se întâmplase acum mulți ani, când el și baba lui aveau încă părul negru ca tăciunele și încă se mai tăvăleau din când în când în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul plecase pentru totdeauna cu familia peste mări și țări, departe de tot, de partea cealaltă a pământului, într-
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul din cai se zmucise fără motiv
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
La pieptul lui cu fulgi; tu vii cu plîngeri Că iar îți este greață și-un pic de sîngeri, înmlădiată-n tulburări secrete, Și degetele-s prinse în inele Atît de-nvăpăiate și de grele, De-abia le duci, te clatini, mori sub ele, Iar părul o ia razna-n raze calde, Fin împletindu-se cu cele de la soare, Piticii monstruoși vor să-ți doboare Parfumul de pe sîni, te bate-o boare De vînt parcă-n subțiri fîșii de bice Severe,-anume
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
ușă dosnică din subsolul creierului, se scurg pe furiș gândurile adevărate, care sunt numai ale lui. în iureșul de întâmplări, milioane de oameni trec pe scenă și spun exact acele cuvinte pe care le-ar fi spus și el ori mor cu mâna pe inimă, privindu-l drept în ochi, încât o disperare imensă se lasă asupra lui, un fel de pălărie sub care e întuneric beznă și în care mii de buze se laudă foșgăitoare, dân-du-i de înțeles că nimic
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
bătea în cuie. Iar în întunericul dens de dincolo de ea, strălucea stins limbișoara unui fermoar de argint. Un clopoțel tremurător, pitit în cuta moale a pantalonilor reiați. Nu-l mișca moartea fetei. îi părea rău de ea, mai ales că murise sub fereastra lui. Dar era numai un fulg atârnat pe pleoape și atâta tot. Nici să pornească în căutarea criminalului n-avea chef. Bineînțeles, ar fi putut să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
spre Cina Cea de Taină printr-un lan de grâu. Eu am privit de aproape doar nuferi blestemând. Al cui e semnul și de unde vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și tulbură apa? Mi-e teamă pentru lunecarea inocentă a peștilor, ar putea sări în incendiul ierbii, să moară, ar putea să se izbească unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, O, somnul acesta te naște ca o adiere pentru focurile de peste zi... Fructe oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
toate acestea ar fi ținut de firescul biologic. Matusalem, patriarhul veterotestamentar care a ajuns la vârsta cea mai înaintată, depășindu-l pe Adam însuși, a trăit 969 de ani (Adam "numai" 930). Vârstă banală, dacă ne gândim că Set a murit la 912 ani, Enos la 905, fiul lui, Cainan, la 910, strănepotul lui, Iared, a trăit 962, aproape de intervalul maxim, și așa mai departe până la Noe (Geneza, 5, 1-32). Șocant de puțin a trăit, în această perioadă a vârstelor de
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
maxim, și așa mai departe până la Noe (Geneza, 5, 1-32). Șocant de puțin a trăit, în această perioadă a vârstelor de un mileniu, Enoh: numai 365 de ani. Dar el a avut o soartă excepțională: spre deosebire de ceilalți, el n-a murit, ci, după ce a umblat cu Dumnezeu la fel ca toți contemporanii lui, "nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu". Motivele dispariției sale reprezintă unul dintre primele mistere ale omenirii. Acești bărbați "nășteau" (adică procreau) începând de la 65
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
bărbați "nășteau" (adică procreau) începând de la 65 de ani încolo, frecvent după 100 de ani. La polul celălalt se află, în Noul Testament, Isus însuși. El n-a avut urmași fizici (dacă lăsăm deoparte ipoteze de tip Dan Brown) și a murit la o vârstă fragedă, 33 de ani, o vârstă la care patriarhii nici nu-și începeau bine viața care lasă urme. Isus și-a asumat și la nivelul vârstei destinul omenesc, ba chiar unul crud, în care nici nu se
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
dispar cu totul, însă nu de la sine, ci în perspectiva unui eveniment insolit: "14 febr. 1950: Einstein a declarat ieri că noua bombă H va provoca dispariția vieții pe suprafața globului. ș...ț Cred că toți cei care trebuie să moară în marele dezastru au aceeași vârstă. Nu există mai mult viitor pentru unii decât pentru alții" (trad. de Modest Morariu). Dusă mai departe, afirmația lui Julien Green arată de ce nu sunt relevante vârstele: pentru că, chiar și în afara unui context atât
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
mai poate gândi non omnis moriar". În perspectiva unui apropiat sfârșit al lumii vârsta care, într-un fel sau altul, supără pe toată lumea, dispare, dar odată cu ea și consolarea horațiană a artiștilor, a tuturor celor care lasă urme: "nu voi muri de tot". Cât timp nu ne gândim la această ultimă posibilitate de a ne pierde vârsta de tot, ne putem plasa liniștiți în roata mereu reluată a anilor: " Faptul că totul curge - fără întoarcere pentru individ, dar ciclic pentru univers
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
mesagerul care umblă pe urmele mele mă trezesc și tresar și urmează că vreau să adorm iar și iar în infinite locuri din timpul care se sparge de tot ce eram și mă aruncă-n gol această simplă hematie care moare cu un ecou pierdut de încăperea goală nu-i nimeni la nord, nu-i nimeni la sud e-aceeași agonia, pe miimi de secundă, într-un hău de splendoare la orice război pierdut de mine în lumea largă, altcineva îmi
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
blândă alegorie, de la esențe am învățat să dorm și-mi pun capul numai pe umbră la ușă,-i Evul Mediu și-mi pun tâmpla pe melancolie peste această țară de morminte, în care nu se poate trăi nu se poate muri. Drumuri răsărituri apusuri i-am dăruit veacul meu până am rămas fără vedere faptele mele i-am dăruit până am rămas fără mâini drumurile, răsăriturile și apusurile mele pe toate le-am ars în sanctuarul său, până mi-au dispărut
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
așteptând să apară Condeescu, nici când urcam, deși am rău de înălțime, până pe acoperișul blocului Sabena, să îl scot din bârlog pe Lucian Branea și nici în noaptea de 21 Decembrie când știu cu exactitate că Iulian Costache putea să moară la baricada de la Inter. Când vorbea Martin? Martin vorbea întotdeauna la sfârșit cu tact și eleganță. Dacă victima fusese prea intens mursecată în opinia lui, punea lucrurile la loc cu un soi de normalitate neostentativă, dacă dimpotrivă fusese o ședință
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus, la blocuri, după ce pierduse totul
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
ani mi-a dat în gură și n-am mâncat decât cu povești: ajunsesem de râsul lumii. A fost pentru ea o luptă grea să-mi schimbe mecanismul de funcționare, să mă treacă în rândul oamenilor obișnuiți. Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...), aveam șaptesprezece ani atunci și ea tot nu câștigase pe de-a-ntregul bătălia. Chiar și acum, când sunt om în toată firea, aș renunța la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]