1,281 matches
-
azi e proprietarul celor o sută / [...] Ianus refuză teroarea / celor două fețe dintâi / se rupe de mit și devine / un oarecare / ca mine / ca tine”. Sigiliul trecerii, carte a ritului sacrificial al transgresiei, desfășoară, într-o scenografie cu spectre, iele, năluci și aburi stihiali, motivul abolirii hotarelor prin combustie erotică: „E beată de lumină și iubitoare / [...] Veșmântul pe trup i-a luat foc. / Trece strălucind ca o torță / curând va incendia orizontul coborând peste liniștitul foburg / flacăra unui al doilea amurg
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Cu o întărâtare crescândă, Timuș o agresează verbal pe Maria, soția tatălui său, Bogdan Hmielnicki: „Și pe tata-l urăsc că ți-e soț. Și pe mine că-i sunt fiu. Pleacă.” Pradă aceluiași nebunesc vertij, scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite-i jetul!“ și, zărindu-i năluca, pornim din nou la faptă, împotriva unei lumi străine și o luăm de la început cu vechea rutină ce ne distruge tinerețea. O, metempsihoză! O, Pitagora! Tu, care, în luminoasa Grecie de acum două mii de ani ai murit atît de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
falca întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu vîsla-cîrmă, Ahab viră, pentru a se feri din calea acestei năluci înfricoșătoare. Apoi, poruncindu-i lui Fedallah să schimbe locul cu al lui, merse la prova și, apucînd harponul făurit de Perth, le spuse oamenilor să apuce ramele și să stea pregătiți, cu ochii spre pupa. Datorită faptului că virase la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de proză și poezie, scriitoarea a profesat În trecut o literatură străină de viață, Îmbâcsită de ideologia decadentismului burghez. Fără a fi scutită de slăbiciuni, această carte dovedește totuși că Sanda Movilă s-a rupt de lumea «desfiguraților» și a «nălucilor» (chiar așa se intitulau două din vechile volume de proză) care populau altădată paginile sale și că face serioase eforturi În sensul apropierii de realitate. Pe văile Argeșului nu este primul rezultat al acestor eforturi. El este Însă mult mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1871). Poeziile traduse făceau parte (cu puține excepții) din colecția lui V. Alecsandri. Sunt prezentate astfel, pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A manifestat interes și față de literatura română cultă; pe lângă traducerea poemului Marioara Florioara de V. Alecsandri
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
cel de-al doilea război mondial, revine cu poezie în „Viața românească”, „Revista literară” și „Flacăra”. Își luase oficial numele de Benjamin Bonciu. Semna H. Bonciu ori cu pseudonimul Sigismund Absurdul. Producția lirică de tinerețe intră în volumele Lada cu năluci (1932), Eu și Orientul (1932). În 1934, însoțit de o scurtă dar elogioasă prezentare datorată lui T. Arghezi, apărea romanul Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe, urmat, în 1935, de Pensiunea doamnei Pipersberg. Deși scriitorul ținea
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. G. CĂLINESCU SCRIERI: Lada cu năluci, București, 1932; Eu și Orientul, București, 1932; Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe, București, 1934; Pensiunea doamnei Pipersberg, cu desene de Egon Schiele, Erich Ohser, Georg Grozs, J. Perahim, Rudolf Grossmann, București, 1935; ed. îngr. și
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Grossmann, București, 1935; ed. îngr. și pref. Mioara Apolzan, Cluj-Napoca, 1984; Brom, București, 1939; Recviem, București, 1945. Traduceri: [R. M. Rilke, Charles Baudelaire, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Ady Endre, Alfons Petzold, Karl Spitteler], în Lada cu năluci, București, 1932; Anton Wildgans, Poemele către Ead, București, 1933; [Franz Werfel, Ady Endre], în Pensiunea doamnei Pipersberg, București, 1935. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 317-318, VI, 68-70, XI, 132-135; Al. A. Philippide, „Poemele către Ead”, ALA, 1933, 640; Aderca, Contribuții
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise și vădind un autentic talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și lasă să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de
BRADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
unor filme. Este, poate, și o nevoie de compensație în râvna lui B. de a scrie versuri - dorința de a-și pune în relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme versul pletoric e pândit mereu
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
în pungă, în timp ce el dă numai cu țârâita... Augustus îl întreabă pe un ton bănuitor: — La ce te gândești...? Lasă întrebarea în aer căci, pe nesimțite, privirea i se împă ien jenește și locul bătrânului libert este luat de o nălucă impună toare, venită din negura timpurilor. Tresare speriat și se agață cu mâinile de brațele fotoliului. Cu fiecare pas care-l face spre el, îl vede mai bine. E Gaius Asinius Pollio! Așa cum și-l amintește. Drept ca un brad
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul nopților lor de dragoste. Cerșește îndurare din ochi, dar ambele năluci îi întorc spa tele. Parcă se țin chiar și de mână! Vrea să spună ceva, să-i despartă, dar Pollio îi aruncă peste umăr: — Eu mi-am sacrificat viața pentru fiul ei, dar tu ce faci pentru el? Lovitura este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că până și urletele animalelor au rămas undeva în spate. Aruncă priviri neîncrezătoare în dreapta și-n stânga. Încearcă să-și țină imaginația în frâu, dar se așteaptă ca în orice moment, din fiecare co tlon întunecat să se ivească o nălucă și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre tâlharii ce și duc veacul prin hrubele din subsolul amfiteatrelor? — Tu știi bine drumul? face agitat. Ecoul îi aduce înapoi sunetul sinistru al propriei voci. Se simte din ce în ce mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se eterniza el însuși prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici un rost. Însă, trebuiau să-și încununeze cu lovitura de grație această călătorie zadarnică. Dacă nu primeau lovitura de grație, atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dorul după primăvara din valea sa. Pur și simplu se lăsa în voia calului mergând în urma lui Velasco. Se întreba de câte ori fusese trădat de omul acesta. Velasco îi dăduse speranță și speranța se năruise. Apoi, îi fluturase prin fața ochilor altă nălucă și el o urmase călătorind până în țara asta îndepărtată. Cu toate acestea, în inima lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât îl iubeam. Cu șoaptele-n vânt voi aprinde iar zarea Prin temeri, năluci ce-mi umbresc azi cărarea. Dar o mană coboară, m-ascunde în pumn C-o eternă iubire iar eu mă supun... Alinare și pace într-o palmă de nor Am trăit-o în noaptea sublima cu dor. Cuibărită-n tristețea
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
cu cete de străjeri, și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. 4. Vei fi doborît la pămînt și de acolo vei vorbi, și din țărînă ți se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieși din pămînt ca al unei năluci, și din țărînă îți vei șopti cuvintele. 5. Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă. 6. De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
spinii, în cetățuile lui mărăcini și urzici. Acolo va fi locuința șacalilor și vizuina struților. 14. Fiarele din pustie se vor întîlni acolo cu cîinii sălbatici, și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții și își va găsi un loc de odihnă. 15. Acolo își va face cuibul șarpele de noapte, își va pune ouăle, le va cloci, și își va strînge puii la umbra lui, acolo se vor strînge toți ulii: fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
acasă în locul unui muribund sau poate chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]