1,379 matches
-
hol o luă la picior spre scară, urcă la etaj, unde era apartamentul lui Enro. Ocoli la dreapta și puțin mai târziu i se îngădui să intre în apartamentul femeii pe care o cunoscuse înainte sub numele de Patricia Hardie. Nădăjduia că Enro, curios să afle ce puteau să-și spună Ashargin și sora lui, își va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
indicativ. Cealaltă secțiune nu conținea decât un instrument. Comanda consta într-un tub mic, care putea fi scos sau împins cu ajutorul unui levier. În trecut, Gosseyn descoperise că acest gen de distorsoare nu funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu nava. Sau să facă imediat o tentativă. - Această putere pe care o ai, zise Leej, felul în care faci lucrurile acestea, cum merge? Așa, deci! Ajunsese să se întrebe. Gosseyn zâmbi și dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
hol o luă la picior spre scară, urcă la etaj, unde era apartamentul lui Enro. Ocoli la dreapta și puțin mai târziu i se îngădui să intre în apartamentul femeii pe care o cunoscuse înainte sub numele de Patricia Hardie. Nădăjduia că Enro, curios să afle ce puteau să-și spună Ashargin și sora lui, își va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
indicativ. Cealaltă secțiune nu conținea decât un instrument. Comanda consta într-un tub mic, care putea fi scos sau împins cu ajutorul unui levier. În trecut, Gosseyn descoperise că acest gen de distorsoare nu funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tot. Un declic goli teleecranul. Colonelul Medlon se lăsă încet pe speteaza scaunului, în timp ce Cayle înaintă spre el cu zâmbetul pe buze. Colonelul îi spuse franc: - Mi-a făcut plăcere să te cunosc, tinere. Dar acum sunt tare ocupat. Firește, nădăjduiesc că voi avea vești de la tine în următoarele două săptămâni, împreună cu cele cinci mii de unități monetare. La revedere. Cayle nu se mișcă imediat, dar deja îl cuprinsese amărăciunea înfrângerii. Din bezna gândurilor sale prinse contur conștiința faptului că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și-ar fi cumpărat haine mai puțin costisitoare, ar fi mâncat mai puțin - erau posibile multe reduceri și toate la fel de vechi ca și întreaga istorie a corupției oamenilor. Femeia puse banii într-un sertar și se ridică: - Mulțumesc, draga mea. Nădăjduiesc că vom fi legate printr-o asociere îndelungată și reciproc satisfăcătoare. Poftim pe ușa asta. Era tot o ușă secretă și dădea pe un coridor larg, la capătul căruia se deschidea o arcadă amplă. Apropiindu-se de ea, Lucy văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spus și Leclerc, care, în pofida înstrăinărilor lui, se născuse și crescuse la Teheran. Nu demult, iubitul ei Sebas o lovise în plex când îi făcuse, cu calm, o mărturisire: „N-ai vrut să divorțezi, nu îmi ești nici sigheh, dar nădăjduiesc că am să simt la timp dacă lucrurile vreodată se înrăutățesc pentru noi și atunci am să plec fără să te anunț, așa cum am mai dispărut, trecând granița pe la turci acum treizeci de ani, ca să îmi salvez viața...“. Ghazal amorțise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rob amorului Arz în para focului. Că am vrut să - nnebunesc Frumusețea să-ți privesc; De unde am fost am și venit În olac și m-am grăbit Să te văz și să-ți vorbesc Ca unul ce te doresc; De unde nădăjduiam La gândul care-l aveam, Văz că mi-ai făcut părăsire De a mea dulce iubire Și te-ai apucat cu alții, Calicii și blăstămații, Parcă - ar fi mai decât mine - Nu ți-ai mai vede mult bine. Dar nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vecinic se-nșală cine gândește Că ziua de astăzi mâni o găsește. Ceasul ce trece nu se întoarce Se taie firul, nu se mai toarce. Ce e în mână nu e minciună, E vorbă proastă, dar foarte bună. Unii în visuri nădăjduește, Ce au în mână pierd neghiobește. Eu pentru astăzi una plăcere Dau mii mâine la cine cere Și zic cu mica mea cunoștință, După putere având voință, Și cât îi este omului traiul În lume numai găsește raiul. No. 78
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a evita pedeapsa." ― Cred că ați câștigat, râse Ionescu. ― Îți atrag atenția că orice fentă ulterioară te costă viața. ― Am să vă dau o veste bună. Sânt dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Maiorul o măsură din creștet până în tălpi. ― Observ că v-ați schimbat genul... ― O! făcu bătrâna aranjîndu-și fusta: câteva fleacuri de la domnul Van der Hoph. Le-am îmbrăcat știind că o să-i facă plăcere. ― Trece și dumnealui pe aici astă-seară? ― Nădăjduiesc din toată inima. Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață. ― Ați trecut pe acasă? ― Nu. Ca să fiu sincer, după tot ce s-a întîmplat... Îmi repugnă! Cred că, în sfârșit, am să mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
EVENIMENTUL. AFLAT ÎN PALAT CU O JUMĂTATE DE ORĂ ÎN URMĂ, HEDROCK TRECUSE PRIN SECȚIUNEA DIN PERETE ADUSĂ DE EL DIN CRIPTE, TREZINDU-SE ÎNTR-O LUME ÎNCEȚOȘATĂ. STĂTU VREME ÎNDELUNGATĂ ÎN PICIOARE, PERMIȚÎNDU-I TRUPULUI SĂU SĂ SE ADAPTEZE, NĂDĂJDUIND CĂ NIMENI NU VA ÎNCERCA SĂ-L URMEZE PRIN ACEL CÎMP DE FORȚĂ ELECTRONIC. NU ERA VORBA DE O ÎNGRIJORARE PERSONALĂ. SCUTUL VIBRATOR ERA ACORDAT NUMAI ȘI NUMAI CU TRUPUL SĂU; ȘI ÎN TOȚI ACEȘTI ANI CÎT FUSESE INTEGRAT ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cineva care s-a pregătit în acest domeniu, element ce mai târziu avea să se confirme. Nu s-a omis nici ipoteza că dispăruta să fie de undeva din țară și transportată aici, însă ceva concret nu se știa. Fiecare nădăjduia că într-o zi vAșajunge la capătul unui fir și urmându-l, să se ajungă undeva pentru a se aborda o variantă care să dezlege misterul și acea zi a soșit. Pe 29 mai după o zi istovitoare, spre seară
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dispoziția unor posibili cititori care s-au arătat mulțumiți de ceea ce scrisesem și m-au îndemnat cu și mai multă stăruință să nu renunț la scris și astfel am publicat încă două volume până mai anul trecut și în prezent nădăjduiesc să public încă un volum până la jumătatea acestui an, dacă voi beneficia de sănătatea fizică și mai ales de tinerețea minții. Cu tot ceea ce am realizat până în prezent și cu toate aprecierile favorabile ale scrisului meu, eu nu manifest veleități
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
verde de vânătoare scăldată în lumina alb-albăstruie a ecranului. Nu-i place deloc spectacolu’, dar nu l-ar pierde pentru nimic în lume. Ar trebui s-auzi ce zice de bieții copii. Am vorbit azi-dimineață cu omu’, spuse agentul Mancuso, nădăjduind că doamna Reilly a epuizat ce avea de spus despre fiul ei. — Așa? Puse trei lingurițe de zahăr în cafeaua ei și ținând lingurița în ceașcă cu degetul mare, astfel încât coada amenința să-i intre în ochi, mai sorbi o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând exemplul dezgustătoarei M. Minkoff. Jignirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa Hilda. Titlul era Karl Abraham, biografie neterminată. „Franz Weyergraf, biografie neterminată“ nici asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i scrie lui bunicii“, iar eu m-am oferit s-o fac. N-am găsit altceva să-i povestesc decît mărunțișurile petrecute În ultimele zile. I-am povestit ce văzusem și auzisem În jurul meu, lucruri nu prea interesante, dar care nădăjduiam că au să devină interesante pentru unicul motiv că eu socoteam necesar să le scriu. Această primă scrisoare a avut parte de un succes neașteptat. Bunica mi-a cerut și altele. Am descoperit că poți să placi oamenilor scriindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era cu adevărat genial: — Uită-te, Îmi spunea el. Uită-te bine. Vedeam, unul lîngă altul, chipul vesel al preotului iezuit și corpul cambrat al unei femei care nu lăsa să-i fie ignorat nici unul dintre farmece. — Ei bine, François, nădăjduiesc că Îți vei aminti de imaginea asta. CÎnd te vei căsători, să alegi o bucățică bună. Mai avea și alte fotografii? De ce nu le scosese pe toate? După ce mă auzise la spovedanie, se gîndise oare că aceea era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le dea În legătură cu Cehoslovacia, abandonată din motive de coexistență pașnică zbirilor lui Brejnev. Medicul acela nu acceptase să-i plătesc. Ar fi cel mai elementar lucru să-i scriu o scrisoare În care să-l Înștiințez că mă simt bine, nădăjduind că scriindu-i mă voi simți Încă și mai bine. Am pregătit un ceainic cu Lapsang Souchong și am instalat pe terasă o măsuță de joc cu picioare rabatabile, care se afla În salon. Mi-am scos din valiză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei, Porfiri Petrovici. Pe de o parte, este interesul pentru știință. Pe de alta, interesul biroului magistratului investigator. Îmi făcusem iluzii că sunt la fel. Dar cu cât muncesc mai mult, cu atât îmi dau seama că sunt diferite. ă Nădăjduiesc că interesele noastre sunt comune. Ambele părți vor adevărul. ă Însă insiști să îmi dictezi ce adevăr vrei. ă Nu e drept, doctore Pervoiedov. Abia de caut să influențez ordinea în care adevărurile privind acest caz sunt descoperite. Diener-ul deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care trebuie să le sufere, a umilințelor și a încercărilor catolicilor de a-l omorî. Posturile lungi îi slăbesc mintea, și el se roagă și se tot roagă, dar refuză să ceară ajutorul ducilor. - De ce? a întrebat Rotari. - Fiindcă nădăjduiește că doar prin rugăciune o să revină pacea în biserică, să se unească din nou și să renască într-o credință comună. Se teme ca intervenția armelor să nu-i zădărnicească rugăciunea. Cu greu l-am convins să accepte cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiii, dar am refuzat politicos toate invitațiile. Și asta nu din modestie, ci din viclenie. La domeniu eram ferit nu doar de propria slăbiciune, ci și de invidia și de supărarea pe care o stârnisem în sufletul multora. Procedând astfel, nădăjduiam să nu fiu considerat un îngâmfat. Cu timpul, cei mai mulți se vor fi obișnuit să mă considere unul de-al lor. Abia atunci aș fi putut să profit de noua mea stare. Și fiindcă vedeam Cividale doar ca pe o arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]