1,525 matches
-
pe care le reia lucid, amuzat, cu sentimentul zădărniciei, dar și cu înțelepciunea celui care a aflat toate secretele. „Odiseea” lui Ulise, uciderea lui Mozart, teme clasice precum alegerea, libertatea, motivul drumului, tema scrisului sau a timpului sunt abordate cu naturalețe, recontextualizate, reinterpretate postmodern, întotdeauna urmărind un sens filosofic, o idee. Nuvelele se disting prin caracterul simbolic sau parabolic, amintind de proza lui Hermann Hesse, prin plonjarea în straniu, insolit și fantastic. Romanul Omul nou (1994) valorizează din plin această dexteritate
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
ceea ce s-a scris în lirica feminină de până atunci în Transilvania. Arareori, ritmul atinge o vioiciune tonică, cvasicoșbuciană. Întunericul este o alegorie amintind din nou pe Coșbuc din Vântul sau Prahova. În pasteluri există dovada unor certe posibilități poetice: naturalețe, picturalitate a imaginii, ritm adecvat (La drum). Pornind de la tabloul din La scaldă, Titu Maiorescu remarca la S.-R. un „naturalism senin, până aproape de libertatea antică”, iar N. Iorga găsea că acest text poate fi comparat cu Sara la baigneuse
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de lampă, adunând articole publicate în ultimul deceniu. Atena, Atena! se remarcă prin stilul alert, fluid, jurnalul transformându-se treptat în roman-jurnal și note despre călătorie. Observația psihologică și socială, narațiunea, portretul, comentariul aluziv politic și introspecția se împletesc cu naturalețe. Farmecul provine mai ales din pitorescul emoțiilor și al micilor întâmplări pe care le trăiește un tânăr intelectual român care, în timpul regimului comunist, iese pentru prima oară „afară”: traficul de mărunțișuri, stresul trecerii prin vamă, „botezul societății de consum” (prima
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
în narațiunile din Nu te lăsa niciodată mai întâi, prin percepția vitalist-panteistă și senzualismul adolescentin, afine cu cele întâlnite în proza din acești ani scrisă de Gabriela Melinescu. Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. P. accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute” și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit - în deambulări nesfârșite, soarele, iarba, dealul exercită o atracție misterioasă
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
Scriitorul excelează în înfățișarea atmosferei rigide, constituită în jurul unui cod etic mai mult îngust decât ferm, pe care uneori oamenii se amuză ei înșiși să îl încalce (De la târg). La impresia de realism degajată de nuvelele lui P.-B. contribuie naturalețea dialogurilor, precum și sobrietatea stilului, proprietatea limbii, rareori tulburată de stângăcii ori de regionalisme. SCRIERI: Din viața meseriașilor, pref. Titu Maiorescu, București, [1895]; Nuvele. Din viața meseriașilor, I, București, 1909; Darul lui Christos. La fereastră, Sibiu, 1909; În lume, pref. Marin
POPOVICI-BANAŢEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și fragmentând sintaxa narativă, scrierea e concepută ca o înlănțuire de miniparabole pe tema identității
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie și sensibilitatea ascuțită pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer de naturalețe. Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul vieții scriitorului, invenția se tot restrânge, sub condeiul nostalgic făcându-și loc licăririle aducerilor-aminte. Amintiri din timpul războiului, cu un drum de
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
viața pastorală a Vlașinilor, cu practici și ritualuri vechi, unele pagini, ca acelea care descriu urcarea turmelor la munte, fiind adevărate poeme în proză. Evocând o lume patriarhală, P. a izbutit să imprime narațiunii o expresivitate aspră, să încadreze cu naturalețe arhaismele și regionalismele. După aceste vaste construcții epice, scriitoarea face dovada unei imprevizibile energii, revenind la proza de analiză psihologică, cu volumul de nuvele Eternele iubiri (1986) și cu romanul Remember (1995). Nuvelele par identice cu cele publicate cu mult
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
ca un curent literar. Centrul de iradiere din care provenea nu mai era cel selectat tradițional de cultura română modernă, ci cel nord-american, chiar dacă prestigiul exegezei europene, mai ales al celei filosofice, îl consolida. Termenul era, de pildă, folosit cu naturalețe de Nicolae Manolescu în 1986, într-un eseu despre poezie. După mărturia lui Alexandru Mușina, cam în aceeași epocă „termenul în cauză a fost dezbătut în două (furtunoase) ședințe ale Cercului de critică al Facultății de Limba și Literatura Română
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
interbelice este tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că este vorba de roman, teatru sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid traversează limitele inutil trasate într-un mediu hidrofil, destrămând unitatea metafizică - sistemică și cosmotică - a voinței auctoriale tradiționale și multiplicând blocul discursului literar în centre de coagulare proteice, polimorfe și autonome. „Mulți vor fi
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Biografii comune (1974). Renunțând la formula obișnuită a reporterului care își pune în temă cititorii și își prelucrează subiectul, M.-S. se mulțumește să formuleze întrebări concise, seci, dar în același timp stimulatoare, și să consemneze stenografic răspunsurile, în toată naturalețea lor adeseori naivă și stângace, altfel decât în scrierile timpului. Sobrietatea, reținerea, neutralitatea și aparentul dezinteres pentru literar al publicistului aflat în căutarea adevărului declanșează imboldul confesiv al oamenilor simpli, care se acomodează treptat cu postura de „actori”. Firescul ascunde
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
1977-1980), fără a le absolvi. Va funcționa ca redactor la „Tinerimea Moldovei”, va fi angajat la Filarmonica din Chișinău și apoi redactor-șef la Moldova Film. Debutează cu volumul de nuvele Maica Maria (1983), care se impune prin vioiciunea narațiunii, naturalețea dialogurilor și predilecția pentru stilul oral. În romanul Livada cu nuci albaștri (1985) M. încearcă o narațiune mai complicată, cu digresiuni etice, dar fără a face o analiză a tribulațiilor morale ale protagonistului, finalul romanului fiind retoric, declarativ, neconvingător. Este
MUNTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288287_a_289616]
-
banale în „Ghimpele” (1871) și în „Tranzacțiuni literare și științifice”. Romanul În Iași (1871), scris după mai vechea rețetă a romanului de mistere, împinge tehnica senzaționalului până în preajma aberației. Dar, ca și înaintașii săi, M. află registrul potrivit, caracterizat prin naturalețe și vervă, atunci când observă moravurile, urbea de pe Bahlui devenind obiectul unei priviri lucide, câteodată aproape cinice. Poate de aceea, îndreptându-se spre comedie, a avut și un oarecare succes. Piesele Socrul unui ginere (1873), 1-ul aprilie stil nou (1874
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
de plasă”), Mircea Nedelciu („Un talent într-adevăr de excepție în proza momentului”). Alcătuite mai ales din proze scurte, scrierile lui P. etalează variate procedee (palimpsest, intertextualitate, autoreferențialitate, introspecție), adaptate cu ingeniozitate situațiilor-context și transpuse într-un stil plin de naturalețe epică. Tematica aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte un nou aspect al conflictelor ce jalonează existența. Preocuparea dozării eficiente a
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici fericiri”, aproape abstracte. Poemele împrumută ceva din naivitatea și hieraticul din Cântarea Cântărilor, în formulări în care aluzia culturală se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor textuale, în sensul unei aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger. Totuși poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
îl facă părtaș la cunoașterea mai de aproape a realității. Aici stilul lui I.L. Caragiale se pliază, programatic, peste o lume mediocră și veselă. Și cele unsprezece povestiri foarte scurte din Amendament la instinctul proprietății sunt construite foarte riguros, iar naturalețea lor e voit agresivă. Scenariul cuprinde un mare număr de „relansatori epici” citați în text, printre care Mihail Bulgakov, dar și Gilbert Durand, amestecați cu horoscoape, studii sociologice, reclame turistice, extrase din scrisori inventate, anuarul statistic, parafrazări din Eminescu, Creangă
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
pot fi considerate ca o „piesă de teatru” de mari dimensiuni, în care tema căutării neobosite a adevărului iese victorioasă din jocul istoriei. Autorul mizează pe firescul observației „caracterelor”, fără a-și aroga totuși „vanitatea” de moralist, pe consemnarea cu naturalețe a substanțialului „material didactic” reprezentat de faptele de viață cotidiană, ce se definesc de la sine prin ridicolul lor organic. Depășește determinările strict temporale din succesiunea situațiilor (fatalmente supuse tiparului ideologic), fiind interesat în principal de surprinderea, sub aspectul moralității, a
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Eminescu, iar ulterior pe aceea a comediilor lui I.L. Caragiale. Având o mare autoritate intelectuală, el a atras atenția cititorilor asupra poeziilor lui O. Goga (cărora le-a evidențiat valoarea patriotică), a povestirilor lui M. Sadoveanu (cărora le-a subliniat naturalețea), a nuvelelor lui I. Al Brătescu-Voinești. A relevat cu deosebire specificul național al operei literare, pe care l-a transformat într-un alt criteriu valoric, îndată după cel estetic. Întrunindu-i pe scriitorii junimiști sub ideea combaterii lipsei de autenticitate
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând „colectivizarea”. Țăranii au însă nume de o savoare frustă, gesturile
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează fie o partitură gravă, romantică, fie una comică, a unui „biet arlechin speriat de moarte”. Jocul lipsit de naturalețe, excesiv de „teatral”, indică mistificarea și obligă la un permanent du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum polisemiei. Atât în secvențele grave, cât și
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
trecere», dar în direcție opusă. Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din urmă în unele din articolele noastre de critică sau discuție
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trăiască este doar semnul exterior al unei decăderi mult mai adânci. El încearcă o filosofie a ratării, pe care o aplică satisfăcut și celor din jur. Personajele din planul secund, fiecare cu o biografie posibilă, se mișcă și vorbesc cu naturalețe. Excesele naturaliste din unele scene, care pot fi regăsite în mai toate romanele, nu se adună într-o caracteristică generală. Experiența nuvelistului se simte și chiar dăunează construcției, legătura dintre episoade lipsește, lăsând o impresie de neîmplinire, de nesiguranță a
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
unchiul actorului Petre Sturdza. Teatrul, pentru A., reprezintă o „oglindă fidelă” a realității, un mijloc eficient și agreabil de a înrâuri moravurile și „a iscusi mintea”. În ce privește interpretarea scenică, el se declară împotriva oricăror excese, cerând actorilor un spor de naturalețe. Susținător al traducerilor, menite să compenseze lacunele din repertoriul original, A. înțelege să-și pună teoria în practică. Astfel, transpune în românește piese de Victor Hugo, A. D’Ennery, Victorien Sardou, Henri Monnier, Edouard Pailleron, Philippe Dumanoir, Eugène Scribe și
ASLAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
este un roman pedagogic în care plăcerea povestirii se împletește cu evocarea tradiției, a obiceiurilor „din bătrâni”. Nenumărate proverbe, vorbe înțelepte, zicători sunt presărate peste tot, dând paginilor un aer oarecum antonpannesc. Ionel este însă un amestec de didacticism și naturalețe, o întâlnire a sfătoșeniei și bunei cuviințe populare cu mijloacele „intuitive” de persuasiune. Pedagog de vocație, autorul încerca astfel să ilustreze prin literatură propriile preferințe estetice, care îndreptau către frumosul „clasic”, văzut ca o armonie a formei și „cuprinsului”. Renunța
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]