1,312 matches
-
picioare, îl legăna puțin pentru ca să-i dea vânt și îl arunca deasupra, ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul? În cap? În piept? În picior? În ce e sufletul? - Mai las-o, Stănică, cu prostiile tale! îl mustră Olimpia,făcînd un semn cu ochiul că asta face rău bătrânului. Încăpățânat, Stănică izbucni cu flacără mai mare, ca un foc stropit cu gaz. - Să-ți spun eu unde te duci după moarte, c-am fost cînddezgropa un mort să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit înfricoșat spre hazul credincioșilor tineri. Babele îl mustrau de la obraz, dar îl venerau, și de altfel și el le certa, împroșcîndu-le cu numiri nemaiauzite de sfinți. Părintele titular îl ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin de emfază și de prefăcută îngrijorare pentru prestigiul bisericii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părintele anexă, mi-a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se vede că și-a vârât dracu coada, să mă răgușească pe mine! - Bre, cuvioase, îl mustră, cu prefăcută indignare, părintele titular, ți-am spus să nu mai pomenești pe ucigă-l-crucea. Ce păcatele, doar ești preot bătrîn! Doar atâta iertare să ai pe lângă Domnul milostiv. G. Călinescu Stănică deveni provocător: - Așa sunteți dumneavoastră. Pe alții îi sfătuiți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al arhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Satanei și certîndu-se cu el într-o partidă directă pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prefăcîndu-se a i se da legați lui în mâini, miorlăindu-se numai la a-l îmbîrliga și la a-i câștiga încrederea. - Servit! spuse încet Sinistratul și nimeni nu pricepu de ce spusese așa. - Tovarășul Caracazian exagerează... Ai fi fost oricum mustrat și reintrodus sub un acoperiș normal... S-ar fi luat împotriva dumitale anumite măsuri blânde. Într-o anumită disciplină. În vreun internat. Într-un cămin... - Acoperiș normal pe dracu! - Totuși nu putem minimaliza nici că grija față de om a societății
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu ar putea crea nimic, nici măcar nu ar supraviețui. Le Bon și-a făcut o specialitate și un renume din această idee. Nu trebuie să uităm nici o clipă că autorul nostru nu e un savant imparțial, un observator dezinteresat. El mustră elitele pentru a le face să accepte necesitatea unei autorități veritabile, înainte ca strada să le impună cine știe ce pumn de fier. Cu argumente frapante, el încearcă să convingă burghezia, la fel cum Lenin încerca să îi convingă pe socialiști, cam
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
472. Capul li se apleacă, unii și-l pierd strînși în alianța pe care unul o pune în joc împotriva tuturor celorlalți. Ajuns stăpîn peste cei egali între ei, tată al celor asemenea lui, precum Cezar, Stalin sau Mao, îi mustră pe aceștia: Știți foarte bine ce s-a întîmplat. La ce bun să mai răscolim acele vechi istorii? Credeți că mulțimea este dornică să le cunoască? Nicidecum! Ea are nevoie să creadă în paternitatea noastră, să se supună tatălui reprezentat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În cele din urmă la o ședință, au Început să simtă că laudele nu erau incluse În agenda președintelui. Totuși, ceea ce a urmat a lăsat cu gura căscată pe toată lumea. Președintele, cu o mapă În mână, a Început să-și mustre personalul pentru că a lăsat compania să ajungă „de doi bani”. „Se uita pe lista lui și dădea citire tuturor aspectelor care Îl nemulțumeau”, mi s-a povestit. „L-a făcut de rușine pe un manager pentru că unul dintre angajații lui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii dialectice, ci încurajează de la sine o altă violență”2. Aici Augustin se îndepărtează de o tradiția monastică a creștinismului răsăritean care - de la Origen la Maxim Mărturisitorul - a discutat caracterul punitiv intrinsec al fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Limba noastră prea puțină Nu-i a nimănui proastă vină Căci Învață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme și cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii Împodobesc Limba, patria-și slăvesc. Fie, aceasta acuș, cercare, Mustră altor spre-ndemnare.” (Ioan Cantacuzino, 1757-1828) PÎrlejul constituie, pentru epoca pe care o studiem, erosul. El provoacă spiritul să descopere gramatica și retorica, să creeze un limbaj și, Încă o dată, să Întemeieze poezia. Mai citez o dată pe Denis de Rougemont: „iubirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
volumele luate cu împrumut. Începea să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se aduceau la cunoștință lipsurile, era mustrat, iar el, confuz și surâzând, cerea iertare fără vreo altă explicație. Dionisio Ponzio transferat odată cu el la intervenția unui unchi care ocupa un loc important în iererhia Ordinului încerca să-l facă a înțelege că nu putea să se izoleze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
coborî pe Corso, ajunse la câmp, dincolo de Busento. Se azeză pe o stâncă ce părea a fi fost cărată acolo de soldați pentru instrucție. Vedea un șir de copaci aliniindu-se chiar în fața lui, auzea ciripitul păsărilor părând să-l mustre. Cum așa? De obicei păsările îl ajutaseră și-i dăduseră curaj în privința ideilor și gesturilor lui, acum în schimb se îmbulziseră în cor pentru a-i face cunoscut dezacordul lor. Poate c-a făcut-o de pomină, așadar, dacă nici
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
copil ca fiind constrângeri. Acești părinți din zilele noastre lasă copilul În voia lui, exprimându-și astfel afectivitatea. Această falsă afectivitate este condamnată de Sfinții Părinți care Îndeamnă ca afectivitatea și dragostea față de copilul său să fie exigentă, să-l mustre și sa-l Îndrepte pe căi bune. A fi afectiv cu copilul tău nu Înseamnă să-l Încurajezi În alunecările sale. Lipsa de afectivitate operează În următoarele direcții: „copilul devine tot mai Închis”, izolându-se printr-un reflex de apărare
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
îmi coboram iarăși la pământ mintea mea, luminat fiind întru Tine, nu mai vedeam lumea, nici lucrurile care sunt în lume, Stăpâne, ci eram mai presus de patimi și de griji chiar și atunci când eram răsucit în lucruri și când mustram cele rele<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 49, p. 256-257. footnote>. Sfântul Simeon Noul Teolog s-a transfigurat. Întreaga sa ființă a fost pătrunsă de lumina divină. Aceasta l-a cuprins încetul cu încetul, pătrunzându-i toate
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
înfățișează la locul cu pricina și se angajează s-o vindece pe tânăra logodnică a lui Ilie Bogasierul de la Bărăție. Știind că Aghiuță stăpânește în mintea fetei, ,,vrăjitorul’’, s-a apropiat de fată adresându-se încet lui Ianulea. Aghiuță îl mustră prietenește pentru că nu a luat mai mulți bani pentru ,,rezolvarea’’ cazului, și îi indică următoarea ,,victimă’’. Buna înțelegere între Negoiță și Aghiuță confirmă faptul că linia de demarcație ce separă aria satanicului de aceea a umanului, în viziunea magic-fantastică a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ochiul dracului care îl obsedase anihilându-i voința. Momentul sfârșitului, cu restituirea banilor de către unchiul său, pe care întâmplarea i l-a scos printre jucătorii de la conac după ce a scăpat din vraja ispitei, îi limpezește mintea și explică simbolul povestirii; mustrându-l, unchiul său îl întreabă: ,,- Cine te-a pus să joci dacă nu știi jocul?’’ Flăcăul răspunde: ,,- Dracul m-a pus !’’. Apare în final un element, și anume, conform eticii mitului popular, victoria satanei este numai temporară. Unchiul tânărului erou
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu numai că nu s-au numit pe ei înșiși martiri, ci nu ne-au lăsat nici pe noi să le spunem acest nume, ci dacă vreodată careva dintre noi îi numea martiri în grai ori în scris, ei ne mustrau amarnic. Căci ei rezervau acest nume numai lui Hristos, singurul martor adevărat și credincios, «Cel dintâi născut din morți, începutul vieții în Dumnezeu». E drept că își aminteau de martirii trecuți din această lume și ziceau: «Aceia da, sunt într-
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
denunțat pe nopturnul cicisbeo. Acesta a fi gândit el în sine: Cine dracu-a cunoscut Grădină fără cărări, Dragoste fără mustrări, Grădină fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz... și aștepta cu oarecare liniște esplicația cu bărbatul legitim. Bărbatul începu să-l mustre și să-i zică că i-a siluit nevasta. Danciu răspunse că a fost cu a ei voință. Atuncea barbatul ridică sapa și-i crepă capul cu ea și astfel se plini tragedia asupra căreia Curtea cu jurați va avea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai mult în vremea lui decât moinițele de acum. Eu sânt bătrân și nu mă pot deprinde cu toate aceste farafasturi. Ia de aceea mi s-a urât de a mai trăi și vreau să mă fac bujaniță". L-am mustrat cu binișorul și, mîngîndu-l, m-am luat și m-am dus acasă la dânsul. Acolo am făcut cunoștință cu câteva din dobitoacele lui Donici. Vulpea era așa de rușinoasă, părea că e, o fată mare. Cucul și grierul cântau mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și totuși nu trebuie să-i lăsăm s-o facă din acest motiv. Dacă un băiețel din grupa mică îi ridică fusta unei fetițe de vârsta lui nu înseamnă c-o să devină violator în serie deși se cuvine să-l mustri, măcar pentru demnitatea fetiței și a lui proprie. Dar totul se schimbă când aceste "fapte" mărunte sunt repetate, când aceiași copii sunt mereu victime sau le săvârșesc. Oare nu trebuie să măsurăm impactul sau eventualul caracter nevătămător al acestor "jocuri
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
158 Ibidem. 64 noastră”159. Bărbatul e privit ca un vasal, el trebuie să servească scopurilor unor femei voluntare. Teama unei condamnări publice nu mai poate constitui un impediment pentru tinerele femei: „Dacă eu una sunt cinstită și nu mă mustră cugetul cu nimic, zică oricine orișice, că mie tot nu-mi pasă.” 160 Femeia decide, alege, hotărăște - iată verbe cheie pentru întreaga mișcare a personajelor feminine, stăpânele reale ale universului diegetic boccaccesc. Nobile și cultivate, tinerele sunt capabile de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceasta grăbindu-i măritișul. Lăutarii cântă iarăși cu mare jale: „Și-am zis verde mărăcine, Plângi mireasă cu suspine Plângi mireasă și jelește Că nuna te dezgolește. Plângi mireasă și suspină Că intri în casă străină De bărbat vei fi mustrată Și de soacră judecată.” După acest moment se încinge „jocul miresei”, adică mireasa este jucată de către toți invitații mirelui, „jocul socrilor”, cu prosoape lucrate de mână, prinse în jurul gâtului. Petrecerea continua cu glume făcute, mai ales, pe seama socrilor mici
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
158 Ibidem. 64 noastră”159. Bărbatul e privit ca un vasal, el trebuie să servească scopurilor unor femei voluntare. Teama unei condamnări publice nu mai poate constitui un impediment pentru tinerele femei: „Dacă eu una sunt cinstită și nu mă mustră cugetul cu nimic, zică oricine orișice, că mie tot nu-mi pasă.” 160 Femeia decide, alege, hotărăște - iată verbe cheie pentru întreaga mișcare a personajelor feminine, stăpânele reale ale universului diegetic boccaccesc. Nobile și cultivate, tinerele sunt capabile de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de lângă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicât, e mai puțin kitsch să cânți Robaudi la pian, în salon, decât Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Și deodată aur glasul prietenului Radu Ruba care mă mustră: „Dar cum de ți-a scăpat atât de repede domnisoara Pavugadi? O dată că Santa Cecilia e protectoarea cântăreților, apoi că pa vu ga di sunt patru note muzicale din notația bizantină unde lui do re mi fa sol la si
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de lemn, bolnavi cum suntem noi, dălăciți de moldovăcie. Vă spun cu toată seriozitatea ceea ce vă spun, pentru că o să mor și o să-mi pară rău că n-am spus adevărul. În fiecare emisiune radiofonică la care participă, Vàclav Havel își mustră poporul. De ce oare, în mijlocul unui auditoriu tânăr, nu aș spune tot ceea ce cred? Iertați-mă, vă rog, sunt la o sărbătoare, sunt la o premieră, totul este bine, dar nițică critică (nu pot evita cacofonia) trebuie să fie... Ziceam că
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]