2,121 matches
-
final de spectacol, când, cu trupul strivit în noaptea de 17 spre 18 iulie 1918, la Alapaievsk, Rusia pravoslavnică a dinastiei Romanovilor își va fi încheiat mucenicește rostul, în vreme ce gurile de foc ale bolșevismului dur sfâșiau deja, cu o forță nebănuită, amintirea unui trecut din țesătura căruia împrăștiau raze înspre inima poporului rus figuri pline de lumină duhovnicească, precum cea a Părintelui Gavriil de la Mănăstirea Eleazar ori a Egumenului Gherman și a lui Alexie Zăvorâtul - stareții Schitului lui Zosima. Așadar, cerul
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
--Ionele, uită-te în ochii mei! Eu am crezut că ții la mine. Sau n-ai încredere că pot să te ajut? Mărășteanu ridică privirea. Rămase surprins când văzu ce ochi frumoși are cumătra. De un albastru intens, cu adâncimi nebănuite și lumini jucăușe, pline de promisiuni ascunse. Doamne!..În definitiv, chiar va avea nevoie de un contabil. Și...de ce nu? Doar lucrează aici. --Cât...cumătră? --Mă enervezi cu vorba asta, se supără cumătra. De ce nu-mi spui pe nume? Nu
S.R.L.-AMARU-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343388_a_344717]
-
de la Facultatea de Geologie și Geofizică, au venit să-l viziteze și să discute despre activitatea de cercetare în care era și Iustin implicat. A fost, poate, gestul care l-a încurajat enorm și l-a înarmat cu o răbdare nebănuită în suportarea și aplicarea tratamentului la care fusese supus și la care urma să mai fie după operație. Laura și Institutul Geologic Român erau singurele repere ale vieții lui care-l catapultau înspre cucerirea oricăror înălțimi. El nu știa că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
Țiganul nu poate fi rom. Om, poate, da. Dar tolerat că o specie, ca un fel de forma de sub-om, ăsta da! (Rom sau Țigan, pag 321) Concluzie Lumea andărgraundului românesc s-a împărțit înainte de Revoluție pe două planuri culturale nebănuite pt. românii care știau că toți suntem țigani. Noi ne numeam romi, desi știam că românii ne numesc țigani. Noi niciodată nu le-am spus românilor că suntem romi, am acceptat numele impus de alții. Urmașii diverselor etnii înrobite în
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
-i, asemenea lui Brâncuși, limitele individuale până la esența primară din momentul divin al Facerii. Plisetskaya a invitat întotdeauna lumea să pătrundă cu privirea dincolo de ceea ce legenda străveche a lăsat să se înțeleagă. Glasul ei mut a vibrat cu o puternicie nebănuită în sufletul lumii, anulând măcar pentru moment din conștiința socială inestetismul urii fără fond. De fapt, până la urmă, în integralitatea creației sale, edificiul unic al Mayei se identifică în toată splendoarea lui cu marea artă și cultură a poporului rus
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
sinapse între care emoția exultă discret și tandru între previzibil și surprinzător, uneori șocant. Răbdarea ascunsă de tăceri, uneori vinovate, se lasă turnată în forme pe care uneori te temi să le străbați. Rime interioare care fac să vibreze spații nebănuite apar surprinzător ca în "Te umilești, te nărui între porniri fecunde/ Iar timpu-n tine-ascunde bătrânele secunde. " În "ensul schimbat " ochiul opac ne aruncă în profunzimea ochiului interior care contrabalansează al treilea ochi: În noi desăvârșește o trecere , tăcând " Proiecția în
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
vechea Masă a lui Traian sau alte puncte recunoscute că pitorești din zona Calimanesti-Caciulata. Domnul Zamfirache, să zicem cartofilul, și-a dovedit - și ne-a dovedit - că din cărțile poștale ilustrate se poate ușor ajunge la un adevărat studiu cu nebănuite introspecții în imagistică vremii. Tocmai de aceea, admitem astăzi fără a greși cu nimic, ca altor mijloace deja recunoscute, li s-a adăugat în ultimul timp încă unul: Ilustrata - Document. Lucrarea este prezentată pentru prima dată în Istoria Cartofiliei din
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
mici, mari, tupilate din calea căldurii pentru niște ceasuri. Așezat pe malul eleșteului sub o salcie tânără, dar care știa deja să-și plângă dorurile, adormi. Nu simți trecerea vremii. Când se trezi, albul chip al dup-amiezii căpătase mărimi nebănuite înstăpânind firea. Era frumos, într-atât de frumos, încât se-ntreba de nu era în tărâm de poveste. Și-n vreme ce se simțea fericit că trăia, că putea să se bucure de minunățiile firii, zări apropiindu-se pe cărare
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
1975), jucat aproape 17-18 ani pe scena Naționalului ieșean, Chirică din ,,Omul cu mârțoaga”de George Ciprian (regia Dan Stoica, 1985) - ,,personajele fără noroc”, de un lirism dramatic; ele au reprezentat o adevărată surpriză și au revelat cealaltă față, tragică, nebănuită, a actorului, Chirică părând a fi scris de G.Ciprian special pentru el, ca și Arhimede din spectacolul ,,Arma secretă a lui Arhimede”(regia Dragoș Golgoțiu, 1987, premiul A.T.M.). ,,Mă temeam de faptul că Arhimede mă va copleși, că
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
să mai ai nevoie!? Suferința este de ajuns. Suferința este lângă tine, face corp comun cu tine, îți cuprinde sufletul, îți aleargă prin sângele cu care scrii. Încă se întâmplă, ca în cazul poetei, să mai vină și din adâncuri nebănuite ale ființei, dar puternic vorbitoare. Cu sângele plin de suferință și cu sufletul încărcat de milă și speranță scrie Ana Podaru. Eu Văd și simt ce se întâmplă în jur, îmi posta. Lumea, aproape întreaga lume, fie Împărat sau cerșetor
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
viață. Sub spectrul acestor încercări - și de cîte nu are parte omul! - ființa poematică se deschide și închide orizonturi de adevăr și frumusețe estetică; trăirile proprii și anterioare ale poetei devin producătoare de imagini, mai zis le absoarbe din adâncimi nebănuite ale simbolisticii. Este de mirare ușurința cu care poeta, într-o formă ce pare folosită până la epuizare de vechii poeți romantici, scoate imagini surprinzătoare și atât de unitare în ordinea simbolicității, unde mai toate apar bipolar ca sens. Parabolei bobului
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
celălalt e greu, sau chiar nu se mai poate . Atunci au decis să rămână împreună până își consumă toată energia cu care i a înzestrat universul. Frumos au denumit-o dragoste, iubire, cea care îi înnălța pe cul mile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii . El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
cum se spune. Nimic nu mai vrea, nimic nu îi mai place, nimic nu mai este ca înainte. O durere greu vindecabilă îi străbate inima și mintea. Din ea pot cădea fluvii de lacrimi, izvorî frustrări neînțelese, șuvițe de ură, nebănuită, i se pot strecura în gândirea lui răvășită. Uni chiar au pus mâna pe un băț, sau o piatră, pe o sabie , sau pe tăișul lingvistic al vorbei și s-au angajat într-o luptă a onoarei, tăvălind iubirea pierdută
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
la vârsta ei. Privind-o cum era așezată lângă mine, pe patul vraiște și mototolit, răsuflând din greu, marcată de efortul depus, mi-am dat seama, totuși, că am gândit greșit: prietena mea ascundea în făptura sa firavă o forță nebănuită și o imensă capacitate de iubire... Privindu-ne unul pe celălalt, parcă ne era jenă de gestul nostru. Roșu la față și epuizat din cauza efortului, m-am ridicat de pe pat, căutându-mi hainele aruncate peste tot, prin jurul patului. Trebuia să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (8) - AFORISME (1) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului • Sisif, regele Corintului, a fost primul care a demonstrat că omul are un număr nebănuit de cai putere. • Nu există o ieșire onorabilă din viață decât prin ușa din dos. • Într-o viață comună, cel mai incomod obiect devine peste timp... patul conjugal. Nu poți minți tot timpul, dar nici să spui mereu adevărul. • E
GÂNDURI REBELE (8) – AFORISME (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377383_a_378712]
-
zăpadă și gheață! Eram eu însămi un bulgăre în zbor, ca pe o orbită. Un bulgăre de zăpadă, ușor cristalizat. Trivalea însăși încremenise în gheață! Doar eu îmi urmam zborul . Un zbor înfricoșat, lung, ca o planare împinsă înainte de forțe nebănuite ale văzduhului, puternice, imposibil de controlat. Când l-am văzut, la o oarecare distanță, în fața mea, am strigat cât am putut de tare, crezând că nu mai am grai : „Oprește-mă ! Oprește-mă acum !„ Se aruncă asupra mea și căzurăm
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
aplicat după principiul „cine poate, oase roade”. Vasile a răscolit, împreună cu tatăl său, Dumitru Breazu, toate hârtiile ce le mai păstraseră, de dragul amintirilor. Nu au mai crezut de mult timp că vor avea vreodată valoare. Bătrânul se înviorase, căpătase puteri nebănuite și punea pe hârtie nume, locuri și desene, destul de stângaci făcute, pentru a arăta fiecare suprafață de teren arabil ori împădurit, pe care l-a avut familia pe vremuri. Adunase peste 20 de hectare de pământ din circuitul agricol, masate
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
ca o filozofie transcedentală ci ca o beție jalnică: „Esop plânse. Mi se făcu milă de el dându-mi seama că băuse cam mult. Era într-o stare de euforie, o euforie a revoltei. Iar această stare îi dădea o nebănuită frenezie și apărea pripeala”. Exasperarea lumii antrenează durere și poate de aceea această stare este atribuită personajului simbol al umanității banale: „Esop era în fiecare din ei. Sufletul lor scotea la iveală, ori de câte ori era nevoie, înțelepciunea ascunsă, pilde hazoase izbucneau
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
E și răutate și gesturi alese, În el, urcă viața ca seva în pom! El caută-n ceruri, mai mult să cunoască, În loc să găsească, privind înapoi, O cale mai bună, cinstit să trăiască, Adânc să pătrundă Universul din noi! Sunt nebănuite comori în ființa, Ce are o Viață, s-o ducă în doi! Un suflet imens, să-i păstreze Credința, A pus Creatoru-n Universul din noi! Atâtea necazuri, atâta durere Cuprinde Planeta, războaie-s în toi, Teroarea le-aduce averi și
UNIVERSUL DIN NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377596_a_378925]
-
Și înălțând castele pe-un zâmbet și-o privire Spera în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete în mai, pentru mireasă, Cu fragedele flori și cu un blând parfum
BUJORI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378509_a_379838]
-
dar nu știu, de ce zboară. LĂSAȚI-I SCRUMULUI NOROCUL Să nu iubiți, dacă vă doare Pâmântul, de se pierde sub picioare, Lăsați, ca inimii, mormântul Să-i fie lespede chinuitoare. Să nu iubiți, dacă vă frige O gaură din piept, nebănuită, Lasați-i cerului, ce ninge Tărâmul unei Taine împlinite! Să nu iubiți, dacă e iarnă, Când teilor li se închină cucii, Lăsați-I verii-sufletul făr-de prihană, În floarea vârstei, să nu fiți ca uitucii. Să nu iubiți, nimai când focul Nu
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
al Mihaelei-Mariana Cazimirovici, Când fluturii nasc cioburi (Amanda Edit, Sinaia, 2015) un constant substrat metafizic pus în valoare de formulări poetice cărora le pot fi atribuite diverse grile interpretative. Astfel este valorizată trăirea existenței în clipă, act ce comportă adeseori nebănuite accente. Atrage atenția primordialitatea propensiunilor sentimentale. Câteodată, aceste sensibilizări se conjugă cu diverse elemente abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
cai, cavaleri, uneori preț de un crin în deșert. Alteori nu pe piatră ci pe un perete de gheață îmi par atârnate poemele, ca tablouri pironite și gheața se topește sub sensibilitatea fiecărui vers, în spatele poeziei se deschide un univers nebănuit, viu, colorat, cu multă lumină. Deșertul roșu tremurând sub lună sub ape Fâsâind sub poalele zeiței Mângâindu-I gleznele spumoase Sparte de discul auriu căzut în uitare Lumina răspăndea un cal zglobiu Și iubit Departe Argintul din spatele Oglinzilor de piatră
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
Articolele Autorului Printr-o supremă aspirație pentru adevărata bogăție Am trecut “dincolo” Înr-un ținut unic Albă Împărăție Aici e glorificată Legea pământului alb castele albe, grădini albe Curți albe, împărătești Porți de diamant singure se deschid spre cerul alb înfloririle nebănuite splendori devastează plecările, sosirile. Copaci argintați adăpostesc Înlănțuiți în triluri, canarii. Cutreierată de implacabil Stârnit de suflul nemuririi Mă înfioram. Pe cărarea regăsirii Alergam. Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când Fostu-mi-a dat să aud în
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]
-
2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a rătăcit un fulg de nea S-a rătăcit un fulg de nea în mâna mea, venit din alte lumi, din alte vremi, de mii de ani plutind pe drumul lui nebănuit, s-a rătăcit întâmplător la cotitura unui nor și s-a trezit jos, pe pământ, mirat și singur și plăpând. Și drumul lui de mii de ani, nebănuit și neștiut i s-a sfârșit aici, la ceas de seară, în
S-A RĂTĂCIT UN FULG DE NEA de NINA DRAGU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380374_a_381703]