2,809 matches
-
bezna perimetrului infracțional. Stăpânul ei o mângâie recunoscător și așteptă înțepenit urmarea zgomotului intervenit pe care el nu-l avea în plan. Nimic. Simțurile i se ascuțiră la maximum. Doar mirosul de varză putrezită de pe cracul stâng îi pătrunse prin nări. Ca să nu vomite încercă o manevră de control a situației tușind intenționat. Musca moartă zbură în zig-zag pentru a scăpa de virușii împrăștiați de tuse. Fatalitate! Nimeri în plin vitrina cu bibelouri și căzu răpusă de impact. Rolul morții și
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
și specii, adevărul trebuie descoperit în cuvintele Genesei, adică acolo unde Adevărul absolut se prelungește tainic și în același timp cutremurător de firesc în fiecare dintre noi: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Genesa 2/ 7). Asta deoarece credința sinceră și puternică în Atoatefăcător are capacitatea de-a surprinde văzutele și nevăzutele într-un atotcuprinzător cosmos al harului divin, care după
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
o piață din Fanar prin forfotul mulțimii rătăcite cumpăr proverbe și iluzii pentru poemul meu de mâine, e o asceză de amurg și-un aer de melancolie prea mult aur peste tot și prea multă veselie, simt vidul bizantin prin nări, și umbra mea plutund pe pont, împingând seara în fântâni, tot rătăcind prin Negropont, chiparoșii dau în verde înșirați ca la armată toți zarafii ne cer vamă printre fragete nacele, se aud de voci ospețe prin tavernele de noapte iar
FANAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341802_a_343131]
-
Și era convins că-n veci va fi în alergare, Dar o petală de amurg i-a răsărit în cale Și mersul lui s-a dus încet la vale Pân-a rămas schilod de-a vremii boală Și răsuflând pe nări durere și-ntristare. Elena Trifan Referință Bibliografică: TRENUL VIEȚII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
la o bătrânică ce se integra prin vestimentație și comportament în peisajul tern. Un surâs strâmb, în colțul gurii, ne invita la o camera de la etaj. Am urmat-o pe scările ce scârțâiau sub greutatea noastră. Mirosul timpului îmi gâdila nările, iar curiozitatea mea sporea cu fiecare treaptă. O rază de lumină străbătea printre imortelele înțepenite într-o glastră ce părea de aceeași vârstă cu casa. Am avut sentimentul de deja-vu. Priveam printre perdeluțele brodate și îmi părea că am stat
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
nu brânză! Aia-i bă, că noi am produs ecologic și am băgat tehnologie dă ultimă oră, iar nasturu’ nostru-i mai scump! Bine că nu intrară și americanii în branșă, că cu informatizarea aia a lor ne spărgeau la nări. Slavă Domnului, că-i ocupați cu războaiele și n-are timp dă comerț! Bă, da’ dacă le dă-n cap și japonezilor din Australia să se bage-n treabă, am flocit-o! Da’ mai e până atunci, că ei e deocamdată
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
simțurile pure. Femei milostive, ireale Care-au știut să mă îndure. 12. Dragoș Ionescu ,, Într-o așteptare de la pervazul ferestrei pornesc spre tării cu ochii obosit - tot mai obosit - răstignesc în ei clipa de zbor desfrunzită. ,, 13. Vasile Mandric ,, În nări cu miros de Polul Nord Cineva Ne bate-n geam cu degetul Să ne distribue Cartelă pentru lumină Vântul ne colindă Cu somn Gândul de iarnă a-nceput să-nflorească a viscol pe la ferestrele unde ne dorm visele obosite de atâta
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
pământ de pe malul Oltului, la Grădini, la Repeguș, la Cânșor, în Luncă, s-au speriat așa de tare, încât și-au aruncat din mâini uneltele și au fugit îngroziți, ca să se ascundă de „balaurul care șuiera și scotea fum pă nări” - și așa s-a întâmplat prin toate satele de pe Valea Oltului, străbătute de prima locomotivă de pe „drumu’ de fier”. Teșcuțoaia era o femeie grozav de puternică și de curajoasă, până și bărbații se temeau de ea, căci bătuse măr pe
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
Galați, în zona Falezei, într-un cadru natural superb, sub oblăduirea coroanelor falnice de tei venerabili, abia stând să înflorească în acest sfârșit de mai, dar sub stăpânirea amețitoare a florilor de salcâm care, nemaiputând fi oprite, odorau atmosfera, îmbătând nările asistenților, într-o vrajă continuă. Și gălățenii nu s-au lăsat așteptați. Aleile dintre blocurile turn, veteranele Galațiului - pe Aleea Domnească, la doi pași de fluviu, loc de recreere a localnicilor, de la copii la bunici și pe esplanade încăpătoare, cadru
CULTURA CA DIMENSIUNE UNIVERSALĂ. FESTIVALUL NAŢIONAL AL CĂRŢII AXIS LIBRI , GALAŢI, 20-24 MAI 2014 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341564_a_342893]
-
cu capul de pereți când voia mușchiul său de rector, se răzbuna prefăcându-se că îi greșește numele. Doamna apelată intră în birou, îl strivi cu disprețul său și așteptă plină de greață să vadă ce tâmpenie mai scoate pe nări umflatul acesta candidat la infarct. Mieros, rectorul îi spuse să-i convoace pe doi dintre asistenții care nu erau rude cu nimeni, respectiv: Duță și Truță. Doamna, la fel de sictirită, ieși fără să confirme. Rectorul, de nervi, trase o dușcă din
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate, lăsa dare de lumină pe retina mea, puteam să desenez povestirea tatei!) și pufăiau ca locomotiva! Se fereau femeile, copiii intrau în curți, bărbații ridicau mâinile a mustrare de parcă ar fi
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
potrivite. Violent fizic și verbal, cu un bagaj măricel de cuvinte grele și cu un stil de a-și manifesta furia foarte înspăimântător. Chipul, de obicei vesel, cu niște ochi animați mereu de zâmbet, arăta înspăimântător atunci când se enerva. Aripile nărilor se mișcau pe ritmul suflului greu, pumnii erau încleștați și sprâncenele foarte încruntate. Chipul parcă nu aparținea unui copil. Nu dura mult până căra primul pumn. La un moment dat, disperată fiind de situațiile dese în care ceilalți părinți veneau
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
simțitor mai mică. Obișnuit exemplarele juvenile au un cap mai îngust. Ochii situați în jumătatea anterioară a capului, bulbucați, privesc în sus. Jumătatea superioară a ochiului adesea acoperită de o pleoapă pigmentată, ușor de confundat cu pielea. Două perechi de nări mici, simple, îndepărtate. Spațiul interorbitar ușor scobit. Botul rotunjit, lungimea sa reprezintă 7,3 - 10% din cea a corpului. Gura terminală, mare, colțurile ei ajung, la exemplarele adulte, până sub mijlocul ochiului sau aproape de acesta; la cele juvenile abia sub
PLAN din 25 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289109]
-
ai de mare?” Ne-am cunoscut, într-un loc public, la câteva zile după sărbătorile din iarna acelui an, pe vremea în care zăpada era destul de bine așezată și gerul era atât de incisiv încât simțeai cum ți se lipesc nările din primele două minute de mers ori de stat pe loc. Era o persoană plăcută la vedere, cu oarecare prestanță firească în atitudine. Nu se ascundea și chiar mi-a făcut impresia că-i place să fie privită. De la ghișeul
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
toate visurile mele. sunt amețit de tot, că altfel nu-s, de văd în ochii tăi numai luceferi, ce scânteiază-n iazul plin cu nuferi, când soarele trudit, nici n-a apus. și urlu ca un lup flămând, pe-o nară, și scârțâi, ruginit în balamale, dar ca un hoț te-aștept să-mi ieși în cale, să fur din seminția ta, stelară. și încurcat, atunci, ca-ntr-un halou, să mă trezesc poimâine dimineață, un prizonier bătrân, închis pe viață
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
tăvălug, între copite mistreții coboară la balta albastră. Grăsunii se pierd în lanul de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie turma în liniștea nopții spre neagra pădure pe alte cărări. Moțăie vânătorul în câmpul deschis, iar luna scăldă lanul în alb; godacul pierdut aleargă buimac. Un foc ! Dezamăgire. Vânatul e slab. Aleargă scrofița-napoi grohăind pe firul cald de
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
Lica se supără. — Cum vă per...? — Iertați-mă, nu am vrut să fiu mojic! Dar eu și fratele meu - știți că este fratele meu, nu-i așa? - nu ne putem dezlipi de pe fotolii. Mirosul parfumului de aici ne-a invadat nările și creierul. — Ha, ha, ha! râse Lica. Da, acum înțeleg mica introducere. Aveți dreptate, eu mi-am dat cu parfumul acesta amețitor, pentru că după ce ies de la serviciu merg la un spectacol. — Aș dori să dăruiesc acest parfum magic unei prietene
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342815_a_344144]
-
goale, printre pomi - coloane vii, Du-mă-n sus! Du-mă ’nainte! Dă-mi balsam de oxigen, Lasă-mă să zbor cu tine, tu, căluțul meu sprintèn! S-aud vântul cum vuiește, prin timpane, dezlegat, Să-l simt rece-n nări și tare, să-l resimt descătușat, Liberă, să zbor cu tine și cu vântul cel tovarăș Și să-mi fiu din nou a mea, regăsită-n spațiu, iarăși! (Liubastra, 19.04.2013) Referință Bibliografică: C’ai - putere-n libertate / Liuba
PUTERE-N LIBERTATE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343006_a_344335]
-
niște saci mari de iută. Nu putea să își dea seama ce este în ei, dar nici nu o interesa prea mult acest lucru. Peste tot domnea mizeria, mână în mâna cu un miros puternic de mucegai, ce-i înțepau nările. Sus pe tavan se vedea un bec agățat de niște lițe întortocheate. Drept în fața ei, la câțiva metri se vedea o fereastră întredeschisă cu un grătar de fier, iar în partea dreaptă era o ușă cărămizie, ce părea să fie
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc, intrând în casă, pe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
vișinii, cireșii. Eu îi priveam extatic, prin ochiul tău smerit. Părea grădină toată în albele ei ruguri Meleagul de poveste la care-adesea visăm, Drapata în ninsoare ca-n scâncete de muguri Ne îndemna în șoaptă, de mână s-alergăm. Prin nara ta flamanda, caișii-am mirosit Și îi priveam extatic, prin ochiul tău smerit... De când te-aștept au înflorit magnolii De când te-aștept, au înflorit magnolii Cireșii timpurii au înflorit Am lepădat vesminte și orgolii Când frunzele s-au prins într-
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ZECE FUNDE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului mi-e dor de aburul nărilor umede calul acela înțelept mă iubea între noi erau mutări (i)logice ca la șah nevederea simțurile ți le pipăia turele tale sincere pe lângă plopii fără soț agitau romantismul desuet cu rufe albe la balcon pantofi negri cu șiret /prea
ZECE FUNDE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340154_a_341483]