7,852 matches
-
unei ființe superioare, eventual, a marii iubiri. Pornind "pe firul cleios și firav al zilei, cum ar fi spus Céline", spre a explora un tipic cartier de provincie, dezolantă illo tempore, ca și acum, burdușită fiind de buticurile tranziției nesfârșite, naratorul o cunoaște pe Ada, o misterioasă, frumoasă prostituată de lux, cu suflet de aur. Moartea (sinuciderea acesteia), după o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii, de fapt a unei vieți secerate. Recuperate post-mortem de narator, dintr-o
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
tranziției nesfârșite, naratorul o cunoaște pe Ada, o misterioasă, frumoasă prostituată de lux, cu suflet de aur. Moartea (sinuciderea acesteia), după o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii, de fapt a unei vieți secerate. Recuperate post-mortem de narator, dintr-o pioasă datorie morală. Tandru-ironic, mimetic, parodic-simulant, analitic cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
agent al comunicării directe, de la om la om, cu ajutorul unei „limbi comune“ (pentru detalii, vezi cartea cu titlu omonim), accesibile oricui. Sarcină grea, impunând drept condiție preliminară renunțarea, asceza, reprimarea tendințelor egolatre și a impulsului afirmării de sine. În plus, naratorul acesta ubicuu și lipsit de viață personală ar avea menirea de a concilia literatura cu viața și de a-i învăța pe ceilalți (pe cei care trăiesc fără a fi capabili să povestească) alfabetul unei etici „de buzunar“, la îndemâna tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai ceară drepturile. Caietele cu pricina nu rețin nimic, nici un amănunt de viață intimă, dar înregistrează de pildă cu suspectă exactitate alte chestii, să zicem „ce s-a întâmplat pe lume în data de 4 martie 1989“. Ca atare, conchide naratorul, „tot acest jurnal contrazice o teză fundamentală. Conform căreia omul vede toate evenimentele istorice prin intermediul microculturii sale. Aici apare un fel de dedublare, avem de-a face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și al bunului-simț („aberațiile“ din volumul de față nu-s deloc... aberante!). Ca să nu mai vorbim de sinceritatea cuceritoare a mărturisirilor scăpate adesea de sub control (să fie la mijloc doar o impresie?), cu o ingenuitate frapantă, de neverosimilă autenticitate. Smerit, naratorul parcă și-ar cere mereu scuze. Aplauzele îl stingheresc. Ei bine, povestind despre tot ce se nimerește, fără pic de emfază, dar cu o însuflețire contaminantă, Sorin Stoica se singularizează în raport cu colegii săi de generație tocmai prin latura aceasta participativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îndreptată asupra secretului celor doi. Este singurul lucru care l face să nu arunce cartea înapoi în bibliotecă și să ia un ziar. * În spațiul dintre personaje se creează ficțiunea, niciodată prea mult și niciodată prea puțin; limita o stabilește naratorul, cel care știe dinainte ce se va întâmpla, dar care nu se poate dezvălui decât foii de hârtie și autorului. Pentru a ști ce a imaginat naratorul trebuie să se parcurgă cel puțin o dată textul. Aparent el arată ca o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se creează ficțiunea, niciodată prea mult și niciodată prea puțin; limita o stabilește naratorul, cel care știe dinainte ce se va întâmpla, dar care nu se poate dezvălui decât foii de hârtie și autorului. Pentru a ști ce a imaginat naratorul trebuie să se parcurgă cel puțin o dată textul. Aparent el arată ca o înșiruire de cuvinte și semne de punctuație, doar aparent însă, căci de fapt interesează povestea pe care și tu ești în stare s-o refaci, adică să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cap la cap bucățile de evenimente, descrieri și dialog ca și cum ai face un puzzle, după ce ai învățat regula jocului. Și care este regula jocului? Până la sfârșit vei fi în stare să stabilești singur modul în care vei juca, știind că naratorul te va urma oriunde vei dori, oriunde te va duce povestea, și va pune replicile în gura actorilor, va descrie decorul, atât cât va putea vedea; cu alte cuvinte el va fi cel care va arunca o privire în casa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele pe care le așteptai. Îți amintesc că nu este vorba de o povestire ca toate celelalte, ci de o poveste pe care o născocești tu singur, folosindu-te de narator și de textul pe care îl manevrezi după cum crezi de cuviință. Acum chiar te-ai enervat. Unde naiba o fi mărturisirea Verei? În cameră își face apariția mătușa Mia - o femeie între două vârste, îmbrăcată destul de sumar pentru vârsta ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dumneavoastră? Nu-mi amintesc să fi făcut prezentările în seara aceea. Și mi s ar părea cel puțin ciudat să nu fi reținut numele persoanei care l-a cunoscut atât de bine. — Dar eu nu am nici un nume. Eu sunt naratorul. Credeam că v-ați dat seama până acum. Nu, n-am știut... Vera îl privi încurcată, neînțelegând rolul acestuia în povestea lor. Privirea lui rece o sperie... La revedere, domnule narator. În timp ce Vera alerga spre casă, noaptea creștea în urma ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bine. — Dar eu nu am nici un nume. Eu sunt naratorul. Credeam că v-ați dat seama până acum. Nu, n-am știut... Vera îl privi încurcată, neînțelegând rolul acestuia în povestea lor. Privirea lui rece o sperie... La revedere, domnule narator. În timp ce Vera alerga spre casă, noaptea creștea în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se îndepărta de casa lui, cu atât se simțea mai liberă, mai sigură pe sine, mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alte canoane decât al nostru, obiectele, ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona neintenționalității artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a operei de artă (având în vedere dubla meserie a naratorului, desenator și scrib), a raporturilor secrete dintre autonomia ficțiunii și precaritatea realului. Ne gândim și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o bufniță care citește (înghite!) tot ce scrie acesta (opera absorbită de dublul obscur al naratorului!). Sunt multe secvențe narative care pot sugera ideea că ficțiunea e mai consistentă ca realitatea, că, nu-i așa?, viața imită literatura, că ficțiunea artistică nu e numai o realitate suprapusă, ci chiar un avatar al realului, negativul acestuia. Oricâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de narator. Fiecare frază e intențională... nimic din delirul unui opioman. Când descriam scena asta înfricoșătoare, râdeam cu lacrimi. Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout fait des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout fait des transpositions. Să luăm cazul numărului 24, care e o măsură de timp, de bani, de monede vechi... Naratorul spune sincer că asta e singura bogăție a vieții sale... Ce este un an? Un tur,un tur complet. Și așa mai departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
măsură de timp, de bani, de monede vechi... Naratorul spune sincer că asta e singura bogăție a vieții sale... Ce este un an? Un tur,un tur complet. Și așa mai departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa «Canonul» lui Avicenna, fără să le modific deloc.“ După propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa «Canonul» lui Avicenna, fără să le modific deloc.“ După propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat“, de N. Leskov. Tentativă de clarificare? Sau dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la un capăt la altul, este altceva decât o poveste de adormit de-a-n-picioarelea? Ceea ce scriu nu e propria mea poveste? Poveștile sunt o cale de retragere, deschisă bietelor dorințe pe care fiecare narator le-a conceput în îngustimea mentalității sale ereditare și pe care nu le-a putut satisface. Ah! Să dorm în pace ca în vremea inocenței mele copilărești! Somn liniștit, pe care nimic nu l-ar putea tulbura. Când mă trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nobilus sum, nu ajunge cu una cu două la rangul de cancelar al Principelui Transilvaniei; că el, observă că, chiar dacă pe Valea Marei, întâmplările nu s-au deosebit, continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți. Tocmai această precizare a naratorului, deosebit de prețioasă, justifică ambiția lui. Mihai era convins că citez: ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum și intră călugăr într-o mănăstire dominicană. După aceea desigur, Mihai de Giulești ajunge preot, călătorește dintr-o mănăstire în alta și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat deschizătura spre orizont. Peisajul, tot mai cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a lui Mihai, tactul de care dădea dovadă. Întrucât (și vin cu citate ca lumea, uite) continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți, el nu pleacă cu acel pâlc de pedestrași să lupte pentru alții, cum o spune chiar naratorul, ci fiind mai deosebit și știind că ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum, singur își alege drumul intrând în calitate de călugăr într-o mănăstire dominicană, etc. Acesta este, cu alte cuvinte, începutul carierei sale. Abia acuma vom asista la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oră, așa de important. Evident, cum că, oricât ai vrea, replicile de atunci, din Evul Mediu, nu s-ar prea potrivi azi. Ba da. Nu dumneata ai spus că ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum? Da, o spune naratorul. O spune Alexandru Ivasiuc. Eu doar am citat cuvintele lui. Mă rog... ai citat. Mi-am dat seama. Dar ceea ce afirmă naratorul este un adevăr chiar și azi, nu? Acei cavaleri care și-au bătut joc de Mihai, n-ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ba da. Nu dumneata ai spus că ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum? Da, o spune naratorul. O spune Alexandru Ivasiuc. Eu doar am citat cuvintele lui. Mă rog... ai citat. Mi-am dat seama. Dar ceea ce afirmă naratorul este un adevăr chiar și azi, nu? Acei cavaleri care și-au bătut joc de Mihai, n-ar putea exista și azi oriunde? Mai mult decât atât, oare un om îndrăzneț și răbdător ca Mihai nar putea viețui în orice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
era prima oară când regretam o afirmație făcută pripit, fără să mă gândesc, cât de cât, la repercursiuni. Tot așa mi se întâmpla deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la Mihai: subțirele și tristul umor acid al cancelarului... sau la meditația gravă în care era adâncit... purtându-și povară cu melancolică răbdare. 10. Odată ajunși la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]