1,317 matches
-
177), suveranul se arată reticent și față de felul său insolit de a dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot felul de probleme și apoi să le dărâmi în felul sofiștilor (p. 178). Dionis cel Bătrân se teme de capacitatea filosofului de a-i picura în suflet otrava îndoielii omorându-i voința, puterea și gândurile (p. 179) și e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tu, toate ideile tale, toată filosofia ta o pui pe seama lui Socrate (p. 178). Dion împărtășește și el opinia că Platon își exprimă prin gura lui Socrate propriile idei filosofice, dar crede că face acest lucru din modestie : L-ai născocit pe Socrate al tău, fiindcă nu ai încă destulă încredere în Platon (p. 178). Cei doi siracuzani nu pun la îndoială existența înțeleptului atenian care nu a lăsat o operă scrisă, ci se întreabă dacă el arăta într-adevăr așa cum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și-ar vedea singur de salvarea patriei (p. 166). Declarația lui Diogene că nu are nevoie de oameni îl scandalizează pe tânărul reformator care îl acuză de a fi un mincinos și un laș : E o minciună pe care ai născocit-o ca să poți rămâne deoparte, să privești, să-ți bați joc de toți și să nu faci nimic ! (p. 166). El își avertizează fostul mentor că nu poate rămâne la nesfârșit în lumea asta prea mică, căci la un moment
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o armă primejdioasă. Invenția este râvnită de toți - familia savantului, oficialitățile Siracuzei, în frunte cu tiranul Hieron II, ca și dușmanii romani conduși de Marcellus - și singura soluție pentru a evita folosirea ei în scopuri distructive este dispariția celui care născocit-o. Fie că alege o abordare comică sau una dramatică, Dumitru Solomon vede în lumea clasică o sursă de inspirație. Eroii antici servesc drept pilde posterității, iar piesele dezvăluie, așa cum își propunea autorul, metafore ale omului universal și contemporan, ale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai bine-i acasă, femeia pare doar intrigată de prezența soțului când locul eroilor este-n istorie (I, p. 353). Ea îi oferă lămuriri cu privire la scena uciderii lui. În urma plecării bărbaților în război, singura resursă a țării a fost povestea născocită de trei tineri pletoși și dornici de faimă care au ridicat primele tragedii pe seama cadavrului suveranului : Nu a mai rămas nimic de exploatat, Agamemnon, în afară de tine. A trebuit să te omor ca să pot supraviețui până la întoarcerea ta (I, p. 354
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din lumea cărților, ca martor al întâmplărilor de pe scenă, Petronius este familiarizat cu conflictele politice ale Antichității, dar poate privi cu detașare frământările care au însoțit instalarea republicii romane. În calitatea sa de complice pasiv al unei dictaturi, acest mediator născocit de Doinaș este îndeajuns de apropiat de spectatorii din sală pentru a le tălmăci pe înțelesul lor evenimentele trecutului, și a le înlesni, eventual, în pofida declarațiilor inaugurale, sesizarea unor reverberații actuale ale acestora. Toate acestea probează felul dezinvolt în care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și-o fi păstrat el vreo carte la ciorap, ca să zic așa. Eu cred că, dacă ne-a mințit, a fost prin omisiune și din politețe, nu din ticăloșie sau din răutate. În plus, nu-l văd În stare să născocească o asemenea Înșelăciune. Dacă ar ști să mintă mai bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
groapa comună Într-un car donat de o firmă de la Hospitalet de Llobregat specializată În produse din carne și cîrnățărie, de o reputație Îndoielnică, care după cîțiva ani avea să fie implicată Într-un scandal sumbru. — Toate astea le-ai născocit dumneata, am protestat eu, copleșit de acest tablou dantesc. — Înzestrarea mea de născocitor nu se Întinde pînă Într-acolo, Daniel. Așteaptă și-ai să vezi. Eu am vizitat edificiul, cu o ocazie nefastă, să tot fie vreo zece ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prînz. Julián urma să ajungă singur la gara Francia. Acolo avea să-l aștepte Miquel cu biletele și cu banii. Partea cea mai delicată o privea pe Penélope. Trebuia s-o Înșele pe Jacinta și să-i ceară doicii să născocească un pretext ca s-o scoată de la slujbă la ora unsprezece și s-o ducă acasă. Pe drum, Penélope urma să o roage s-o lase la Întîlnirea cu Julián, promițîndu-i că se va Întoarce Înainte ca familia să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
petrecute de Julián la colegiul San Gabriel. Avea o colecție de fotografii vechi, de povestiri scrise de Julián pe cînd era adolescent. Miquel Îl adora pe Julián și, prin intermediul cuvintelor și al amintirilor lui, am Învățat să-l descopăr, să născocesc o imagine În absență. La un an după ce ne-am cunoscut, Miquel Moliner mi-a mărturisit că se Îndrăgostise de mine. N-am vrut să-l rănesc, dar nici să-l amăgesc. Era imposibil să-l amăgești pe Miquel. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmi amintesc că În zilele acelea m-am deprins să o urăsc pe fata aceea de șaptesprezece ani (fiindcă, pentru mine, Penélope a avut Întotdeauna șaptesprezece ani) pe care nu o cunoscusem și pe care Începeam să o visez. Am născocit o mie și unul de pretexte ca să-i telegrafiez lui Cabestany și să-mi prelungesc șederea. Nu mă mai Îngrijora că o să-mi pierd slujba, după cum nu mă mai Îngrijora nici existența cenușie pe care o lăsasem la Barcelona. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întrebat dacă Julián nu ajunsese la convingerea că tu, În acea logică răsucită a universului, te transformaseși În fiul pe care Îl pierduse, Într-o nouă foaie albă pe care să-și reînceapă acea poveste pe care nu o putea născoci, Însă de care Își putea aminti. Au trecut anii aceia petrecuți În vechea vilă și, din ce În ce mai mult, Julián trăia urmărindu-te cu Înfrigurare, pe tine și progresele tale. Îmi vorbea de prietenii tăi, de o femeie pe nume Clara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toată tagma lor, îi spunea el uneori în glumă, dar ai să vezi că «dumnealor» vor sfârși, la rândul lor, prin a ajunge tot generali; ai să ajungi s-o vezi și pe asta.“ „De unde și până unde au mai născocit că-i disprețuiesc pe generali cu toată tagma lor?“ se întreba sarcastic Ganea în sinea lui. Pentru a-și ajuta fratele, Varvara Ardalionovna hotărâse să-și lărgească aria de acțiune; se băgase sub pielea Epancinilor, ajutată fiind de amintirile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce nu este inert trebuie, în grade diferite, să se rezeme. Și cu atât mai mult omul, care nu-și împlinește destinul decât născocindu-și siguranțe și nu-și păstrează poziția decât prin tonicul înșelăciunilor. Dar cine e pus în fața sa însuși, cine lunecă în transparența propriei condiții, cine nu mai e om decât în bunăvoințele memoriei - mai poate el apela la sprijinul tradițional
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferi, să suferi îndelung, ca să-ți dai seama că în lumea asta totul e evidență - afară de viață. Răpit din mrejele ei, faci tot posibilul s-o așezi în alte ordine, să-i dai alt curs sau, în sfârșit, s-o născocești. Reformatorii au ales căile prime; ultima e soluția extremă a unei extreme singurătăți. Frica de moarte este un fruct bolnăvicios al zorilor suferinței. Pe măsură ce durerile devin grave și mature, îndepărtîndu-ne de viață - aceasta se fixează fatal în centrul perspectivei, încît
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca dorința zvăpăiată de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție firească? Istoria întreagă e proba limpede că omul nu numai că n-a fugit de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a suferinței. Și dac-a preferat uneori cu mai multă ardoare raiul, a făcut-o pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Istoria întreagă e proba limpede că omul nu numai că n-a fugit de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a suferinței. Și dac-a preferat uneori cu mai multă ardoare raiul, a făcut-o pentru fantasticul lui, pentru garanția de irealizabil - o utopie estetică. "Evenimentele" istoriei ne arată însă clar ce a luat el în serios... De
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritului? Tristețea-i indefinibilul ce se interpune între mine și viață. Și cum indefinibilul este o aproximație delicată a infinitului... Când ești iubit, suferi mai mult decât când nu ești. Părăsit, te mângâi prin orgoliu; dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? Munții își înșală singurătatea cu vecinătatea cerului și deșertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rămâne veșnic cu ea însăși... De unde să plece pornirea murdară de a mă tăvăli în nefericire, mai rău
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căruntă decât barba ta? De-aș da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri ne-ar mai întîlni gîndul? Tu nu vezi, Doamne, că unul din altul ne vom săvârși, meniți rostogolirii; căci nici tu și nici eu n-am născocit un reazem în afară de noi? Voit-am să mă bizui pe tine - și-am căzut; voit-ai să te bizui pe mine și n-ai mai avut ce cădea! Poezia, față de filozofie, reprezintă un plus de intensitate, de suferință și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cer, riscă și suferă mai mult decât Cel așezat în confortul Absolutului? Ce să mai cauți printre muritori, când tu cânți din orgă și ei din fluier? Flautul îmi poartă părerile de rău spre toate femeile pe care le-am născocit în bănuiala nostalgică a altor lumi. Și tot el îmi descoperă o existență ce se sfarmă de toate clipele... Are cineva dreptul să-și asculte până la capăt îngînările șoaptelor lăuntrice? Când ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ocazie. În plictiseală, timpul înlocuiește sângele. Fără ea n-am ști cum curg clipele și nici că ele sânt - Când se sloboade, nimic n-o mai poate opri. Căci ți-e urât atunci cu tot timpul. Rostul gânditorului e să născocească idei poetice, să suplinească lumea prin imagini absolute, fugind de general și călcând pe legi. Din esența firii ni se revelă în rușinea de identitate și-n oroarea de principii. - Gândirea încolțește pe ruina rațiunii. Iubesc privirile care nu servesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale urâtului inițial, ca și cum în peisajul saturnian al sufletului s-ar întinde oaze de pustiu din vremea când lucrurile, încremenite în ele însele, așteptau să fie. Este atâta rațiune și mediocritate în instituția căsătoriei, că ea pare a fi fost născocită de forțele ostile nebuniei. N-aș vrea să-mi pierd mintea. Dar este atâta vulgaritate în a o păstra! Să veghezi inutil neînțelesul lumii și al lui Dumnezeu și să extragi știință din chin! Sânt beat de ură și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toți îi cumpără, și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drumul unui hohot gros de râs. — Și, ascultă-mă pe mine, au timp căcălău. Își zice din nou că ar trebui să fie mai precaut și să-și pună pavăză gurii, dar odată pornit nu se mai poate abține: — Augustus născocește mereu distracții noi ca să-i țină cu sufletul la gură. Chiar și în anii când vistieria mai secătuiește, preferă să facă economii în altă parte, dar tot îi oferă norodului distracțiile cu care s-a obișnuit. Îi ține ocupați ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]