1,096 matches
-
cu Eugen Simion, cu George Pruteanu, Petru Dumitriu își pune cenușă în cap, conștient de faptul că a semnat pactul cu diavolul roșu și, ce-i mai grav, l-a respectat și slujit cu un nemăsurat talent. Drum fără pulbere narează construirea cu entuziasm și eroism socialist, de brigadieri, utemiști etc., îndrumați de partid și oamenii lui, a Canalului Dunăre-Marea Neagră și este o uriașă minciună, scrisă atît de bine încît devenea credibilă pentru cititori. Acum, dl. Dumitriu recunoaște că știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din 1946 devine deputat pe listele stîngii și își va păstra această calitate pînă la stingerea sa. Imediat după alegere, le explică alegătorilor din Botoșani, "cu sinceritate și stringență, că guvernul Groza este singurul nimerit în împrejurarea de față și narează presa locală a respins criticile opoziției, îndemnînd la muncă inteligentă și la încredere sufletească". Este invitat și participă, împreună cu soția, la recepții oficiale oferite de Petru Groza. În vara lui 1948 este propus, în unanimitate, ca "membru activ" al Academiei Române
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și singura motivație a rostului de a fi și, nu în ultimul rînd, acel NU categoric și permanent în contra celor care au comunizat România, desfigurîndu-i chipul și identitatea. Semnificativă pentru felul de a fi al lui Virgil Ierunca este împrejurarea, narată de autor, prin care revista "Lumea" procomunistă (condusă de George Călinescu, în 1946) va fi suprimată de cenzura comunistă, în urma publicării unei recenzii elogioase, semnată de el, la romanul lui Mihail Villara, Frunzele nu mai sînt aceleași. Profitînd de neștiința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Viața Românească, nr. 12, decembrie, 2000) DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE Un prim volum de documente, adunate și comentate de Lucian Dumbravă, sub titlul Ei, care au scris... și publicat la sfîrșitul anului 2000, de editura ieșeană Evenimentul, încearcă să nareze istoria Asociației Scriitorilor din Iași, între anii 1949-1959; istorie probabil asemănătoare cu a celorlalte patru-cinci, înființate atunci pe considerente ideologice. În temeiul unei convocări speciale a Societății Scriitorilor din R.P.R., în prezența delegatului trimis de la centru, Mihai Novicov, se vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va fi arestat și adus acasă pentru a-l aresta și pe fiu. Se va ascunde și va sta fugar pînă în 1971, în total 22 de ani și 4 luni. Asemănător cu Pan M. Vizirescu. "Pe 25 octombrie 1971, narează Ilie Alexoaie, a murit mama. Pe 26 octombrie, am ieșit eu. Îmi pare rău că a intrat în pămînt cu inima neîmpăcată. La înmormîntare a venit multă lume. Și ca să mă vadă pe mine. Ziceau: "Unul a murit, altul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pocher cu alți trei prieteni, unde mai discutau, cum se întîmplă, și despre situația din țară. În 15 august 1949 vor fi cu toții arestați. Tatăl lui Ciubotaru, aflînd că fiul a fost arestat, de supărare, în cîteva zile va muri. Narînd împrejurările anchetei, Ciubotaru își amintește: "Nouăzeci și opt la sută din personalul ofițeresc al Securității botoșănene era alcătuit din evrei, care primiseră, peste noapte, grade de la sublocotenent la căpitan. Botoșanii depindeau de Suceava, iar acolo era comandant Adalbert Popic, venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a frontierei, doi vor fi condamnați la 7 ani de închisoare, unul la 6, iar el, fiind minor, va primi numai 5 ani. Constructorii celei mai drepte societăți, comuniștii, se vede că erau îngăduitori cu minorii. În finalul mărturisirii, fronteristul narează o întîmplare ce merită citată pentru unele subtilități de parabolă: "Înainte de '89, lucram la cooperativa de consum din Cristinești. Era acolo un președinte cu care m-am înțeles. Eu eram tapițer, aveam gestiune. Dar am prins firul unei alte afaceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și nu pregeta cu munca". Tinerii care încercau să pătrundă în literatură erau îndemnați să scrie ode închinate partidului, conducătorului etc., nu doar în anii '50-'60, ci pînă la finele lui '89 a continuat această stratagemă. Exemplară este întîmplarea narată de Crohmălniceanu în Amintirile deghizate și preluată de Emil Iordache: "În Amintirile deghizate ale lui Ov. S. Crohmălniceanu, pe care le-am mai citat în cuprinsul precedentelor capitole, găsim un episod limpede privitor la puntea ritualică pe care trebuiau s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde. În pușcărie Îl simte aproape palpabil, prezent, pe Hristos, ca atare se consideră norocos, incredibil de norocos. În instanță, derularea procesului celor douăzeci și cinci de intelectuali din grupul mistico-legionar al lui Noica este narată cu acuitatea celui ce le-a trăit cu inima trează și vibrînd de durere. Sintetic, din depoziția monahului vom afla cauza arestării întregului lot din nesăbuința de a fi citit o carte, Ispita de a trăi a lui Cioran să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rîdă, tot ei, cu nerușinare în față, în timp ce oasele atîtor martiri trecuți prin temnițele și lagărele exterminării stau aruncate în gropi comune, fără o cruce la căpătîi, fără o slujbă de pomenire! Doina Jela, în zguduitoarea ei carte, Drumul Damascului, narează un caz rarisim, spovedania unui fost torționar. Franț Țandără, viitorul torționar (părinții fiind despărțiți), a avut o copilărie nefericită, de la 12 ani intră copil de trupă, unde servește pînă la invazia sovietică, apoi intră în mișcarea bolșevicilor, participă la măsluirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comunismului în folosul conducătorului suprem și al protejaților săi din nomenklatură. Ubicuitatea poliției politice era unanim acceptată și recunoscută. Numeroase bancuri confirmau această percepție. Unul dintre cei care m-au anchetat la Securitate, n-a scăpat prilejul de a-mi nara un banc pe acest subiect banc pe care, se pare, că îi făcea plăcere a-l povesti și sigur nu am fost unicul ce am avut onoarea de a-l asculta: "În gara Iași coboară un sătean și întreabă: Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu am știut ce va fi, dar am văzut". În noaptea din preajma Rusaliilor, patruzeci și cinci de mii de oameni au fost deportați din Banat în Bărăgan. Merită redată absurditatea situației în care s-au aflat deportații. Același Emil Birdean narează ce s-a întîmplat odată ajunși la Balta Brateș, aproape de Galați: "Și acolo, ajungînd la un rîu, care ducea de la orezărie la grădină, un rîu destul de mare, am văzut un munte de rogojini. Acolo ni s-a dat cîte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nouă ani, la șapte ani, la cinci ani cel mai puțin". Un alt grup, care pentru faptele la fel de "grave" a primit și îndurat ani grei de pușcărie politică, a fost grupul filosofului Constantin Noica. Despre saga acestui grup am mai narat cînd am comentat Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, în numerele 11, 12/2005 (Fericirile monahului de la Rohia). Pe lîngă filosof, în același lot, rînd pe rînd, vor fi arestați Sergiu Al-George, Anca Ionescu, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muncitorii din secția 440 se revoltă și refuză să mai lucreze. Secție după secție s-au alăturat gestului spontan al celor de la 440 de a intra în grevă. Din fabrică, muncitorii pleacă organizați către Palatul Administrativ din Brașov. Marin Niculescu narează emoționant etapele manifestației: "Am ajuns în oraș, un oraș care nouă ne este drag și-l iubim, și am început să distrugem simboluri care ne-au fost băgate în creier și pe care aproape am ajuns la momentul acela să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că este încă în viață a făcut imposibilul să-și împlinească norma de pămînt cărat pe dig, dar caraliii tot n-au binevoit să-i aprobe dreptul la cartea poștală. Odată lecuit, i-a pierit cheful de muncă. Alexandru Paleologu, narează cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Când eram student la Camden College în New Hampshire, urmam un curs pentru a deprinde cum se scrie un roman și în iarna lui 1983 am produs un manuscris care în cele din urmă va deveni Mai puțin decât zero. Naram în detaliu vacanța de Crăciun a unui tânăr student bogat, de la o facultate din Los Angeles - mai precis Beverly Hills - , un tânăr confuz și ambiguu din punct de vedere sexual, și toate chefurile la care se împleticea și toate drogurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ni se propune o reprezentație la Théâtre du Nord, situat în Piața Charles de Gaulle. E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și cel mai vorbăreț. Rolul său este să nareze. Ceilalți doi schițează din când în când niște gesturi dezordonate, spre a ilustra cumva interminabila poliloghie a colegului mai vârstnic: fac exerciții fizice, cântă la instrumente muzicale, se încurcă în propriile haine. Spectacolul îi nemulțumește pe toți. La Paris, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de caz ce spune în fapt povestea întregii industrii naționale, de la începuturile sale, prin legile de încurajare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la fărădelegile descurajante de exact un veac mai târziu. Este o fărâmă de istorie economico-socială ce narează felul în care fabrica din cartierul mărginaș al Iașilor (ce se conturează vag în decor) își croiește drumul prin schimbătoarele vremuri ale epocii contemporane. Atelierele C.F.R. Iași s-au născut în fecunda fază de creștere economică a României lui Carol
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Jurnalului" lui Columb, că indienii din Caraibe foloseau pentru dezastruoasa furtună termenul de "Juracan" sau "Jurakan", aceasta fiind numele unui spirit al răului în credința lor. Cam din aceeași perioadă ni se relatează un alt uragan înregistrat în Cuba. Este narat de Nuñez Cabeza de Vaca, în primul capitol al lucrării sale "Naufragios". Cabeza de Vaca era trezorierul flotei amiralului Panfilo de Navarez, plecată la 17 iunie 1527 din San Lucar de Barrameda către Lumea Nouă. Au acostat în Santo Domingo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
omoare". Povestește cum acționau indigenii pentru a alunga pericolul: "am auzit toată noaptea zgomot mare de voci și sunete puternice de clopoței și fluiere și tobe și de alte instrumente, care au ținut până dimineața, când și furtuna a încetat". Narează ce s-a întâmplat cu oamenii rămași pe corabie: "am găsit doar o barcă a navei ridicată într-un copac, iar la 10 leghe de aici, am întâlnit pe țărm doi oameni de pe nava mea, atât de speriați de lovituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
războinicul eroic! Îmi amintesc de la cursurile de literatură universală de un moment al literaturii germane cu ale sale "bildungsromane" romane "de formare" a tinerilor la "școala vieții". Cred că "Diario de motociclista" este tot un "bildungsroman", care spre deosebire de cele germane, narează poves-tea adevărată a unui tânăr din vremurile noastre! Mergeam cam o dată la două luni de la Montevideo la Buenos Aires pentru pro-bleme de serviciu. Deplasarea putea fi efectuată cu mașina, dar era obositoare, cu avionul, dura doar 30 de minute, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a fi generată nu din nevoia de a transmite o anume idee sau informație, ci de a stabili un raport uman cald, apropiat, într-un spațiu spiritual comun.’’(Tudor Vianu) Ỉn același sens, Filimon Domnica observa că povestirile lui Creangă ,,narează întâmplări mai mult sau mai putin verosimile, în care nu desfășurarea acțiunii este partea cea mai importantă, ci zugrăvirea relațiilor dintre oameni, a gesturilor și a reacțiilor lor sufletești, reproducerea vorbirii lor’’. Ỉn întreaga opera a lui Creangă exprimarea este
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a noastră, purtând Încă pe chipu-i, descompus de droguri și de alcool, povara mile nară a neamului său de franțuji, unul din cele cinci neamuri, cele mai vechi ale Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aleatorii ar putea semăna cu acestea de mai jos. Astfel că moneda a fost aruncată În aer, s-a răsucit de cîteva ori și a căzut uneori cap, alteori pajură. Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și narează pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii. Se prea poate ca din zece capete, eu să fi văzut doar o pajură, sau invers. De fapt, lucrul e destul de probabil, fiindcă buzele mele nu pot descrie decît ceea ce văd ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vom avea șansa găsirii unor atare elemente aurifere în zestrea nativ-biologică a unei ființe umane de gen masculin. Deși nu era decât în clasa I, dispunea de imaginație și inventivitate lingvistică pe care le transpunea în nenumărate povestioare și le nara cu patos și penetrantă putere de convingere. A fost odată un Geaget Mare (deget mare), iar acesta avea patru frați. Pe primul îl chema... Și începea descrierea fiecărui deget în parte, cu notele lui caracterologice. Apoi urmau suitele de cântece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]