1,005 matches
-
pe scări, spune-i ce te-am rugat. Asta-i tot ce-ți cer. Păi... bine, zic în cele din urmă. Zău acum. Ca și cum n-aveam destule motive de îngrijorare deja. — Danny, chiar trebuie să dau telefonul ăsta... îi spun neajutorată. — Și... v-ați gândit unde vă mutați? spune, trântindu-se într-un fotoliu. — N-am avut timp. — Nici măcar nu v-ați gândit la asta? — Elinor vrea să ne mutăm la ea în bloc, și eu am refuzat. Aici ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintr-un material extrem de fragil pe care i-o propusesem pentru seara. — Auzi, îmi cere daune emoționale și fizice! Îți vine să crezi ce tupeu pe capul ei? — Laurel, zic stresată. Nu vrei să încerci asta mai târziu? Mă uit neajutorată în jur după ceva solid și foarte zdravăn cusut, cu care aș putea să înlocuiesc rapid rochia. O haină de tweed, sau un costum de schi, ceva. Dar Laurel mă ingoră cu grație. — Avocații ei zic că am împiedicat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Altă fată, îmbrăcată cu noua jachetă imprimată Dior, se apropie de noi. — De ce anume? — De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fel, de când ai plecat. — Pe bune? Mă uit la ea mirată și ridicol de emoționată. — Și mama ta mă întreabă întruna dacă eu cred că o să rămâi pentru totdeauna la New York... Nu rămâi acolo, nu? — Sincer, habar n-am, spun neajutorată. Totul depinde de Luke... și de afacerea lui... Dar nu e el șeful! sare Suze. Ai și tu un cuvânt de spus, nu? Tu vrei să rămâi acolo? Nu știu. Mă strâmb, încercând să-i explic. Câteodată, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și... să mă priveasă lung... cu mândrie... — Dar e foarte mândră de tine! — Ba nu e deloc. Schițează o urmă de surâs. Trebuia să renunț de la început. — Nu! zic, un pic cam târziu. Îi iau mâna și mă simt complet neajutorată. Prin comparație cu el, mă simt extrem de protejată și de răsfățată. Eu am crescut cu sentimentul că mami și tati mă consideră cea mai importantă ființă de pe pământ; cu sentimentul că mă iubesc și că mă vor iubi mereu, orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai bărbierit. Tot pleacă și rătăcește Dumnezeu știe pe unde și nu ajunge acasă decât dimineața în zori, de regulă afumat. Și ieri, când am venit de la slujbă, am descoperit că-și dăduse toți pantofii de pomană. Mă simt complet neajutorată. Nimic din ce fac nu are nici un rezultat. I-am făcut supă hrănitoare, de casă. (Cel puțin așa scrie pe cutie, că e hrănitoare și de casă). Am făcut dragoste cu el, cu câtă tandrețe am fost în stare. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că... — Da. Ei, n-am vrut să împrăștii zvonuri alarmiste. Și, oricum, am fost convinsă că își revine în câteva zile. — Unde e? I-aici? Michael se uită în jur prin apartament. Nu, a plecat dis-de-dimineață. Nu știu unde. Ridic din umeri neajutorată. — Transmite-i toată dragostea mea când se întoarce, spune Danny, îndreptându-se spre ușă. Și nu mă uita cu haina aia a lui de la Ralph Lauren. Eu am pus ochii primul pe ea. Fac niște cafea proaspătă (fără cofeină - asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
organizarea. M-a bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște idioți... Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. Crede-mă, habar n-am avut de chestia asta... — A, sunt sigură că habar n-ai avut. Și că nu mureai de fericire la Robyn în birou, când m-a sunat. — Nu eram la ea în birou! Și n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ieșire? Robyn se uită la mine de parcă aș fi înjurat-o de mamă. Glumești? Orchestra! spune repede în cască. Băgați Some Day! Mă auziți? Some Day. Ridică walkie-talkie-ul. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de trandafiri. — Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea tonul fanfara, murmură în cască. Echipa de la lumini, pregătiți reflectorul pentru ieșire. În secunda imediat următoare încep să cânte trompetele, iar invitații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Trier, aici, ca și-n Dogville, pare a fi aceea de a demonstra o teoremă-șoc despre natura umană. Teorema din Dogville era ceva de genul ăsta : dacă o comunitate va avea la mîna ei o persoană perfect victimizabilă întru totul neajutorată, întru totul neștiută, întru totul dependentă de mila străinilor , comunitatea respectivă o va victimiza negreșit. Teorema de aici ar suna cam așa : dacă-i faci pe niște oameni să creadă că toate porcăriile pe care le suportă sînt dictate de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cei mai defavorizați decât mine. Mi-am propus ca, indiferent de rasă, culoare, condiții economice sau alte elemente care tind să tragă linii între noi, să las nepăsarea la o parte și să încetez a face ,,doar puțin” pentru cei neajutorați. M-am hotărât să-mi dedic timpul liber celor marginalizați de societate. Deoarece eram și sunt convins că fiecare om are dreptul la demnitate, am considerat că aceasta este o obligație morală față de toți cei pe care societatea îi lasă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la suflet, pl)cut la Înf)țișare, poate, dar Înapoiat, neajutorat: exact ceea ce reprezenta Dostoievski pentru criminalul Încarcerat. Cu toate acestea, constat c), Într-o carte intitulat) Things to Come, doi americani care consider) c) sunt oricum, numai Înapoiați și neajutorați nu, Herman Kahn și B. Bruce-Briggs, nu se arăt) impresionați de realiz)rile rușilor. „Cea mai șocant) este performanță dezam)gitoare a politicii externe și interne sovietice de la sfârșitul anilor ’50 pan) acum”, scriau ei În 1972. „În domeniul politicii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
orașe - Clujul și Timișoara - nu foarte deosebite, am citit același cărți, evocăm aceiași ani. Nici unul, nici celălalt nu prea ne omorâm cu firea să cucerim lumea, facem parte din categoria - dacă-mi îngăduie Valeriu Cristea s-o spun - a celor „neajutorați”. Ne supraveghem prea mult - și nu cu multă bunăvoință - ca să mai putem și acționa. Amândoi lăsăm în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privi de sus e omenesc, prea omenesc. Așa m-a privit într-o zi o fostă colegă de la România literară, de la o înălțime de la care eu nu mi-am permis s-o privesc niciodată, nici măcar când era o biată și neajutorată debutantă. Dimpotrivă, pe atunci am încercat să-i insuflu curaj, să-i ridic moralul. Acum, ar fi trebuit să urc mult și bine până să ajung la nasul ei. Dar oare este normal să te uiți de sus la cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu spatele la mine, mi se întâmplă să-i văd ceafa: slăbită, împuținată, de copil... Mi se strânge inima, aproape că îmi dau lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit țipăt mut din care deslușesc cuvintele „neputință” și „moarte”. Ce a mai născocit tata? După buletinul meteorologic cu care ia sfârșit radiojurnalul de la ora 13, nu închide imediat aparatul (cum fac eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc neajutorat) în sicriu, cum te afli, să ridici doar un deget, nu neapărat amenințător, ci așa, ca și cum te-ai amuza să te uiți la el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc, lucrurile, raportul de forțe atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a civilizației noastre, un semn de totală decădere a moralei, care va sfârși Dumnezeu știe cum. Nimic nu mai e sigur azi, nici măcar o mică plimbare pe stradă - peste tot te pândește un cuțit sau țeava unui revolver. Poliția e neajutorată, căzând foarte des victimă violenței de pe străzi. Nici un mijloc tehnic nu poate înlocui ceea ce oamenii trebuie să învețe încă din anii copilăriei: a-și respecta semenii, a învăța în fiecare zi cum să trăiască, evitând crimele de tot felul. Libertatea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
găsim în imn: „croiește-ți altă soartă”. Reacția comună este însă alta: o strategie a văicărelii. 4. Neajutorarea. Un lung exercițiu al infantilizării, datorat faptului de a avea alt „cap” decât cel propriu produce un sindrom al neajutorării. Victime și neajutorați fiind, avem nevoie de protectori: soți, părinți, partid, stat. Acest comportament este încurajat politic; de exemplu, atunci când banul public este investit în protecția adulților în putere, în alocații universale pentru copii, indiferent de cât de bogați le sunt părinții, când
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să ne iubim, să ne respectăm și să ne prețuim și pe noi înșine - altfel nu știm să-i iubim, să-i respectăm și să-i prețuim pe ceilalți. Ar fi o imensă ipocrizie să nu recunoaștem că adesea suntem neajutorați, vulnerabili, victime, că există nenumărate împrejurări de-a lungul vieții noastre când ne lăsăm asimilați, când ne autosacrificăm sau când nu ne prețuim și stimăm, când le aplicăm același tratament și altora, disprețuindu-i, asimilându-i, umilindu-i, folosindu-ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
1928. Încă nu avea acea figură crispată și atitudinile de condottiere de cinema, care, mai tîrziu, cînd apărea în public, i-au devenit un fel de a doua natură. Își permitea să zîmbească un zîmbet ce păstra ceva copilăros și neajutorat fiind încă în faza în care declara, fără ocolișuri, diplomaților pe care îi primea, că îi lipsea cultura solidă din primii ani de școală ce i-ar fi fost necesară, aflînd în fiecare zi lucruri despre care nu știa nimic
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vândă mai mult (măcar pentru că a scris mult mai multe cărți!) decât mai tânărul său confrate. Oricum, dacă M. Cărtărescu a spus prostia de mai sus, amețit cum e de ce-a văzut ori auzit prin State, bietul Daian, poet neajutorat și publicând cu chiu cu vai, nu e firesc s-o spună. O fi chiar așa de greu de înțeles că dacă statul subvenționează cultura, asta nu înseamnă că are dreptul s-o și controleze! Ce este statul? Statul nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
chel al președintelui Iliescu. Așa a fost pe vremuri, în ceaușism. Acum, în „capitalismul de cumetrie” (Iliescu dixit) care se construiește în țara noastră, statul n-are de ce să se amestece în literatură și artă - acestea trebuie lăsate libere și neajutorate pe piața mondială unde să se confrunte, conform legii cererii și ofertei, ca orice altă marfă, cu produsele culturale americane, franceze, germane etc. Atât și nimic mai mult! Dar cum ajung ele pe piața mondială? am vrut să întreb eu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
experiențe personale cu prietenii, faze de la școală, etc. fiecare moment cu cât mai multe detalii cu putință. Vă poate ajuta următoarea abordare „copilărească„: încercați să analizați problema ca și cum ar fi o creatură. Desenați-o ca pe o creatură ciudată și neajutorată. Imaginați-vă viața personală a creaturii. Care este trecutul ei? Dar viitorul? Cum arătați dumneavoastră din perspectiva creaturii? Ca să o ajutați, ce întrebări i-ați pune? 10.4 Conexarea informațiilor Regula 10: Exprimați-vă gândurile prin diagrame, desene sau grafice
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mod alegoric zbuciumul interior din mintea lui Gautama. În prima veghe a nopții, între orele 18-22, Śăkyamuni și-a amintit toate viețile sale anterioare, miile de nașteri prin care a trecut. „Desigur - a conchis el - această lume este neapărată și neajutorată și ca o roată se învârtește fără încetare”. Iluminatul a văzut că lumea nașterii și a morții, saṃsăra, era „lipsită de substanță, ca și măduva unui platan”. În cea de-a doua veghe, între orele 22-2, el a dobândit „ochiul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au bătut. Dar te-amenința... Și pe mine m-amenința cu bătaia și-am zis: „N-aveți decât să mă bateți, că io Îs o femeie singură, neajutorată, n-am pe nimeni să m-ajute, Îs În mâna dumneavoastră. Bateți-mă!”. Cum s-a desfășurat procesul? Ne-o-mpărțit În două loturi... Între timp, o reușit să-i prindă pe toți parașutiștii. Din lotul fratelui meu l-o prins numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]