3,746 matches
-
sfârșit. Ajunse pipăind cu mâinile la un fișet și avu impresia că a dat peste un vagon de marfă. Șinele Însă nu se găseau nicăieri. Iar În loc de traverse, tot dădea peste lăzi și sticle goale. Nu era prea plăcut să navighezi prin beznă și să te Împiedici de fel de fel de ambalaje la fiecare sfert de pas! Totu-i părea străin. Nici un obiect nu se afla la locul său. Acolo unde ar fi trebui să fie ușa, se afla coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de bucuros, Încât scoase un sunet pe care probabil că l-a scos Cristofor Columb atunci când a descoperit America! Exagerez, desigur, dar aceasta a fost totuși senzația pe care a Încercat-o Ippolit după ce o bună bucată de timp a navigat clătinându-se de-a lungul pereților, care păreau când solizi, când de consistența valurilor... Abia când deschise comutatorul realiză totuși că nu se află În dormitorul lui, ci În depozit. „Prin urmare, iar am făcut-o lată. Să vedem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă, nu zâmbi, nu mi s’a ivit prilejul...!” Buzele lor se căutară din nou, iar atingerea lor infinită nu făcu altceva decât să cimenteze cu toată vigoarea, sentimentele de profundă omenie, afecțiune și iubire ce aveau să urmeze...! IX NAVIGÎND ÎN DERIVĂ Construcțiile civile și industriale ale secolului douăzeci se caracteriza printr-o amploare fără precedent, În mod deosebit În țările slab desvoltate care deschizând ochii către civilizație, investesc sume considerabile În acest scop. De aceia vânătoarea după cadrele de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca după ce văzuse hoțul de buzunare, se simți Îndatorat evenimentelor pentru o diferență făcută, o intensificare a viziunii. Un curier cu o cruce din flori, umplându-i ambele brațe, un cap chel cu adâncituri, părea beat, În luptă cu vântul, navigând În volte. Cu ghetele tocite, mici, și pantalonii scurți, largi, umflați de vânt ca fusta unei femei. Gardenii, camelii, cale, umflate În vânt deasupra lui sub plastic ușor, transparent. La stația de autobuz Riverside domnul Sammler luă notă de proximitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui de ștemuire și a răspuns la toate întrebările lor neîncrezătoare. Da, știa ce făcea. Salmonul era un râu de gabară - curs scăzut, pe înclinație medie. Cu acumulări de apă rare sau deloc și căderi abrupte. Nu, nu era nebun; navigase pe Salmon toată viața lui: cu instructor și apoi de unul singur. Știa fiecare cot al râului. Jina nu l-a pierdut nici o secundă din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ultima zonă sălbatică, dar odată ce treci de Black Canyon, zona devine o suburbie. Dacă nu-ți așezi cortul peste chiștoace de țigări și sticle, trece pe lângă tine o barcă de viteză, care coboară pe același curs pe care tu ai navigat cu ochii-n patru. Sau vezi câte-un cretin care escaladează pereții canionului nu de dragul priveliștilor și nici ca să facă mișcare, ci fiindcă vrea semnal mai bun pe televizorul portabil. Jina l-a sărutat și i-a mângâiat brațul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
locul sub soare Și chiar fără aripi am să zbor peste mare, Să dau vieții crâmpei de culoare, Într-o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru alții și Începi să simți că ești expus pericolului. Te Întrebi unde naiba ajungi pe lumea asta... Existau și taxiuri-pirat și zău că se comportau ca niște pirați. Pentru cei care nu-i cunoșteau, păreau niște oameni obișnuiți care navighează dintr-un colț În altul al lumii, dar nu era chiar așa. Ciudată meserie... Strada rămîne tot, stradă, fie că-i principală și zgomotoasă, fie că-i dosnică și liniștită. Și pe drum, fel de fel de clienți: bărbați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi fost pudrat cu praf de aluminu, iar norii ce ți se păreau baloturi de mătase scămoșată se risipeau În fugă de la nord-vest spre sud-est. Soarele se Înclină spre dreapta și toate umbrele cădeau exact perpendicular pe drum. Norii navigau cu toată viteza pe cer. Pe pămînt Îți atrăgeau atenția bucățelele de hîrtie luate de vînt. Nu-ți venea să crezi că poate exista atîta mizerie pe drum. Nu că te așteptai să vezi străzile curate, dar oricum, era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
duce să fie a ei, adică independentă și națională, o politică externă care să dea expresie intereselor sale vitale și demnității, precum și năzuințelor cetățenilor ei; o politică externă care să ateste clarviziune, maturitate, îndrăzneală, dar și înțelepciune; numai atunci, națiunea navighează cum trebuie printre meandrele vremii și merită să supraviețuiască, iar pentru aceasta, trebuie să fi avut la timonă acel factor care o poate aduce în siguranță, la țărm diplomația. Componenta obligatorie fără alternativă, a acestei politici independente, naționale și demne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și apărare comună. În cazul în care nu s-a constituit dreptul fluvial, ca regulă generală de Drept internațional în afară dacă este vorba de libertatea de navigație pentru toți în condiții de egalitate -, singura bază a dreptului de a naviga pe Dunăre o constituie acordul dintre statele riverane sau actul unilateral al statului care nu participă la un asemenea acord; România poate conferi un asemenea drept, prin actul său de voință, fără să participe la un tratat în acest scop
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua intrării mele în Fès
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dai curs cererii lui, el nu ți-o poate refuza pe a ta. Vorbește cu el, ai să știi tu să găsești cuvintele potrivite. În zori, trecuserăm deja de Gammart. Dat fiind și răul de mare, mi se părea că navighez în plin coșmar. Ciudat oraș, Constantinopolul. Atât de încărcat de istorie și, cu toate astea, atât de nou, prin pietrele sale și prin oamenii săi. În mai puțin de șaptezeci de ani de ocupație turcească, și-a schimbat complet înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a privit și i-a zâmbit, vrând să-l liniștească. Dar ești foarte atrăgător, a spus cu vocea ei normală. Deggle a zâmbit și el. Dependența doamnei Cramm de Deggle creștea neîncetat. Ori de câte ori Vultur-în-Zbor sugera ceva, cum că ar puteasă navigheze pe undeva, să ierneze pe altundeva, sau chiar să mănânce în cutare ori cutare loc, remarca ușoara înclinare întrebătoare a capului ei în direcția lui Deggle înainte de a accepta încântată sau de a refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a zis cu voce tare: — Vreau să-mbătrânesc. Nu să mor - să-mbătrânesc. Un pescăruș i-a dezvăluit cu un țipăt ridicolul acestor cuvinte. Vultur-în-Zbor și-a început căutarea lui Sispy și a Prepelicarului pe cât de metodic a putut. A navigat înapoi spre Amerindia și și-a croit drum către Axona și Phoenix, de unde a început să le ia urma. Dar nu a ajuns nicăieri. Sispy și Prepelicarul nu păreau să fi călătorit deloc. Pur și simplu dispăruseră. — Sispy? spuneau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu a ajuns nicăieri. Sispy și Prepelicarul nu păreau să fi călătorit deloc. Pur și simplu dispăruseră. — Sispy? spuneau oamenii din Phoenix. E vreun nume străin așa, mai ciudat? Atunci, Vultur-în-Zbor a renunțat la orice încercare de căutare metodică. A navigat pe mări, canale, râuri, lacuri, oceane și oriunde l-a purtat barca sa, întrebând oriunde poposea dacă știa cineva ceva despre neguțător sau despre sora lui. își dădea seama că era aproape inutil. Cei doi puteau fi oriunde pe glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate că Sispy a prezis ceva din viitorul meu, s-a gândit Vultur-în-Zbor, marinarul. Nu erau destule motive ca să fie optimist, dar tot era ceva. Și-a amintit o altă vorbă de-a lui Sispy: Pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci se formau brigăzile obligatorii, îi lua nu numai după politică, ci și după fișe, erau destui, nu eu îi trimiteam direct, eu doar informam cine ar fi apt să fie ridicat, noi am început măreața lucrare care o să se navigheze curând, așa-i, adevărat, am turnat din convingere. Am căutat să ajut și eu, cum mă pricepeam, puțin câte puțin. Și acum? De-aș fi fost mai cu elan, m-aș fi dus atunci, când a început refacerea, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri fericite, mi se păru că aud murmurul mării și m-am Întrebat dacă nu cumva somnul mă răpusese fără să-mi dau seama. Poate că navigam spre Tanger. În scurt timp, am Înțeles că erau doar sforăiturile lui Fermín, iar o clipă mai tîrziu lumea se stinse. În viața mea n-am mai dormit vreodată atît de adînc și de bine ca În noaptea aceea. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încălțat niște ciubote. Am ieșit tiptil pe culoar și am străbătut apartamentul pe bîjbîite. M-am strecurat pe ușă și am ieșit În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile În depărtare. M-am apropiat de la cel ce naviga În dreptul strîmtorii În care se transformase strada Tallers și am cumpărat prima ediție a zilei, care Încă mai mirosea a tuș călduț. Am străbătut paginile În graba mare, pînă ce am dat de secțiunea cu anunțuri mortuare. Numele Nuriei Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-le existența și trăgându-și energia din interiorul lor. Ținând cont de toate aceste lucruri, nu era de mirare că stabilimentul doctorului Perjovski era niciodată gol. Acolo se afla un adevărat laborator al sufletelor ce Încercau să-și găsească ispășirea navigând dintr-un salon În altul. Uneori și dintr-un trup În altul. Întâlnirea cu Oliver și Bikinski, precum și visul cu falsul Satanovski, erau, În acest sens, pentru medic un fapt revelator. Hotărât lucru, o parte din imaginile care-i bulversau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o simplă metaforă? Noimann s-ar fi obișnuit cu ea. El avea Însă de-a face cu o imagine palpabilă. Piciorul metric se metamorfozase Într-un picior marin. Într-un nod marinăresc. Iar camera lui devenise ca o corabie ce naviga, clătinându-se pe valuri, pe mări necunoscute, străbătând distanțe astronomice, fără a se mișca din loc. Iată că valurile Îi aruncau peste bord moluște În mână... Era poate și acesta un semn ca Noimann să se oprească din marșul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
palpitând, plină prin ea Însăși de senzații. La ce bun mirosul? La ce bun auzul? La ce ar mai putea folosi ochii În beznă odată ce te lași călăuzit de buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
citești E pierdere de timp și te plictisești! Cartea:Cum poți să spui așa ceva? Unde-i plăcerea de-a visa? În fața unui monitor Devii un simplu muritor! Un copil: Mie-mi place pe scaun să m-așez Pe internet să navighez! Un copil: Iar mie-mi place în fotoliu să citesc Filă cu filă să răsfoiesc Parfumul de vanilie al cărții îl iubesc! Timpul: Opriți-vă! Nu mai vreau să vă aud certându-vă! Timpul trece, iar cearta voastră nu aduce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]