1,073 matches
-
din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l! Bă, uitați-vă! Ei? Toți întind gâturile. E la fel ca primul, poate mai puțin ciobit. Seamănă cu paharele lor. Făcute toate la Buhuși, înainte ca fabrica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
indicațiile regizorale. Vor fi folosite, potrivit momentului, efecte sonore sau de lumină, fond muzical. *** B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce folosesc? (Omul nu răspunde, nu-i iese ceva, e necăjit.) Spinii, atunci, la ce folosesc? OMUL: Spinii nu folosesc la nimic. Sunt o curată răutate din partea florilor. MICUL PRINȚ: Nu, nu pot să te cred! Florile-s plăpânde. Și neștiutoare. Își fac și ele curaj cum pot... cu câțiva spini... Au și ele dreptul, nu? Și tu crezi că florile... OMUL: Eu nu cred nimic! Ți-am spus ce mi-a trecut întâi prin minte. Nu vezi? Eu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucăți de pânză și de pe perna cu ștampila albastră a spitalului îmi vei spune: „Păcat, în sfârșit, slăbisem...“ și vei izbucni în plâns. Dar acum râzi, și dansează, și distrează-te! Dansez și eu, Angela, în samba amintirilor. Și eu neștiutor, ca toți ceilalți. Ca mama ta. Își scosese pantofii și dansa ținându-i în mână. Tălpile i se arcuiau, degele îndrăcite apăsau pardoseala ca pe niște struguri din care iese mustul. Muzica era sub picioarele ei. Fii atentă, am spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și bunele intenții, dacă nu sunt luminate de conștiință, pot să facă tot atâtea stricăciuni ca și răutatea. Oamenii sunt mai curând buni decât răi, și, în realitate, nu asta e problema. Ei sunt însă mai mult sau mai puțin neștiutori și asta e ceea ce se cheamă virtute sau viciu, viciul cel mai fără de speranță fiind cel al ignoranței care crede că știe tot și își permite atunci să omoare. Sufletul ucigașului este orb și nu există bunătate adevărată, nici iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima nimănui decât pentru o foarte bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi aprobat în inima lui ceea ce îi făcea să moară pe copii și pe oameni. Restul îl înțeleg, dar acest lucru sunt obligat să i-l iert". Este drept ca această cronică să sfârșească cu el, căci avea o inimă neștiutoare, adică singuratică. După ce a ieșit din marile străzi zgomotoase ale sărbătorii și în clipa când a vrut s-o ia pe strada lui Grand și a lui Cottard, doctorul Rieux într-adevăr a fost oprit de un cordon de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot zice aici ? — Nathaniel, ce vrei să spui ? Încerc să par stăpână pe mine, dar întregul sistem de alarmă mi-a intrat în funcțiune. — Haide. Pare amuzat. Sunt sigur că știi la ce mă refer. Samantha, poți să faci pe neștiutoarea cât vrei. E degeaba, fiindcă știm. Ce știți ? spun uluită. Nathaniel clatină din cap de parcă îi vine să râdă. — O să-ți dau un indiciu. Mâine. Mă sărută iar, după care pornește spre ușă. N-am nici cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi spuse tatălui, Să începem cu începutul, și părea că amândoi se vor așeza pe banca de lucru să modeleze păpuși cu degetele deodată agile și exacte, cu vechea iscusință recuperată după o lungă letargie. Simplă greșeală a unor naivi neștiutori, începutul n-a fost niciodată clar și precis, începutul e un proces foarte lent, zăbavnic, care cere timp și răbdare pentru a înțelege care este direcția bună, pentru a pipăi drumul ca un orb, începutul e doar un început, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia Gacho a început s-o nutrească față de Algori, nu doar incalificabil de neatenți și de iresponsabili, ci și, conform inflexibilei lor judecăți, nerușinat de profitori pentru că se folosiseră de sentimentele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o fi, nu mă pricep la lucrurile astea, dar în locul tău, nu m-aș încrede, O să stau de vorbă, n-ai nici o grijă, poate că așa e la începutul sarcinii, Nu știm nimic, în fața acestor lucruri suntem ca niște copii neștiutori, trebuie s-o duci la doctor. Marçal nu răspunse. Socrul lui tăcu. Probabil că se gândeau amândoi la același lucru, că, în spitalul Centrului, ar fi îngrijită ca nicăieri altundeva, cel puțin așa se spunea, de altfel, fiind nevasta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu ți-am cerut nimic. De altfel, n-am Învățat niciodată să citesc. Tot ce știu am dobândit trăgând cu urechea de la alții. Omar nu e uimit. Nu era lucru rar, la acea vreme, ca poeții de valoare să fie neștiutori de carte; asemenea, bineînțeles, cvasitotalității femeilor. — Și ce este atât de tainic În această carte, formule de alchimie? — Sunt poeme pe care le scriu câteodată. — Poeme interzise și eretice? Subversive? Ea Îl privește cu un aer bănuitor, dar Khayyam se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încredere În slujitorii săi cei mai vrednici, cei care cunosc greutatea lucrurilor și deosebesc posibilul de imposibil, el va cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o clipă că tocmai a fost victima unei geniale mașinațiuni. După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În veacul al XI-lea, ramurilor de dud alb? Vreme de săptămâni, m-am preumblat pe jos, apoi pe spinarea unui catâr; i-am Întrebat pe neguțători, pe trecători, pe imamii din moschee, dar m-am ales doar cu expresii neștiutoare, zâmbete amuzate și invitații generoase să mă așez pe divanele lor de culoarea cerului ca să Împărțim ceaiul. Norocul meu a fost să mă aflu, Într-o dimineață, În piața din Reghistan. Trecea o caravană, o caravană mică; nu număra decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poalele acestui Olimp personal, pînă ne-am văzut despărțiți pentru totdeauna de propria noastră copilărie al cărei miracol rămîne unica mitologie adevărată. Nevoia de mituri e, poate, și această nostalgie. În ea se limpezește imaginea copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare spre poalele Olimpului, grăbită să-și sacrifice puritatea În schimbul descoperirii că nu există nimic definitiv și că trebuie să ne Îmbătăm ca Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul nostru neatinse Încă de remușcarea paradisului pierdut. Ar trebui să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aștepți, improvizația pare o salvare“. Tot aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă salvează, amânare, amânare, de ce nu umplem noi toți, dintr-odată, salvarea, salvarea... așa bombăne adolescentul Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ea deodată, în viața ei, un om, Noi o purtăm în suflet adânc, fără‐a o ști, Cum poartă bucuria‐nfloririi lui un pom. În ea ni‐i începutul și patria ființii. Prinsese rădăcină în ea ca într‐o glie; Neștiutori pe urmă de chinul suferinții, Ca să rămânem singuri, le‐ am rupt din carnea vie. Dar nostalgii ascunse și nemărturisite Cresc din făptura noastră și neîntrerupt ne che amă, Ca‐n dragostele noastre‐nesemnate de ursite Să vrem aceeași jertfă din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a făcut-o, el care sus din ceruri asupra-ne privește / El știe... Dar poate că el însuși nu știe", traduce Eminescu. Cât de înalt vede aici ochiul transcendental decantarea cauzelor până se ajunge la cea dintâi, la Causa sui...neștiutoare de ea însăși !... Și tot din gândirea hindusă, ochiul din Bhagavad-Gîta vede cea mai înaltă etică a faptei în a o dărui, dar apoi să te desprinzi de ea. "Desparte-te de jertfa ta". Cu un al treilea ochi gânditorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tras-o de pèr, n-am tras-o! strèduindu-se el sè-și convingè mama care, însoțitè de mama Dianei, intrase alarmatè în camera copiilor, nu cred cè voi înțelege niciodatè de ce a plâns atunci din senin Diana, poate pentru cè Matei, neștiutorul, nu s-a priceput sè-i facè un bèiețel adevèrat, cine știe! La o vreme dupè aceea, Diana și pèrinții ei s-au mutat în sud, tatèl ei fiind de acolo, Matei n-a mai tras nici o fatè de pèr, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-și dea seama de substituire, pentru că deținuta e la fel de bătrână ca mine și, cu puțin noroc, o voi stafidi și mai mult, prezentând-o astfel pe legumă ca pe o glumă a naturii dintr-un nefast mariaj-aventură, pe când eram copilă neștiutoare și necunoscută de tine, Mitică, tu ți-ai căutat norocul în altă parte, eu l-am găsit în durerea acestui loc în care nu se întâmplă nimic de sute de ani, aștept să vii și să-mi spui după prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un prieten la fel de bun ca Velail și Soliteraj. Ce ciudate sunt cărările vieții! Cum ai vrea să continui cartea? zise el. Era cald afară, chiar dacă trebuia să fie începutul iernii. Nici aburii respirației nu se vedeau. Care carte? întrebai eu neștiutor. Cea pe care o ascunzi de ceilalți. Am "citit" despre paginile în care-ți consemnezi lucrurile ce se petrec, să știi. Vorbea despre cartea asta... paginile astea. Cea în care scriu acum... în care scrisesem. De ce ai continua paginile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia omenească într-acesta se împlinește: pe neputincios să ajute și neștiutorului cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate. Început de carieră la Școala Probota Iași, Mariana Vrabie s-a dovedit încă de atunci înzestrată cu acest har de a convinge prin iscusința vorbei, dar și prin
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
în scenă??? — A murit?, și ce dac-a murit? Eu cred că trebuie să fie aici, lângă tine, nu acolo sus, cu îngerii, eu, Ofelia, voi fi aici, lângă tine, până când vârful spadei îți va atinge mintea chinuită și trupul neștiutor... sau invers, ai spus că mă iubești, adică eu nu voi muri niciodată, că asta înseamnă „te iubesc”, eu o să mor de tot doar la moartea ta, de-abia atunci o să plecăm împreună, patul nunții va fi sus doar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]