1,179 matches
-
el are dreptul a-ți cere seama, de aceea mă abțin de la orice comentarii. Ce să-ți mai spun? Că te iubesc? Că te-am răzbunat de o injurie primită aiurea? Toate le știi. Poate că nu știi că sunt necăjită și de ce ai ști!!! Astăzi mă duc la conferința lui Dimitrescu. Avem atîte distraciți în Iași, e totdeauna lume foarte multă, mai ascultăm, mai vorbim și timpul trece. Mimi, eu sunt de părere să nu te muți de acolo, în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vițel. I-a plăcut comandirului Arsenescu. A tăiat capul și picioarele de la genunchi în jos și le-a lăsat acolo. Burdihanu’, aruncat în poiană. “Comandirule, fie vorba între noi: ai zis că e dat, dar vițelul e luat!... Niște oameni necăjiți puteau consuma căpățâna. Mâine au să vină copiii și-au să vadă burdihanul întins de câini”. Servitoare cu cântec Peste câteva zile, Moșu Dincuță îmi spune: “Dane, a venit ordin de la Arsenescu să te execute că ai refuzat să-l
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Miroase amețitor a rășină - tămâie de sufletul arborilor. Au de lucru peste 600 de oameni aici. Din Tulgheș, din Gheorghieni, din Pângărați, din Tarcău... «Forestar ne-a dat gratuit, în acest an, 60 de tone de deșeuri lemnoase pentru familiile necăjite, spune primarul Constantin Amarinei. Este o firmă canadiano-română și ne înțelegem foarte bine. Patronul e arab din Canada...» Mă tată, mă... În județul Neamț, pădurile sunt exploatate, între altele, de firma Forestar SA Tarcău. Aceasta este deținută de Romanel International
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a furat vacile lui Tică?”, întreb eu cu gândul că mă prinde noaptea pe-aici. „Aici e Șipotul lui Cataroi, își continuă povestea Ion Irimia, parcă fără să bage de seamă nerăbdarea mea. Legenda spune că demult-demult, răzeșii erau tare necăjiți că printre ei se pripășise un hoț pe care l-au poreclit Cataroi. Apărea și dispărea când nu te așteptai. Îți intra în casă și nu-l vedeai, dar el era acolo. Când le fura, găinile nu mai cotcodăceau, porcul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E singură acum, necăjită, moș Simion bolnav, gîndește-te însuți. Moș Costache contemplă ironic pe Stănică și zise, în sfîrșit: - Și... și ce dorește de la mine? Nu stă bine unde stă? Aceste cuvinte deconcertară pe Stănică. Temîndu-se ca el însuși să nu se strice cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
De unde are el atâtea creioane neîncepute? Să-i fi cerut, nu ți-ar fi dat." Reapărut în odaia cu musafiri, Stănică împărți, generos, tutunul din chesea, oferind, parcă în deriziune în cele din urmă și lui moș Costache, care, vizibil necăjit de dispersiunea tutunului său, luă ultimele fire și-și făcu o țigară mai groasă decât a tuturor. - Va să zică, unchiul dumitale, zise medicinista de la pian, are o domnișoară. - Și ce domnișoară încă! declamă Stănică. Domnișoara Otilia este o frumusețe rară. Să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunosc. Nu-ți închipui c-a cheltuit cine știe cât pe molozurile alea. Dacă face casă, lasă-l s-o facă. Casa n-o fură nimeni. Să nu facă testament pentru nebuna, de asta mă tem. Încolo, treaba lui. Otilia fu foarte necăjită când află intențiile lui moș Costache. Pe ea o plictiseau toate preocupările de a i se face o zestre, de a i se da o situație legală. I se păreau burgheze, umilitoare. Nu trăise niciodată în mizerie și nu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de-abia vor să intre În viață cu titlul de hoți, infractori periculoși de care trebuie să se teamă lumea și astfel, Îi nenorocește pentru Întreaga viață. Dar ce contează. Justiția e oarbă. Da. E oarbă; dar numai pentru cei necăjiți și neajutorați, pentru cei care vor să mai creadă că mai este dreptate și pentru "căței" În România. Nu mai așteptați, fraților, pentru că dreptatea a dispărut de mult de la noi și mai ales pentru noi. Subliniez această afirmație, pentru că "dreptate
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș cum apucase să fugă-n pivniță la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți purici p-aici n-are la ce să mai facă. Nici n-ai cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi căuta de lindeni. Nu-și mai amintește-n ce lună s-a prăpădit mămica, doar că ea și Niculaie se juca pe maidan și-a venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca muștele moarte, fără mâini, fără capete, fără picioare, că nu se putea să le-ngăduie Dumnezeu atâta nelegiuire, și ncă după sărbătorile Paștelui. Așa vremi a apucat ea de-a trăit, așa a dus-o ei de mici, copii necăjiți... Care a trăit, a trăit, care-a murit, a murit, cum le-a fost și lor norocu... Se uită de mult pe geam, da de văzut nimic nu vede. Nu vede niciuna din casele, din străzile pe lângă care trece tramvaiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase Tudor, băiatu. Ca și când cineva ar fi crezut-o că ei nu-i convenea că rămăsese dincolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe, împinsă de firea ei certăreață ! Ce proastă inspirație să ți se adreseze astfel, ca și când n-ai mai fi ceea ce ești : fratele-mai-mare, elevul și studentul strălucit, funcționarul model
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știm imediat. Ce oameni, Dumnezeule ! Ce oameni și ce țară ! Și, ca semn al indignării, o coboară pe micuța Yvonne de pe genunchi. Nu are nevoie să privească înspre soția sa ca să o știe cum arată : profilul mâhnit, privirea de copil necăjit care nu știe cum să se apere. O nevinovată dâră albastră mai plutește o vreme stânjenitoare printre mobilele grele de mahon, în timp ce Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
științific ca să vezi cît de frumoasă ești. Faci toate măsurătorile astea... — Aha ! spun interesată. Și cît ți-a ieșit ? — Acum fac calculul. Se Încruntă iar la pagină. Deci asta face 53... scădem 20... și asta Înseamnă... O, Doamne ! Privește pagina, necăjită. Mi-a ieșit 33 ! — Din cît ? — Dintr-o sută ! 33 dintr-o sută ! — Ce idioțenie ! — Știu, spune ea serioasă. SÎnt urîtă. Știam. Adevărul e că am știut dintotdeauna, În adîncul sufletului, dar... — Nu ! zic, Încercînd să-mi Înăbuș rîsul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prietena mea de la personal, urcînd treptele În urma mea și gîfÎind ușor. Părul roșu și cîrlionțat Îi stă În toate direcțiile și are un pantof În mînă. Ce naiba s-a Întîmplat ? zic cînd ajunge sus. — Nenorocitul ăsta de pantof, spune Katie necăjită. Acum cîteva zile l-am luat de la reparat și i s-a rupt tocul. Mi-l bagă În față. Am dat șase lire să-mi repare porcăria asta de toc ! Dumnezeule, ce zi de tot rahatul ! Lăptarul a uitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Glasurile le coboară și mai tare, și acum chiar că nu mai aud absolut nimic. După care Jack se Îndreaptă țintă spre mine. — Emma... Îmi cer mii de scuze. Dar trebuie neapărat să plec. — Să pleci ? Mă holbez la el necăjită. Acum ? — Va trebui să plec pentru cîteva zile. Îmi pare rău. Se așază lîngă mine, pe bancă. Dar... e destul de important. — A. Am Înțeles. — Sven ți-a chemat o mașină să te ducă acasă. Foarte... drăguț din partea lui, spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
persoană să rămînă să răspundă la telefon În timpul ăsta. Îi cad ochii pe mine. Emma. Poți să rămîi tu. Poftim ? zic alb. — Rămîi tu să răspunzi la telefon, spune Paul. OK ? — Nu ! Adică... vreau să mă uit și eu ! spun necăjită. Nu poate să rămînă altcineva ? — Eu una, În nici un caz ! sare Artemis instantaneu. Serios acum, Emma, de ce ești așa egoistă ? Pe tine oricum nu te interesează ce spune. — Ba da, mă interesează ! — Ba nu. Își dă ochii peste cap. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe el. N-aș putea niciodată să-i fac vreun rău. Nu are nici un punct slab. E un ditamai milionarul și e extrem de puternic. Iau necăjită o gură de băutură. Iar eu sînt o ființă care-n-are-nimic-special... un om absolut banal... o nimeni. DOUĂZECI ȘI UNU A doua zi dimineață mă trezesc cuprinsă de spaima cea mai pură. Mă simt exact ca un copil de cinci ani, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din nou despre Craig. —...pentru că nu a vomitat și enciclopedia medicală spune că ăsta este un semn sigur. Dar trebuie să te gândești la toate, nu? —Bănuiesc, spuse Ashling neîncrezătoare. —Variolă, vărsat de vânt, meningită, poliomielită, îi dădea Clodagh înainte, necăjită. Stai puțin, Molly vrea să se așeze pe genunchiul meu. Poți să stai pe genunchiul lui mami dacă promiți că faci liniște. Promiți? Dar, deși Molly nu făcea nici o promisiune, o serie de zgomote ciudate îi lăsa de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ce e aia? Aproape că râdea, uitând pentru un moment că are vreo legătură cu ea. Cum ar fi datul cu aspiratorul la ora trei dimineața? —Sau să muncești în fiecare weekend dinaintea vacanței bancare, spus el, pe un ton necăjit. Sau să te prefaci că vrei să rămâi însărcinată, dar să continui să iei anticoncepționale. —Mă rog, spuse ea, cu o expresie ostilă. Avem de ales. Te pot da eu în judecată sau mă poți da tu. Deci recunoști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Domnule Constantin Simirad, Pentru ca In segmentele terminale, propensiunea dumneavoastră pentru foștii nomenclaturiști, pentru torționari, lichele și În general pentru o lume de care ne desparte o revoluție costisitoare, este evidentă; Pentru că o continuitate standard burghezo-proletară va nutrește antipatia agresivă Împotriva necăjiților Iașului, bântuiți de opresia sinuciderii și lăsați pradă coteriilor mafiote; Pentru că egoismul și gustul fastuos pentru voiaje va interzic vedeta spirituală a primarului autentic: empatia; Pentru că sunteți un juisor poleit cu emblemele Partidului Alianței Civice, si mai ales pentru că ați
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta o uniune recunoscută ca atare. Scribonius Libo ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zâmbesc eu. A fost nemaipomenit să auzim poveștile lui despre fotbal. — Un puțoi englez arogant, scuipă Stronach. Intru În casă și mă sună Shirley. Las robotul să preia apelul. — Brosss... simt nevoia să vorbesc cu tine Brooooss, scâncește vocea ei necăjită și mecanică. E foarte important... sună-mă Broossss... te rog... Pun o casetă video Private, una de-a lui Hector, care are niște secvențe marfă de futut În cur. De fiecare dată reușește să mă uimească cu câtă forță fut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]