1,125 matches
-
poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs, va prinde/ O lebădă tânără, îi va mânca inima și,/ Cu cele două aripi prinse la umeri,/ Cu-adevărat se va-nălța la cer, s-aducă iubitei/ Nectar și ambrozie de acolo”. Altui orfic transilvănean, Aurel Pantea, i se trece în cont tocmai momentul de apoteoză: „Măruntul scrib Pantones, după ce/ A fost îndepărtat de la înregistrarea/ Hotărârilor Adunării, că prea tare-i tremura
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar otrăvit, Rar, trosnește, sâsâie mucul de gazorniță, Suspine... abia de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-aievea există, Negre iluzii în neliniștitoare, grea veghe. (1916) Konstantin OLIMPOV (1889-1940) EVAN, EVOE! Constelația Lirei, Constelația Lirei. K. Fofanov
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
tău / Au ajuns de-ocara lumii sub blăstămul cel mai rău. / Neam român, ridică-ți glasul, căci și cerul și pământul / Vreau acum să te-asculte, să-ți audă azi cuvântul. În cetatea cea străbună, ridicată de Traian, / Azi se-nalță a doua oară falnic vulturul român / Și cu ochii lui cei ageri spintecă văzduhul mare / Neamului român să-i pună nouă și mai largi hotare. Și acum, ca și atunci, din toate colțurile Transilvaniei și Banatului, râuri-râuri de oameni se
Agenda2004-48-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283086_a_284415]
-
Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă și nesfîrșit de lină.// Și ochiul meu, iubite, spre ochiul ei se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a pleoapei mele.// Se pierd în noapte stele sub ochiul meu ce urcă/ Încet spre ochiul umbrei din
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nu se văd/ De scufie și de brațe le-au legat frumos de sus,/ Dedesubt e păpușarul ce din cînd în cînd le mișcă/ Și în locul lor vorbește dacă au ceva de spus.// Noi la ele ne uităm cum se-nalță și coboară/ Și-ascultăm ce au să spună și aflăm de unde sînt/ Și ce pași mărunți le poartă către locul unde merg/ Și cum sînt de împlîntate cu picioarele-n pămînt.// Cîte una dintre ele e retrasă dedesubt/ Și apoi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
coboară/ Și-ascultăm ce au să spună și aflăm de unde sînt/ Și ce pași mărunți le poartă către locul unde merg/ Și cum sînt de împlîntate cu picioarele-n pămînt.// Cîte una dintre ele e retrasă dedesubt/ Și apoi se-nalță alta tot cu ochii ca de leu/ Și cu părul de mătase și cu mijlocul subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul meu" (Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și în basme, e vorba aici de un discurs inventat, artificial, potrivit pentru o piesă ce se desfășura mai degrabă într-un timp abstract. „ȘTEFAN: Să mă cobor la tine, or să te-nalți la mine? Privește drept în dreptul ochilor mei. Aide... vino încoace... bătrîna mea prietenă. Pe creștetul tău să cază sărutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. DOAMNA MARIA: Stăpînul meu, toamna a sosit, soarele apune trist și în urma lui, o baltă
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Un supot pentru de ici, de colo de imagini o fâșie... Sunt, însă, deși abia sugerate, într-un decor de pictură cu flori, și amintiri mai intense: „Doarme în liniștea câmpului goală/ Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept -/ Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni/ Ca să-i asculte cântecul inimii.” Ce nu se spune se împrăștie ca un secret suav din tijă în tijă, dintr-o structură fragilă în alta. Preajma se umple aproape fără voie de contururile carnale și
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
gura prin care mai strigă-un popor, De-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for, Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt, Atunci când va fi să cobor în mormânt. Iar dacă în țara aceasta, cândva Statuie să-mi nalțe poporul ar vrea, S-o nalțe! Dar bronzul cel veșnic solemn Nu-l urce acolo - atât îi îndemn: Acolo, alături de-al mării tumult - Cu marea am rupt legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal Cu umbra iubirii
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
popor, De-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for, Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt, Atunci când va fi să cobor în mormânt. Iar dacă în țara aceasta, cândva Statuie să-mi nalțe poporul ar vrea, S-o nalțe! Dar bronzul cel veșnic solemn Nu-l urce acolo - atât îi îndemn: Acolo, alături de-al mării tumult - Cu marea am rupt legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal Cu umbra iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
căror șir începe, într'un apus de soare (nu poate fi suspectat, Codreanu, de îndepărtare de livresc), cu Ștefan. Descris școlărește, cu toată patima moștenitorului: "Însuflețit în bronzul nemuririi,/ Eroul vremilor medievale,/ Cu buzduganu' ntins și 'ncins de zale,/ Se'nalță ca fantoma răsvrătirii." Micul Pantheon de uz național îi mai cuprinde, dintre purtătorii moldavi de merite, pe Alecsandri și pe Costin. Li se va alătura, la distanță, cu o statuie neridicată încă, Eminescu. Iată-l pe Alecsandri: "E viu în
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
încondeiat/ LEVANTUL/ O deschide spre sfîrșit/ Și citește ce urmează cu glas moale și pierit." Să zicem că urmează așa: Mahina apartamentul mi-l zobește și se-ntinde/ Pînă ce tot Bucuresciul sub carcasă îl coprinde,/ Pînă carul i se-nalță pîn-la stelele dîn ceruri,/ Literi tari dă plumb să-mbracă în eternele eteruri/ Iar în bandă să-ncrustează cochilii dă cuasari./ Atomii mahinei crește ca cît stelele de mari./ Este însuși universul în de care locuim./ Un alt univers mai mare
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
înalt oglindește grandoarea cosmică, la rîndu-i oglindă a Logosului primordial. Dar recunoscîndu-se om al prezentului, autorul intercalează observațiile prozastice ale îndeletnicirii sale, așa încît nota vizionară alternează contrastant cu cea a considerațiilor critice: "la început a fost muntele / pe măsură ce se-nălța / se ivea la lumina zilei o carte // fără a fi o capodoperă / cartea de debut a tînărului / cuprinde cel puțin zece poeme de excepție// să fii aici ca și cînd te-ai afla pretutindeni / încît oriunde-ai fi căutat / să
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
tău / Au ajuns de-ocara lumii sub blăstămul cel mai rău. / Neam român, ridică-ți glasul, căci și cerul și pământul / Vreau acum să te-asculte, să-ți audă azi cuvântul. În cetatea cea străbună, ridicată de Traian, / Azi se-nalță a-doua oară falnic vulturul român / Și cu ochii lui cei ageri spintecă văzduhul mare / Neamului român să-i pună nouă și mai largi hotare. Și acum, ca și atunci, din toate colțurile Transilvaniei și Banatului, râuri-râuri de oameni se
Agenda2003-48-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281756_a_283085]
-
Un stigmat al răului ce trebuie extirpat apasă nu doar o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de zări/ Lin picură liniștea
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
Să-i semăn lui, de-amici înconjurat, Râvnind când artă și când importanță, De ce-ndrăgesc nu sunt chiar desfătat; Gândesc astfel, disprețul mă și-ncarcă, Dar mi te-aduc în gând, mă dumiresc, Și, fericit, o ciocârlie-s parcă, Și-nalț din lutul trist un imn ceresc; Că mă iubești nu uit și sunt bogat Și n-aș schimba-o nici pentru-un regat. și al uneia dintre muze (Caliope sau Clio). Apare ca personaj cu funcție rituală în piesele Cum
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
asaltați de invitații tentante, căci și Teatrul Național București e într-o adevărată expansiune spre vest... Cele mai mari vedete ale T.N.B. se întorc la Timișoara cu două comedii. În 28 ianuarie, de la ora 19, pe scena Operei Române se-nalță „Podu’“, versiune scenică realizată de Horațiu Mălăele (care semnează, de asemenea, regia și costumele) după „Podul sinucigașilor“ de Paul Ioachim. Alături de inepuizabilul actor comic Horațiu Mălăele, din distribuție fac parte Ioana Moldovan și George Ivașcu. Biletele au prețuri între 150
Agenda2004-4-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281976_a_283305]
-
viață cu ani n-avu pereche/ Resonul 16 lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt/ Tirana moarte aicea își arată puterea/ Geniu-ți însă o-nvie de-ți nalță monument”17. Moartea poetului este deplânsă în elegii funebre, de Zaharia Antinescu 18, Iustin Popfiu 19, se oficiază servicii funebre și parastase la Bistrița, Năsăud, Blaj, Sibiu, iar Bariț, aflat la Viena, trimite o telegramă de condoleanțe familiei îndoliate. Profesorii
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
recucerește drepturile. Fără a insista asupra vechii grădini cu strictețea ei, Eminescu descrie grădini căzute în paragină, cum ar fi parcul palatului în care ajunge falsul "marquis" Alvarez din șAvatarii faraonului Tlàț: "Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nălța pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați, pe a căror tulpină creșteau generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc ca o pădure
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
locul unde lira cîntă -; miez nemaiauzit. Și pentru el frumoșii pași îi încercai, astfèl sperînd: cîndva spre sărbătoarea sfîntă Prietenu-și va-ntoarce mers și față. Strofe pentru o muzică solemnă (Pentru Sidie Nádherný) Unde ajunge vocea oamenilor, unde, cînd se-nalță? Vibrează, vibrează de ea cerurile? Sau irosește ea pururi un vînt în scădere? Astăzi eu stau, stau în turnurile bucuriei, astăzi, astăzi nu-mi pasă că pier. Astăzi strig unul din strigăte. Astăzi eu sînt un sfeșnic de aur al
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Zăpadă fierbinte!" (Metamorfoza). Dacă ipostaza nemijlocită (afectivă) a poetului e încă prezentă pe alocuri, în ciuda cifrului metaforizant, dens ca o rețea care o izolează de limbajul comun ("Carnea mea suferă cu viermii globulari/ Prinș sub sprînceană/ Mă doare și mă-nalță. A celui ce mi-a zis/ Că voi dormi e-această carne uitată aici în paradis/ într-un mojar de zmalț ochiul de înger în divine mîini/ Cu stelele pisat abia-i ca-n ceașca ta/ Un praf de zahăr
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
sosite din sute de părți.// Aici mă absoarbe vârtejul de file,/ Furtună nebună e-acum Pasternak./ Sub blânda lumină murind în feștile,/ O boală ascunsă mă-nclină de-un veac.//...// Imperii de aer descresc azi pe stradă.../ Din rafturi se-nalță același catren./ Pierdut printre versuri, sub munți de zăpadă,/ O iarnă, Nocturne,/ s-aud, de Chopin.// Se-ntunecă-n lucruri, în cărți e lumină.../ De-a valma cresc toate din câte visăm./ Dar ora-i târzie. E vremea de cină
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
ar putea fi abandonat din planul acesteia, de testimoniu fidel al umanului), structurilor organice li se atribuie încrengături mecanomorfe, fețe geometrice. Avem a face cu încă un contrast fertil, avînd alura unui baroc scientizant: „Turnurile de aur și cruci/ se nalță pînă spre bolți/ și apasă pe creier ca marea// sub ștucaturi cuiburi/ de rîndunici mecanice purtate/ pe giroscoape și stadii”(În cap castel). Sau atît de provocator mecanicist: „Rărunchii s-au blocat în grunji de sare/ toate șuruburile mecanismului sînt
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit te apăr, TU, grai al ființei noastre Până-n vremuri legendare ! Scris-ai pe azur imagini De titani căliți, din stâncă și-ai durat din caldul sânge Rădăcini de magmă-adâncă. Peste secole te-nalță Vechi milenii ce-au trecut; Limbă dulce, plai de glorii, Calm, prin vifor renăscut ! POEȚILOR VĂCĂREȘTI Pe strada mea cresc umbre mari de tei și păsări prinse-n trilul muzical, Grădinile smălțate - un pocal... Pe strada cu inscripția de Trei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prea mult stat pe jos să caute infoliile clipelor pline de interdicții savante cum bolile contagioase cînd gîndurile se umplu cu alte gînduri cînd oasele se umplu cu alte oase. Zăpezile Și cum zăpezile se umflă aidoma unor baloane se-nalță spre acest cer cum un ochi cu cearcăn spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]