2,157 matches
-
de luptă și glorie, București, 1978; Doi strămoși iluștri - Decebal și Traian, București, 1980; Popasuri la vetrele istoriei românești, București, 1981; Inorogul cel înțelept, București, 1981; Povestiri istorice pentru copii și școlari, I-III, București, 1981-1984; Tudor Vladimirescu, București, 1981; Necunoscuta de la Sucevița, București, 1982; Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, București, 1983; Voievodul fără teamă și fără prihană, 1984; Oana, București, 1986; Român Grue Grozovanul, București, 1987; Vetre de istorie românească, București, 1988; Povestiri istorice, București, 1994; Cântarea nevăzutelor privighetori, București
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
din barca de salvare și, mai ales, se bucura de faptul că nu-i vedea chipul. Luni de zile Lefty se culcase cu târfe care semănau cu Desdemona, dar acum Îi venea mai ușor dacă se prefăcea că-i o necunoscută. Corsetul părea să posede un set de mâini propriu. Una dintre ele o mângâia ușor Între picioare. Încă două Îi masau sânii - una, două, trei mâini care o apăsau și o mângâiau. Îmbrăcată În corset, Desdemona se văzu cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona păși pe ultima treaptă și le văzu. Douăzeci și trei de adolescente, toate Îmbrăcate În chador colorat și cu basma pe cap, cosând la pânze. Nici măcar nu-și ridicară privirile de la ce lucrau când Comandanta Supremă o aduse pe necunoscută. Cu capetele plecate, cu gurile ținând eventaie de ace cu gămălie, cu pantofii de piele acoperiți de tiv apăsând pedale nevăzute, acestea continuau producția. ― Asta ar fi Grupa noastră de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane. Vezi cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răspund la Întrebările astea. Dar am să spun În apărarea mea că nici una dintre colegele mele de echipă mai atletice nu locuise vreodată Într-un corp atât de problematic. Nu aveau, ca mine, două testicule pitulate ilegal În canalele inghinale. Necunoscute mie, acele anarhiste Își stabiliseră domiciliul la mine În abdomen și erau chiar conectate la utilități. Dacă Îmi Încrucișam picioarele greșit sau dacă mă mișcam prea repede, un spasm Îmi săgeta zona inghinală. Pe terenul de hochei mă Încovoiam adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să se zbată în greutăți. I-o indică din bărbie lui Seianus: — Spune-i lui Lygdus să se ocupe de ea, să vadă ce doleanțe are. Mai privește o dată peste umăr către necunoscută. Tresare nervos. Are totuși ceva... nedeslușit..., chiar familiar. Plautius Silvanus îi urmărește mișcările cu coada ochiului. Observă scânteia de frustrare pe care caută zadarnic să o înăbușe. Pleacă la rândul său fruntea sub povara tristeții cumplite ce-l macină de când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate ar trebui să încep să mă văd cu alții. Nu! O, Doamne, nu! Asta ar putea însemna Ben, Geraldine ar putea să iasă cu Ben, iar eu n-aș suporta asta. Îmi ajunge că l-am văzut cu o necunoscută superbă - e îngrozitor, dar aproape suportabil. Dar dacă Ben și Geraldine ar fi împreună, asta m-ar ucide. Află acum, află acum ce gândește. ― Cu cine? ― Nimeni anume, spune Geraldine. Dar dacă încep să ies din nou cu fetele, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și cufundat în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deschise de gri, mov și albastru până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească la viețile lor agitate. Oare serenitatea le rămăsese necunoscută până acum? —Mă simt ca și cum zarva lumii s-ar fi oprit, șopti Marlena. Dar apoi, În sinea ei, se Întrebă ce s-o fi Întâmplat cu Harry. Oare nici el nu dormise toată noaptea? Îi aruncă o privire lui Esmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oară de „contractarea pupilelor“. Cum am coborât, ideea asta mi-a venit în minte. — Erați calmă, degajată. Da, pare destul de ciudat, dar eram calmă. «ăsta e gaz sarin.» Având de înfruntat o situație de criză, a cărei cauză îmi era necunoscută, mi-am mobilizat toate cunoștințele. În stație eram doar trei persoane: o fată tânără, un bărbat între două vârste și eu. Un lucru de neînchipuit la ora aceea pe linia Marunouchi. Domnișoara stătea pe bancă, cu capul aplecat, își apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
însă și subiecte asupra cărora n-am discutat niciodată cu Irina, cu toate că mă preocupau mult. Muzica, la care mă gândeam mereu, care mă urmarea prin vreo frază zile întregi, pentru care făceam toate sacrificiile și toate nebuniile, îi era complect necunoscută. Nu am lipsit timp de ani de la un singur concert, mergeam de zeci de ori la aceeași operă și nu mă văd o singură dată împreună cu ea. O părăseam seara oricât de disperată aș fi lăsat-o, fără să pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbirea își schimbă neaș teptat jocul de care ține, deschide noi alternative, sensul și non sensul fiind dejucate fără încetare. „O mulțime de căi bine cunoscute conduc de la aceste cuvinte în toate direcțiile“ (§ 534), ca să nu mai vorbim despre cele necunoscute. În chip neașteptat pentru unii cititori, Wittgenstein este deschis către acele chestiuni ce ar putea fi numite fără nici o teamă metafizice. Corespondența sa cu cei apropiați dezvăluie limpede acest lucru. Știe bine că o idee metafizică, precum cea care privește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbirea își schimbă neaș teptat jocul de care ține, deschide noi alternative, sensul și non sensul fiind dejucate fără încetare. „O mulțime de căi bine cunoscute conduc de la aceste cuvinte în toate direcțiile“ (§ 534), ca să nu mai vorbim despre cele necunoscute. În chip neașteptat pentru unii cititori, Wittgenstein este deschis către acele chestiuni ce ar putea fi numite fără nici o teamă metafizice. Corespondența sa cu cei apropiați dezvăluie limpede acest lucru. Știe bine că o idee metafizică, precum cea care privește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să controleze fiecare palmă de loc, toate cărările care tăiau drumul. Pentru a satisface dorința lui Balamber de a de a lua parte la căutări, îi dădu cinci războinici experimentați care să-l ajute să se orienteze în zona aceea necunoscută lui. Vânătoarea începu imediat, iar hunul fu primul care găsi urme: pete de sânge pe frunzele arbuștilor de la capătul unei cărări prăfuite și adâncituri imprimate în noroi de copitele unui cal. Porniră hotărâți pe cărare, dar descoperiră repede că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar când faptele ar fi trebuit să mă facă să fiu fericit! Ceva ascuțit îmi intrase în inimă și o nerăbdare mare, un sentiment că nu încap în mine, că aș vrea să fug din mine însumi. Cine era această necunoscută? Nu știam. Pe urmă am aflat că era din Botoșani, venită vara la o soră a ei măritată. În grădină, voiam să-i arăt că îmi place, că sufăr pentru ea; dar totodată îmi era rușine de dînsa! Întotdeauna am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era însă - după un criteriu fără precedent în existența mea - o zi cu totul neobișnuită și îmi amintesc că, atunci când am ridicat tava și am dat să ies din bucătărie, n-am simțit nici una dintre metamorfozele uzuale. Simțeam doar o necunoscută până acum căldură de la stomac, și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Tot ce-i spune oaspetele Îi luneca printre degete. Frazele păreau bine Închegate, dar cuvintele parcă nu aveau consistență. Sau dacă aveau, atunci această consistență ar fi trebui căutată Într-o altă lume, ce se călăuzea, probabil, după alte legi, necunoscute Mașei.. - Nu prea Înțelegi, nu? o trase de limbă oaspetele. - Nu prea, mărturisi cu sinceritate Mașa. - Pur și simplu, În lumea noastră nu se poate muri oricum. Ca să mori, trebuie să treci printr-o adevărată aventură. Printr-un adevărat infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
constatări tot mai rarele Îi erau ieșirile de unul singur În oraș, iar locurile sale de destindere, de deconectare nervoasă desigur Îi duceau dorul. Timpul său liber se dusese pe „Apa SÎmbetei”, alergând În permanență, având grijă ca cele două necunoscute să nu banuiască nimic, mai ales Carla care odată cu trecerea timpului devenise tot mai arțăgoasă...! În mod sistematic, seara după terminarea ultimelor hârtii de așezat În ordine, Tony Pavone mergea cu Atena la un restaurant să servească masa, cum Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alta, și-a sfâșiat mânecile de la cămașă ca să improvizeze garouri. Când a ajuns s-o ducă pe Jina la spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike se aruncase complet în acțiune. Bărbatul i-a observat pistruii de pe nas, tunsoarea de copilaș și mâinile micuțe și s-a simțit aproape imponderabil, deconectat de orice mai exista în încăpere: singura lui legătură era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ea îl trata firesc ca și cum ar fi povestit dintr-o carte. Nu-i vina ta că el bea. Eu l-am iertat, dar n-a mai apucat să o afle, în schimb tu mai ai o șansă. Iertarea îmi era necunoscută, era un lux pe care nu mi-l puteam permite în sărăcia prin care mă scăldam. În fața ochilor îmi veneau imagini cu tata aruncând cu banii în muzicanți ca să-i cânte nu știu ce melodie la modă, o terasă, o masă lângă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îmi stîrnea suspiciuni. Fusese folosită mult și acum conținea bețe de chibrituri cu capete de două culori: albe și negre. Aveam presentimentul că dacă mă mai gîndesc mult la ea, voi ajunge, vrînd-nevrînd, să apuc pe un drum presărat cu necunoscute. Dar nu voiam ca adversarul să-mi simtă Îndoielile. Îmi dădeam foarte bine seama de asta. Banii care mi se dăduseră erau numai și numai În folosul și spre protecția clientei mele, iar urmărirea altor evenimente trecea pe locul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care eu începusem a-l pierde înainte să-l fi avut și pe care nu-l puteam defini, poate era numai închipuire. El era pe versantul celălalt al vieții, eu abia îl urcam. Vorbea într-o limbă ce-mi părea necunoscută, îi spuneam „nu înțeleg, tată”, însă nu auzeam nici un răspuns, o depărtare se așezase între noi, dar îl iubeam imens. „Ți-aduci aminte de revelionul din 1921, dinaintea nașterii mele, petrecut în casa doamnei și domnului Lunacearschi? Dar dumneata, fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din vara anului 1946, când îmi fusese vecină necunoscută de călătorie în compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spunea: Nu îndrăznim, pentru că lucrurile sunt dificile, ci pentru că nu îndrăznim, lucrurile sunt dificile. Încheind aceste considerente personale pe tema seminarului, mărturisesc că îmi este greu de dat un pronostic în legătură cu posibilele evoluții pe plan european. Ecuația are prea multe necunoscute. De aceea, înclin să-i dau dreptate fostului lider chinez Ciu Enlai, care, întrebat fiind ce părere are despre revoluția Franceză din 1789, răspundea lapidar: Este prea devreme pentru a ne pronunța. Din cauza incertitudinilor menționate, probabil că am avut mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
după gard cu binoclul și cu punga ta de dulciuri. A fost destul de plicticos pentru tine? Ți-a plăcut liturghia din fiecare dimineață? Și chiar ai crezut că Tessie O’Grady i-ar fi deschis pur și simplu ușa unei necunoscute care o ruga să-i dea drumul la toaletă? Știi câte persoane au atentat la viața acestei femei? N-am zis nimic. Eram prea stânjenită. Și nedumerită. Dar cred că spunea că mi-au dat slujba pentru că sunt un detectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]