1,059 matches
-
așteptam să se umple, îl trăgeam ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc capacul podelei și... Petre și Ana începură să râdă de ingeniozitatea babei. Deci el avusese ghinionul să calce din neatenție și neștiință exact pe... capacul babei Floarea! Observase și el, când venise prima oară, că bătrâna cam mirosea a rachiu, dar se gândise că, fiind singură, era explicabil să mai "consume" din când în când, ca să uite de singurătate. Mai vorbiră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
scăpare din vedere din partea mea, fie din partea cancelariei ministeriale, voi fi desigur cel din urmă care ar contesta primirea banilor și condițiile sub care au fost dați, chiar dacă aceste condiții mi s-ar face cunoscute în urmă. Dar, tocmai din cauza neștiinței în care am fost până acuma, nu pot promite înapoierea imediată a sumei în cestiune, de vreme {EminescuOpXVI 325} ce nu am nici o avere. Cred însă că reținerea a o a treia [parte] din salariu, de vreme ce nu mai am alte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de puțin pentru mine - nu știu; mi-ați spus însă și eu am crezut; și astăzi, de puneți d-voastră vreun interes cât de mic pe acele scrisori, scrise cu lacrime de foc - nici asta n-o pot ști, și neștiinții nimic nu-i poți opune decât încredere sau neîncredere. Să vă cred, sau să nu vă cred, trebuie să vă fie foarte indiferent, // după cum v-au fost indiferente și iubirea și durerea mea. Însă dacă, spre mângâierea sufletului meu, acele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vârf de munte, cum a fost cazul cu mine, care eram concentrat... Iar generalul Prezan le-a interzis ofițerilor săi gazetele filogermane, în cap figurând Steagul... Nu știați ? Chiar n-ați mai auzit de la nimeni ? Profesorul tace în semn de neștiință și, pe deasupra ochelarilor, îi aruncă fostului său student o privire. Parcă nemulțumită. Poate numai permanenta ambiguitate a tânărului l-a împins să își ascundă, acum, gestul cavaleresc cu care sărise să o apere pe Sophie de replica lui iritată. Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ Vechea și celebra întrebare cu care se socoteau oamenii a împinge pe logici la strâmtoare și de a-i aduce acolo încît ori să se [dea] prinși asupra unei mizerabile dialele, ori să mărturisească ei înșii neștiința lor, și cu asta deșertăciunea artei lor întregi, e aceasta: "Ce este adevărul? " Explicația nominală a adevărului, că [este] coincidența unei cunoștințe cu obiectul ei, se presupune și i se dăruiește, ci cereau să știe care este criteriul general și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre necesitatea ne-ncunjurabilă a unei asemenea deduceri transcendentale înainte de a face el un singur pas pe terenul rațiunei pure; căci îndealtfel ar procede orbește și, după ce-ar fi rătăcit în multe chipuri, ar trebui să se-ntoarcă iarăși la neștiința de la care ar fi purces. Trebuie însă de dinainte să întrevadă clar și dificultatea neapărată, ca să nu se tânguiască asupra obscurității, {EminescuOpXIV 402} când obiectul însuși e atât de adânc învăluit, nici să i se urască prea de vreme la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ș-aceluiași lucru, și prin urmare mărimea în genere a unei asemenea intuițiuni, este o ocupație a rațiunei prin construcții de noțiuni și se numește matematică. DESPRE NEPUTINȚA UNEI MULȚĂMIRI SCHEPTlCE A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
A RAȚIUNEI PURE, DEZBINATE CU SINE ÎNSĂȘI (Conștiința) Priceperea neștiinței mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mele (dacă aceasta din urmă nu e totodată recunoscută ca necesară), în loc de-a pune capăt cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul necesară și să mă dispenseze de orice cercetare nu se poate stabili prin observație în mod empiric, ci numai în mod critic, prin sondarea izvoarelor cunoștinței noastre. Astfel determinarea hotarelor rațiunei noastre se poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate stabili prin observație în mod empiric, ci numai în mod critic, prin sondarea izvoarelor cunoștinței noastre. Astfel determinarea hotarelor rațiunei noastre se poate face numai pe temeiuri apriorice; restrângerea (limitarea) ei însă, care e o cunoștință, deși nehotărâtă, despre neștiința ce niciodată nu se va putea ridica cu desăvârșire, poate să fie recunoscută și a posteriori, prin priceperea celor ce ne-a rămas să știm pe lângă toată știința ce o avem. Prima cunoștință a neștiinței noastre, posibilă numai prin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o cunoștință, deși nehotărâtă, despre neștiința ce niciodată nu se va putea ridica cu desăvârșire, poate să fie recunoscută și a posteriori, prin priceperea celor ce ne-a rămas să știm pe lângă toată știința ce o avem. Prima cunoștință a neștiinței noastre, posibilă numai prin o critică a rațiunei însăși, este așadar o știință, cea de a doua nu e nimic decât o remarcare despre care nu se poate spune până unde ajunge concluzia trasă din ea. apercepție, percepție, observație remarcare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rațiunei, ci pe rațiunea însăși întru cât privește putința și aptitudinea ei la cunoștințe curate și apriorice; ceea ce nu mai e cenzura, ci critica rațiunei, prin care se stabilesc nu numai îngrădiri, ci hotarăle proprii ale ei, și nu numai neștiința în cutare sau cutare parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar fi putut să li însemne hotară determinate minței ce apriori se lărgește prin sine și rațiunei. Dar astfel, îngrădind numai mintea făr-a o hotărî, el naște numai o (neîncredere) defiență generală, însă nu o cunoștință sigură a inevitabilei noastre neștiințe, fiindcă supune cenzurei numai câteva principie ale minții și nu pune în cumpănă de probă a criticii această minte însăși în privirea întregei ei capacități (facultăți, averi) și, derogîndu-i minții ceea ce ea într-adevăr nu poate împlini, el merge mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că sânt un impostor de anvergură. Știam, totuși, că e prea devreme pentru a-i deconspira neștiința mea: era în ceasul când avea nevoie să mă vadă așa, nespus de puternic, de bun și de învățat. Știam că în asemenea momente trebuie să pătrund în ființa lui ca un model care trebuie urmat și cu care cândva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
printr-un prolog care oferă mai multe variante de interpretare a personalității protagonistului. Pentru început, autorul schițează tabloul Atenei, cetate strălucitoare și placidă, obosită de războaie și plăceri, incapabilă să-și repare trecutul și vigoarea orgolioasă, unde toată lumea petrece în neștiință și în uitare, blazată, încercând să alunge gândul de la ceea ce va veni sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă la Eschil se jertfea doar titanul Prometeu, ca un știutor ce era, cu Antigona se intră într-o etapă postprometeică, în care oamenii învață să se jertfească ei înșiși pentru niște valori superioare, așa încât echilibrul răsturnat de nebunia și neștiința altora să se restabilească prin moartea lor (p. 122). Ca și tatăl ei, Antigona găsește în sine resurse pentru a trece dincolo de moarte, printr-un fel de transfigurare (p. 122). Oedip rege constituie modelul tragic prin excelență, căci personajul oferă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alta prin minus - se așază în afară de soarta omului și deci în afară de posibilitățile plictiselii. Putem fi noi însă absolut siguri că sfinților nu le e urât uneori în Dumnezeu și că dobitoacele - așa cum le trădează privirea lor vacantă - nu simt nimicul neștiinței lor? Omul nu-și poate tîrî toată viața în plictiseală, deși aceasta nu-i o boală, ci o absență de intensitate. Golul consecutiv unei suferințe sau amintirea rece a unei nefericiri; curgerea tăcerii căreia nu-i putem proiecta un conținut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prematură, nesfârșita oboseală pe obraji încă rumeni rezultă din toate momentele care au acumulat monstruos curgerea vremii pe planul conștiinței. Sânt bătrân prin tot ce nu-i uitare în trecutul meu, prin toate clipele pe care le-am scos din neștiința perfectă a temporalității și le-am obligat să fie singure și eu să fiu singur cu ele. În capul meu se sparg blestemele devenirii, a cărei inconștiență nu mai îngăduie crunta siluire a lucidității, și timpul se răzbună pentru a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a iubi, trebuie să uiți că semenii sânt creaturi; luciditatea nu te apropie decât de Dumnezeu și de neant. Fericiți sânt doar acei cărora dragostea le e un tot ce nu le dezvăluie nimic; care iubesc într-un freamăt de neștiință și perfecțiune. Din zarea lumii, Dumnezeu e tot atât de departe ca și neantul. Acea năpădire vastă și copleșitoare a anumitor dimineți, când pari a te trezi în știința ultimelor taine, într-o înfrigurare istovitoare de cunoaștere și de vedenie finală - sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor și putrezesc în viață prospețimile neștiinței străbune. - Iată sensul decadenței. Iar pe planul culturii, câteva secole de creații și iluzii - ce se cer iremediabil răscumpărate în luciditate și nemîngîiere. Alexandrinism... Nu e ușor să plătești pe toți țăranii altor veacuri, să nu mai ai verdeață și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
niciodată. În tristețe - moartea și nebunia luîndu-se la întrecere -, nădejdile vitregite se întorc în gânduri ucigașe. Și devii un ostatic al neființei, din dobitoc uman ce-ai fost. De ce nu s-or întinde peste mine umbrele veșnicei prostii și răcorile neștiinței? Căldurile unui bărăgan de deznădejdi... Într-un creier defunct, timpurile plecate-n cruciadă de distrugere nu vor putea ucide amintirea unui Dumnezeu plămădit din suspine și singurătăți. În lumea-n care nu mai am pe nimeni, mai dispun doar de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]