1,005 matches
-
deodată și brusc în minte"57. Această atracție spre neobișnuit îl face pe om să recurgă la presupoziții fantastice și să elimine studierea metodică a realității. 4. "Intelectul omenesc își ia avânt, dar nu se poate opri și potoli; el năzuiește mai departe, dar în zadar"58. Așa explică Bacon apariția conceptelor de infinit, regresie la infinit sau infinitum a parte ante, și infinitum a parte post. Tendința de a căuta cauze finale tot de aici apare. 5. Intelectul este influențat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
primisem dintru început drept adevărate și cât de îndoielnice sunt cele ce am clădit ulterior peste acestea, prin urmare că toate trebuie, odată în viață, de-a binelea dărâmate, spre a începe munca din nou, de la temelii, în cazul că năzuiesc a statornici un lucru sigur și care să rămână."108 Starea descrisă este una haotică. Adevărul și falsul sunt prezentate doar ca idei. Nici un element nu a fost încă introdus realitatea adevărului. În prima meditație adevărul este prezentat ca formă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ordonării lumii în lucruri certe sau incerte. Îndoiala metodică reprezintă modalitatea prin care va fi ordonat cosmosul: "prin urmare că toate trebuie, odată în viață, de-a binelea dărâmate, spre a începe munca din nou, de la temelii, în cazul că năzuiesc a statornici un lucru sigur și care să rămână"109. Îndoiala se manifestă ca metodă, dar și ca formă a Cogito-ului. Ordonarea ce urmează va fi realizată prin spectrul îndoielii. Îndoiala pentru Descartes capătă un statut ontologic și se manifestă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
întins!". O strofă ce pare scrisă de un Arghezi mai tînăr cu un sfert de veac. O nedeslușire calculată, un simbol cu mai multe straturi, o metaforă ascunsă în niște versuri ce curg limpede. Cine este îngerul căzut în noroi, năzuind, ca abstracta ființă argheziană, spre o lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge în acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide în lirismul lui explicit: figura indeterminării ambiguității, proprie poeziei moderne". Spitalul amorului, ultimul și cel
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
si al maestrului de lumini. *15 303 Dar dacă vom trece peste .această dificultate, reducând toate trei genurile la caracterul literar comun, oare cum se poate face distincția dintre dramă și povestire ? Nuvela americană modernă (de exemplu, Ucigașii lui Hemingway) năzuiește la obiectivitatea pieselor de teatru, la puritatea dialogului. Dar, ca și epopeea, romanul tradițional alternează dialogul, sau prezentarea directă, cu narațiunea ; într-adevăr, epopeea a fost considerată de Scaliger și de alți câțiva autori, care s-au străduit să elaboreze
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a versului liber ("...numim versuri libere rândurile de poezie neprozodică din nici un punct de vedere, în care toate normele sunt aplicate ad libitum, începând de la experiența formală a simboliștilor francezi"Ă. Această definiție este permanent contrazisă pe traseu, poezia modernă năzuind mereu să sfarme prozodia. Partea consacrată în lucrare formelor prozodice românești din secolul al XIX-lea este una din cele mai substanțiale și mai interesante, Vladimir Streinu vădind o competență strălucită în privința tipurilor de vers și naturii versului românesc. Exemplificările
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
critice psihologizante. Or, comentând Remember și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, trasează prozatorului "un portret adânc făcut din incizii psihologice"; promotorul criticii estetice introduce în comentariu criteriul istoric (scriind despre Constant Tonegaruă. În al doilea rând, Grigurcu năzuiește spre identificarea nucleului individualizant al criticii lui Vladimir Streinu: "Instrumentul de expresie cel mai eficient al intuiției e metafora. În sugestiile profunde ale "stilului colorat" al criticului e de căutat timbrul său ireductibil, esența criticii sale estetice..." Încheierea micului studiu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre "spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului." Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: "Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil pe Vladimir Streinu maiorescianismului activ..." . În volumul intitulat atât de frumos Singurătatea lecturii , criticul ieșean Daniel Dimitriu se ocupă exclusiv de poetul Vladimir Streinu. Câteva fine disocieri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
atâtea motive de a-i considera pe comuniști de-a dreptul fanatici. Viziunea lor se caracteriza prin ignorarea realităților economice și sociale și prin anunțarea, așa cum o făcea Alexandra Kollontai, a "izbânzii apropiate a raiului pământesc, la care de secole năzuiește omenirea"79, aventură politică pe care scriitorul Arthur Koestler, unul din dezamăgiții de ideea comunistă, a descris-o prin sintagma "Dumnezeul care a dat greș"80. Bibliografie Anton, Mioara, "Căința "idolilor" în scrisori și memorii. Studii de caz: Ana Pauker
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care a avut-o. Însă, atunci când a produce discurs înseamnă a acționa simbolic asupra "realității", modificând-o cu intervenția ta lingvistică, dându-i, deci, un alt sens și un alt contur, acestea din urmă devin accesibile, ca experiență trăită, oricui năzuiește să acceseze "realitatea" respectivă, în calitatea sa de acțiune simbolică devenită manifestă. Prin urmare, din punctul de vedere al dramatismului, sarcina criticului retoric constă în această mărturie pe care o poate, la rându-i, oferi publicului academic de pretutindeni, a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
bună. Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Părinți arată că omul are de îndeplinit o lucrare în lume și nu o poate împlini dacă ascultă de sfatul necredincioșilor și al păcătoșilor. El trebuie să se dezvolte și să se se perfecționeze neâncetat, năzuind spre Dumnezeu și aceasta o poate realiza în afara „sfatului necredincioșilor și calea păcătoșilor”. Viața noastră, cu credința și faptele ei, nu se întemeiază pe rătăcire, nici pe viclenie, pe gânduri necurate, pe sfatul necredincioșilor și a hulitorilor; „noi propovăduim înțelepciunea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dar și sub forma rugăciunilor din plinătatea imnografiei ortodoxe. Prin participarea la Sfânta Liturghie intrăm în legătură de taină cu Dumnezeu. Ea izvorăște din Sfântul Prestol și actualizează Jertfa Mielului lui Dumnezeu. Suprema legătură de taină cu Dumnezeu, spre care năzuiesc toți creștinii, nu se poate realiza aici pe pământ, decât sub forma împărtășirii cu Trupul lui Hristos din Sfânta împărtășanie, pe care ni-L pune la îndemână Sfânta Liturghie. Creștin adevărat, adică mădular viu și sănătos al Bisericii, e numai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
obscuritatea. Agitației, liniștirea. Îmbuibării, postul. Desfrânării, castitatea. Voinței de putere, ascultarea și supunerea. Protestării și violenței, resemnarea. Înălțării eului, smerenia. Plăcerilor, înfrânarea. Obținerii biruinței într-un proces, suferirea strâmbătății, răbdarea pagubei.” Ce fel de lume este aceasta și cine să năzuiască tocmai spre ea? Lumea lui non-A, lumea în care s-au zăvorât acei care și-au asumat condiția lui Ion Anapoda, unii de bunăvoie și nesiliți de nimeni, alții aruncați de istorie în circumstanțe favorizante ei, nu este un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În lumea exteriorității trupul e o "cetate a timpului", "pătimașul trup" sau carnea-capcană (în poemul Vraja) supuse deșertăciunii, fragilă imagine a trecerii și a neantului. Din perspectiva sufletului însă, ieșirea "din vama trupului" e însuși posibilul deschis de imaginea interiorului năzuind spre frumusețe: "Și-n râvna lui spre frumusețe, lutul/ Îți modelează marile splendori"6. Splendoarea nu e darul gratuit al transcendenței, care s-ar da până și în invizibilul înțelegerii, în imposibilul imaginii; dacă lutului îi e dat să modeleze
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca abstracțiuni, ci intuiției" (Fenomenul originar, în Lucian Blaga, Zări și etape, Editura Minerva, București, 1990, p. 117). Blaga vorbește despre artă ca revelare intuitivă a misterului ("arta este încercarea de a converti misterul pe un plan de intuiție", intuiția "năzuind să devină revelatoare"), despre "plenitudinea intuitivă" a poeziei, respectiv - din punctul de vedere al aprecierii operei de artă - despre "cuprinderea intuitivă" a gustului estetic și despre "critica imanentă" posibilă prin intuiție (cf. Artă și valoare, în Lucian Blaga, Opere 10
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu părea să descurajeze optimismul emanat compulsiv la nivel central. Nu numai optimismul, dar și o anume naivitate, ce plasează umanul în interiorul unei intimități funcționale, confruntate cu probleme în primul rând exterioare, nu de natură, și, din cauza asta, decretat ca năzuind funciar la o formă de invulnerabilitate întârziată numai din lipsa suportului social și politic. Cu toate că atracția universală a tihnei intime rămânea o presupunere discutabilă, contestarea ei era aruncată în seama sofiștilor, defetiștilor, maniheiștilor, ultrareacționarilor - a opoziției polimorfe față de progresul civilizator
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
implicat și dator să Îndrepți, să sancționezi sau să Încurajezi? O identitate de profesionist, În domeniul nostru, Înseamnă o identitate operatorie (reunind socializarea cu intervenția, În acțiunea de construire a unui sens), o participare În vederea dobândirii stimei de sine. Cine năzuiește la recunoaștere nu poate evita Însă regularizarea afectivă, orice operă reflexivă implicând participarea sensibilității emoționale, tensiunea nervoasă care produce sens. Contextul social În care s-a format, situațiile sociale În care a fost implicat, biografia proprie, schemele incorporate și filtrele
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
formulează grupul dominant. Chiar și apropierea de acest ideal e preferabilă suferințelor ce le.implică lupta pentru libertăți (adesea improbabile), durerile schimbării. Nu e o adevărată favoare libertatea de a te ocupa În liniște de bunăstarea proprie, decât de a năzui la idealuri posibile, dar nesigure, la lupta pentru fantasme? Civilizația modernă, prin instituția contractului social, codifică totul, Întemeiază legi și reguli, reglementează schimbarea, penetrează comunitățile „prin toți porii”, astfel Încât statul ajunge să controleze Întreaga viață socială și culturală. Dacă statul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să vedem ogorul, dacă nu e cazul să tăiem porumbul. Dar mai ales să vorbim, să evocăm alte vremuri, eram primul dintre frați, confesorul mamei, În scurt timp urma să ajung profesor de pedagogie, visul oricărui Învățător pentru odraslele care năzuiau la carte mai Înaltă. Ne Întâlnim pe o cărare cu un om din sat, venit și el În recunoaștere. Vorbim, desigur, despre pierderea pământului, iar mama mă recomandă, mândră de viitorul meu, compensație a atâtor frustrări. Dar În loc de laude, primim
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prin luptele ce au loc în interiorul peninsulei, între Guelfi, partizani ai papei sau ai casei de Anjou, și Ghibelini 36, partizanii italieni ai împăratului. Dar, diferitele partide luptă mai ales pentru realizarea ambițiilor teritoriale ale prinților sau ale orașelor care năzuiesc să-și extindă autoritatea asupra principatelor vecine. Comandanții militari, condottieri, își pun trupele lor de mercenari în serviciul unora sau altora. Ei cîștigă serios din aceste lupte și uneori hotărăsc să-și constituie propriul lor principat. Din cauza războaielor și luptelor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
plece din țară”. Grigore Ureche, însă, descrie că motivul refuzului a fost invocarea dreptului ginților. „Au răspuns Pătru Vodă solilor că jurământ să facă gata-i, iară pre Mihai să-l dea nu i se cade, pre cela ce au năzuit la dânsul, ca să nu-și piarză credința”. Dar, pentru a nu supăra pe Cazimir, promite că-l va expulza din țară. „Iar din țară îl va goni” - continuă cronicarul, după care mai adaogă: „Și după aceea s-au dus Mihai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
găsise Mihail lituanianul ! A doua ipoteză pare să fie mai plauzibilă. Numai că, sub domnia lui Alexăndrel, ei nu erau încă în țară, căci ar fi riscat o predare a lor către poloni. E mult mai probabil că ei au năzuit la Suceava abia după luna mai 1455, cu gândul că pe tronul țării îl vor găsi pe Bogdan al II-lea. În Moldova, însă, stăpânea acum Petru Aron, ucigașul lui Bogdan, instaurat la putere peste voința lui Cazimir și a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
același discurs, el percepea țărănimea ca fiind fondatoare a „rasei” românești. Era evident că nu doar Goga identifica antecedentele antisemitismului românesc în patrimoniul intelectual, cultural și politic al țării. Exista un sens general, manifestat în mod deosebit în Parlament, care năzuia la o rasă bazată exclusiv pe acea Românie a românilor, parte a unei moșteniri naționale venită de la fondatorii României moderne și a culturii sale. Goga și-a încheiat discursul printr-o chemare la recunoașterea instinctului „diferențierii de rasă” și al
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
este și ea valabilă. Educația sentimentală pe care o oferă flirtul bulversează viața sexuală a adulților. Era inevitabil ca femeile mai cu seamă, cărora acest joc amoros le trezise senzualitatea, să nu se arate mai exigente în dormitor, să nu năzuiască la alte preludii erotice, la armonie trupească. "Toți băieții și fetele de vârsta lor..". Și pentru adolescenți, flirtul este mai mult ca niciodată în spiritul epocii. Mai carnal, mai senzual, mai conflictual, un flirt de la care aproape nimeni nu se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]