1,431 matches
-
de lumină și întuneric cu dâre prin el și aude fâșâit și simte ceva rece după gât și în curând o să-și miște piciorul drept, oare de ce, o să și-l miște ascultând de o lumină verde, toată supunerea asta de neînțeles a sângelui doar pentru că circulă printr-un sistem bine pus la punct, supunerea orășenilor, a pământenilor, de ce, cui ne supunem, de ce mă supun, de ce nu mă opresc pur și simplu în fața lupoaicei, aș putea începe să strig, opriți-vă oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mut, vor întinde pe masă, una câte una, toate cele 52 de cărți de joc. Dong-dang! Dang-dong! Clopotul nu bănuiește când dă glas că nu el cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune o chemare lui neînțeleasă. Își va fi dând el seama că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă și-l zgâlțâie până ce-l ia cu o amețeală asurzitoare, dar o pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dovedit pe gustul socrului meu. Îi reprezintă pe cei treisprezece evrei din cabinetul lui Franklin Roosevelt, remarcă el. — E o idee foarte caraghioasă, am spus eu. — Toată lumea crede că nemții n-au simțul umorului, zise el. — Germania este cea mai neînțeleasă țară din lume, am replicat eu. — Ești unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper că e un compliment pe care-l merit, am spus cu. — E un compliment la care nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam să plec, când mi-am zis că n-ar strica să mai șterg o dată mesele, și, după ce m-am apucat și de treaba asta, ceva neînțeles a pus stăpânire pe mine și n-am mai avut liniște până n-am curățat din nou pe jos. Nu mă mai puteam opri, aveam senzația că-mi scapă mereu câteva pete, apoi m-am întrebat dacă nu cumva eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sub această mască se ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier sau arunca în aer o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
camera de câteva ori, în lung și în lat, se opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
șopti un gând. În sânul Paradisului, Adam n-a fost cu totul fericit și a mușcat din mărul blestemat...!”. O clipă simți din nou cum spaima i se strecură în vine. Din ce în ce simțea o neliniște... o încordare neînțeleasă, în jurul său. Pulsul începu să-i bată în tâmple, ca niște ciocane. Cu dinții încleștați să nu urle, își alungă frica înapoi în piept. Legătura cu coșmarul îl umplu de un sentiment cumplit, de un fel de spimă fără nume
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut... strada s-a pustiit... O tăcere blajină stăpânea înconjorul. Peste oraș se așternu pacea și liniștea binefăcătoare. Bătrânul Iorgu, cu lumânarea aprinsă într-o mână și în cealaltă bastonul, șontâc-șontâc, se grăbea cu sufletul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a văzut, a Început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu să Îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, În sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preo-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a văzut, a început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fără ca eu să îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să explic pentru ce mă aflam acolo. Când, în sfârșit, mi-a venit rândul să vorbesc, sub sutana preotului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
familie au problemele lor, că de multe ori așteaptă și ei așteaptă din partea lui aceeași Înțelegere și toleranță. În multe situiații se poate Întîmpla să nu reușească cei din familie să-i ofere ceea ce el se așteaptă din partea lor. Considerîndu-se neînțeles, sau insuficient iubit de familie, el Își poate descărca nemulțumirea printr-un comportament agresiv sau uneori chiar tiranic. Dar bineînțeles că se poate Întîmpla și invers. Unii - bărbați sau femei - simt că În familie au ratat ocazia de a obține
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
încît "întîia lui mare dragoste" să nu sufere nimic, și amândoi să rămână prieteni. Bineînțeles, aceste meditații Stănică nu le facea în fața Olimpiei, și unele ușoare insinuări se izbiră de neînțelegerea încăpățînată a femeii. Stănică se socoti atunci un martir neînțeles. - Iubita mea, zise el pe drum, înconjurînd mijlocul Olimpiei, știu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde în față, osîndește-mă, iubirea mea. - Dragă, obiectă Olimpia cam acru, sunt măritată, avem o casă, de bine de rău, eu înțeleg să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băcăniile cu trufandale de-ți lasă gura apă, se bat pe burtă cu tine magazinele de finețuri, cu corp de balet din fazani și mistreți, atârnați întregi la intrare, mormanele de dropii și potârnichii, stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînțeleselor și perverselor delicatese marine. 165 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI El, personal, e foarte de acord. Dar cu cine? Nu cunoaște pe nimeni. Cu mama? Nu cu mama și nici cu zăltata nepoată a Maicii, ce-și face tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai înalt
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au agățat unul de altul, nu își mai dau drumul, amândoi gem marea îi ignoră dar universul e al lor! - Ești al meu iubitule, pot să mor acum, nu-mi pasă! Și el dorește să sfârșească în această stare de neînțeles a împlinirilor. Stau clipe înlănțuiți, nu mai doresc să iasă din mare, se consideră copiii ei, ar putea să meargă în larg. Afară este frig, e urât< îi așteaptă toate răutățile pământului, pe când acolo în mare apa este moale, călduță
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la ei, crede mai degrabă că le-a fost milă, de nu i-au oprit. De obicei așa fac, însă probabil i-au văzut triști< fiindcă ei merg fiecare la casa lui, fiecare în patul lui. Îl cuprinde o revoltă neînțeleasă, nu-și divulgă gândurile și se concentrează asupra fetei. Flora îl sărută la despărțire și plânge, fuge prin curte și plânge înăbușit, doar Laur îi aude suspinul. Merge încet, mai are doi pași până acasă și, extenuat, abia îi mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu făceau obiectul unor întâmplări neobișnuite, ieșite din comun însă de fiecare dată se credea urmărit de cineva și nu uita permanent că era o gâză sub lupa creatorului. Exact cum el urmărea furnicile de mic copil, o inteligență devastatoare, neînțeleasă, era deasupra tuturor. Timp de ore întregi perseverau în zbaterile lor și nu le putea opri din drum folosind tot felul de obstacole< apă, paie, le schimba direcția însă ele reveneau pe traseul urmărit cu perseverență. Doar focul reușea să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucioase. - Tu ești, mă? a întrebat. Inima cârciumarului bătuse mai tare. Aceeași spaimă veche, ținută ani întregi în suflet, a ieșit gâlgâitoare, sub piept. Palmele și ghiontii lui uitați, glasul poruncitor al stăpânului, toate s-au adunat într-o frică neînțeleasă. Pandele i-a întins peste masă palma subțire, aproape străvezie. Privirile i se șterseseră și veselia din ochi îi pierise. Parcă nu mai vedea lucrurile prea apropiate. - Eu sânt jupîne, sărut mîna! - Stai colea, pe fotoliul ăsta! Se așezase. 83
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât îl vezi de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vecină la cârciumar să-i aducă țuică și o împărți muierilor. Începuse priveghiul. Se umpluse curtea de babe. Nu lipsea una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș negru, lung, care-i atârna puia la poale, și se îndesa spre luminări să nu le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a formelor? Semnul hotărâtor că misticii n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric. Să calci peste deliciul de a muri zilnic în tine, să împarți în doi povara ființării, să ai un vecin pentru decepții! Femeia comercializează neînțelesul, iar în căsătorie vinzi porții de singurătate și blestemul ființării devine marfă. Sursa nefericirii în dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurătății întrecînd îmbrățișările. Femeia nu pleacă de bunăvoie, ci simte prea bine pata de luciditate pe înșelăciunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința necurmată a gândului n-ar fi izvorul creșterii lăuntrice, ci toate laolaltă, învăluite și purificate în sentimentul morții. Fără el, te înalți anapoda, îndepărtînd din sfârșit grăunțele de nimb sau de apoteoză. Când însă moartea încolțește în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]