911 matches
-
respectul pentru concluziile științelor naturii până la privilegierea explicațiilor oferite de către științele naturii și sublinierea continuității dintre științele naturii și filosofie. Schnädelbach nu ascunde faptul că nu are o simpatie deosebită pentru naturalism. Dar, ca filosof care subliniază importanța rațiunii, tema naturalismului nu-i este indiferentă. Mulți adepți ai naturalismului adoptă implicit sau explicit o dihotomie naturalism-obscurantism. Pentru Schnädelbach este important să se determine posibilitatea de a fi rațional în filosofie fără a subscrie la naturalism. Astăzi, atrage atenția Schnädelbach, „ism“-ul
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
oferite de către științele naturii și sublinierea continuității dintre științele naturii și filosofie. Schnädelbach nu ascunde faptul că nu are o simpatie deosebită pentru naturalism. Dar, ca filosof care subliniază importanța rațiunii, tema naturalismului nu-i este indiferentă. Mulți adepți ai naturalismului adoptă implicit sau explicit o dihotomie naturalism-obscurantism. Pentru Schnädelbach este important să se determine posibilitatea de a fi rațional în filosofie fără a subscrie la naturalism. Astăzi, atrage atenția Schnädelbach, „ism“-ul din "naturalism" este mai puțin legat de natură
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
filosof care subliniază importanța rațiunii, tema naturalismului nu-i este indiferentă. Mulți adepți ai naturalismului adoptă implicit sau explicit o dihotomie naturalism-obscurantism. Pentru Schnädelbach este important să se determine posibilitatea de a fi rațional în filosofie fără a subscrie la naturalism. Astăzi, atrage atenția Schnädelbach, „ism“-ul din "naturalism" este mai puțin legat de natură. El este legat de "științele naturii". Pentru naturaliști este inevitabilă identificarea într-un fel sau altul a rațiunii cu știința. Schnädelbach are dubii cu privire la o astfel
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
-i este indiferentă. Mulți adepți ai naturalismului adoptă implicit sau explicit o dihotomie naturalism-obscurantism. Pentru Schnädelbach este important să se determine posibilitatea de a fi rațional în filosofie fără a subscrie la naturalism. Astăzi, atrage atenția Schnädelbach, „ism“-ul din "naturalism" este mai puțin legat de natură. El este legat de "științele naturii". Pentru naturaliști este inevitabilă identificarea într-un fel sau altul a rațiunii cu știința. Schnädelbach are dubii cu privire la o astfel de identificare. Mai mult decât atât, problema nu
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
este inevitabilă identificarea într-un fel sau altul a rațiunii cu știința. Schnädelbach are dubii cu privire la o astfel de identificare. Mai mult decât atât, problema nu este de a alege între "rațiune" și "știință" (dacă adoptăm o atitudine sceptică față de naturalism). Ca și-n alte zone ale operei sale, punctul de referință este Kant. La Kant, rațiunea joacă rolul de tribunal suprem. Știința este valoroasă pentru că, de regulă, procedează rațional. Formularea inversă a acestui raport nu este posibilă. Herbert Schnädelbach are
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
și ca o expresie a comapasiunii pentru pierderea pe care ea și copiii au suferit". Portretul soției sale Margarethe datează din 1439. Conform unei inscripții descoperite pe rama tabloului, soția artistului avea, pe vremea realizării portretului, circa 35 de ani. Naturalismul lui van Eyck și atenția acordată celor mai mici detalii se reflectă, aparent paradoxal, și în picturile pe teme religioase. Figurilor lui, le este caracteristică liniștea desăvârșită dată de lipsa conflictelor interne. În tabloul ""Madona canonicului van der Paele"" (1436
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
Vernunft" ("Tratat asupra rațiunii critice", 1968). David Miller reunește pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu problemele de bază ale raționalității, în timp ce Gerhard Vollmer încearcă să reunească reționalismul critic cu naturalismul. Imre Lakatos propune o formă diversă, conservativă a raționalismului critic, care țintește în special miezul unui program de cercetare. Variante cu elemente ale strategiei clasice de justificare se găsesc în lucrările lui John W. Watkins și Alan Musgrave. Adolf Grünbaum
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
naște cu un suflet. Ci mai degrabă, trebuie să creăm unul în cursul vieții noastre. Fără un suflet, spune Gurdjieff, am "murii precum un câine". Știința și medicina caută relatări naturaliste a lumii naturale observabile. Această poziție este numită ca naturalism metodologic. O mare parte din studiul științific cu privire la suflet, a fost investigând sufletul ca un obiect al credinței umane, sau ca un concept ce dă formă cogniției și o înțelegere a lumii, decât ca o entitate în sinea sa. Când
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
a scris: Departamentul de biologie la care predă Behe a publicat un avertisment prin care se dezice unanim (minus Behe) de ipoteza lui Behe, afirmând că ea nu constituie știință. Susținătorii designului inteligent afirmă că știința trebuie să renunțe la naturalismul metodologic care definește știința modernă, dar ei recunosc că designul inteligent nu a fost încă formulat drept teorie (sau mai bine zis ipoteză). Biologul și teologul catolic Francisco J. Ayala a poreclit designul inteligent drept „design incompetent” afirmând că este
Design inteligent () [Corola-website/Science/313301_a_314630]
-
(n. 1867 - d. 27 martie 1945) a fost un scriitor turc. Este considerat fondator al prozei moderne turcești. Scrierile sale progresiste, ce au ca model naturalismul francez, critică modul de viață și morală feudala. Împreună cu tatăl său, care era negustor, s-a mutat la Izmir în 1879, unde a frecventat o școală creștină. Primele sale lucrări literare au fost traduse în limba franceză. Ușaklıgil a fondat
Halit Ziya Uşaklıgil () [Corola-website/Science/313350_a_314679]
-
dramaturgia, critica literară și dramatică, proza scurtă etc. Cu toate acestea, Güntekin se afirmă și își consolidează poziția de mare scriitor prin publicarea capodoperei sale "Çalıkușu" ("Pitulicea"). Güntekin a fost influențat în mare măsură și de literatura franceză ( îndeosebi de naturalism și realism), scriitorul lecturând și traducând o parte dintre operele unor autori francezi precum Honoré de Balzac, Flaubert, Émile Zola sau Alphonse Daudet. Personajele romanelor lui Reșat Nuri Güntekin sunt în general dinamice, însă se remarcă prin naturalețe, prin firescul
Reşat Nuri Güntekin () [Corola-website/Science/313371_a_314700]
-
caracterul revoluționar al mișcării. Când se spune despre suprarealiști că sunt pictori ai schimbării veșnice - explică în anul 1934 Max Ernst - nu trebuie să ne așteptăm de la ei să-și copieze pe pânză visele nocturne (nu ar fi decât un naturalism naiv și descriptiv), și nici ca fiecare dintre ei să creeze din elementele viselor lor propriul univers restrâns în care să se simtă bine sau să dea frâu liber agresiunii lor (aceasta ar fi o evadare în afara timpului). Ba dimpotrivă
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cenușă a pasiunilor e o respirație contemplativă în care se evocă un element stătător: natura vie ori moartă.” Următoarea colecție de povești scurte, "Dureri înăbușite", se bazează pe natura moartă și duce opera sa în direcția realismului socialist și a naturalismului (Călinescu presupune că Sadoveanu a împrumutat această caracteristică de la scriitorul francez Émile Zola sau de la Alexandru Vlahuță). Pentru Călinescu, această alegere a fost una cu „efecte dăunătoare” pentru opera lui Sadoveanu, considerând că "Dureri înăbușite" este „poate cea mai slabă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
sau de la Alexandru Vlahuță). Pentru Călinescu, această alegere a fost una cu „efecte dăunătoare” pentru opera lui Sadoveanu, considerând că "Dureri înăbușite" este „poate cea mai slabă” dintre colecțiile sale de povestiri. În opinia lui Lovinescu, înclinațiile lui Sadoveanu asupra naturalismului nu însemna că poveștile sale trebuie să fie obiective. Lucrările redau momente dramatice ale existenței individuale. În "Lupul", un animal este urmărit și prins de un grup de țărani; personajul eponim din "Ion Ursu" pleacă din sat pentru a deveni
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrata cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent. Adesea se considera că poeți că
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
XVIII față de zeu pare interpretarea cu un iz ușor sentimental dată salvării Ariadnei de către clasicistul german Johann Heinrich von Dannecker; în celebrul său grup statuar "Ariadne pe panteră" (1814, Liebieg-Museum, Frankfurt) este exemplificată puterea femeii asupra pasiunilor masculine. De-abia naturalismul îl redescoperă cu adevărat pe Dionis, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, de pildă în autoportretul în care Lovis Corinth se reprezintă ca un Bacchus cherchelit, exponent al vitalității triumfând asupra morții (1908, colecție particulară). Bacchus corespunde în acest
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Dionis, la cumpăna dintre secolele XIX și XX, de pildă în autoportretul în care Lovis Corinth se reprezintă ca un Bacchus cherchelit, exponent al vitalității triumfând asupra morții (1908, colecție particulară). Bacchus corespunde în acest rol lui Pan în literatura naturalismului (Knut Hamsun) și Dionis-ului nietzschean din "Nașterea tragediei".
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
-lea, când autoritățile ecleziastice locale - poate într-un efort de a consolida poziția catolicismului împotriva amenințării percepute a protestantismului în primele zile ale dominației britanice în Malta - au favorizat și au promovat insistent teme religioase îmbrățișate de . Romantismul, temperat de naturalismul introdus în Malta de către , a influențat artiștii „de salon” de la începutul secolului al XX-lea, între care Edward și Robert Caruana Dingli. Parlamentul a înființat Școala Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care a urmat celui
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo Emanuel Quint"(Smintitul întru Christos Emanuel Quint), 1910), de la eseu ("Russland und die Welt"(Rusia și universul), 1922) la autobiografie ("Das Buch der Leidenschaft"(Cartea pasiunii), 1930). Ilustrează toate curentele, de la naturalism și neoclasicism, tratează teme sociale ("Die Ratten"(Șobolanii), 1911), istorice ("Florian Gegyer", 1896) mitice ("Die versunkene Glocke" (Clopotul scufundat), 1897), legendare ("Der arme Heinrich"(Bietul Heinrich), 1902, antice ("Iphigenie in Delphi" (Ifigenia la Delfi), 1941), în măsura în care ele corespondeau impulsului său
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
scoarță de copac, coaserea veșmintelor și a tapiseriilor sau turnarea metalelor. Prin artă au ieșit la lumină idei noi, iar în epoca clasică s-au pus bazele multor stiluri, dintre care unele se mențin și în zilele noastre. Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a proporțiilor și o estetică inspirată din natură, arta Greciei antice constituie punctul de plecare pentru întreaga artă europeană de mai târziu. Debutul îl constituie culturile minoică și miceniană. Arta greacă antică evoluează de-a lungul a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
satisfacția de a nota detalii precise. În perioada goticului târziu, s-au remarcat artiștii precum Tilman Riemenschneider din Germania (Jelirea lui Hristos), Veit Stross din Transilvania (Moartea Fecioarei), care au creat sculpturi în lemn de o mare expresivitate, sau prin naturalismul lor, pictorii ca Robert Campin și Jan van Eyxk anticipau deja stilurile care aveau să apară odată cu Renașterea, prin naturalismul picturilor lor. Deși cu rădăcini adânci în tradiție, artele au evoluat cu altă imaginație, tulburătoare, și cu o vigoare crescândă
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
lui Hristos), Veit Stross din Transilvania (Moartea Fecioarei), care au creat sculpturi în lemn de o mare expresivitate, sau prin naturalismul lor, pictorii ca Robert Campin și Jan van Eyxk anticipau deja stilurile care aveau să apară odată cu Renașterea, prin naturalismul picturilor lor. Deși cu rădăcini adânci în tradiție, artele au evoluat cu altă imaginație, tulburătoare, și cu o vigoare crescândă. În Europa, Renașterea a influențat puternic toate artele: pictura, sculptura, teatrul, muzica si arhitectura. Învățământul și religia au cunoscut o
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui, pe alocuri cafenii cu reflexe roșiatice. Din întreaga compoziție, doar cei doi țărani și târgovețul au atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o de majoritatea lucrărilor "împietrite" academiste ale lui Theodor Aman, Constantin Lecca sau G.D. Mirea. Compoziția "Capul lui Moțoc vrem !" se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României. Pictura
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]