15,934 matches
-
ochii ei" și cea mai frumoasă muzică din lume "în vocea Ilincăi": personajul lui Dumitru Vacariu se identifică între dorul de aventură ("Măi fraților, spune Bărzăunul, chiar și numai faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante") și adierea erosului, cu fiorul, entuziasmul și tristețile sale: sfîrșitul aventurilor Bărzăunului, ne sugerează, subtil, autorul, înseamnă, de fapt, sfîrșitul vîrstei de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și iubitorilor de drumeție din țara noastră...". După ce în articol se vorbea pe larg și despre alte descoperiri formidabile din această peșteră, printre care desene rupestre, unelte și arme ale omului primitiv, obiecte de cult și unele specii de animale necunoscute, în încheiere se aduceau mulțumiri "și pe această cale" cîtorva elevi din comună care și-au sacrificat o parte din prețiosul lor timp liber pentru a transporta la muzeul școlii importantele valori arheologice. Bărzăunul începu să creadă la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acela tăiat în piatră, după aceea totu-i ușor. Mergem pe el în voia cea bună pînă intrăm în cele două tainițe... Iar acolo... Măi fraților, chiar numai și faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante... Pun rămășag cu oricine că-i așa cum zic eu! În ochii Bărzăunului se aprinseră două steluțe de aur. Vlad se scărpină după cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Mureați o dată cu Pămăntul sau intrați în haosul Cosmic pănă dați de-o gaură neagră. și atunci la ce v-ar fi folosit nemurirea? Așa este preferabil să muriți visănd, sperănd. Răsete. Profesorul: Pănă la autodistrugerea generală mai avem multe probleme necunoscute cum ar fi: de ce este mai frig la Polul Sud decăt la Polul Nord? Apoi ce facem cu teoria că viața a fost adusă pe Pămănt din Cosmos ambalată în amoniacul din meteoriții care cădeau pe Pămănt. Evelin: Așa este. Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
unic? Evelin: Bănuim cănd s-a născut, cam în urmă cu 15-16 miliarde de ani lumină. Se crede că va muri cam peste 25 miliarde de ani lumină. Profesorul: Recent oamenii de știință au observat în spațiul Cosmic o galaxie necunoscută care s-ar fi format cu trei miliarde de ani după alte galaxii, deci și a Căii Lactee. Deci cănd Universul nostru avea doar trei miliarde de ani, s-a născut galaxia care se află la 10,5 miliarde de ani
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fenomenul are o influență globală, care va duce la mișcări importante de populații dintr-o zonă în alta a Terei. De prin anii 2020, 40% din populația Terei va începe să sufere din lipsa apei. Vor apare boli și molime necunoscute. Am rănit grav Natura, are deja cangrenă, și încă nu știm sau nu vrem să știm cu ce s-o tratăm. Oare s-ar putea să fie prea tărziu, pentru că dezastrul general s-ar putea să depășească puterile omului? O
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
clipe excepționale de intuiție ideatică, fulgor et lumen în secunde infinitezimale, scrie Edgar Wind; o transă ducând la o înfăptuire mecanică, lipsa de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc artezianic izbucnirea operei de artă, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic". Pierre Blanchot crede că inspirația este ceva magic, având loc instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume și geniu). Astfel, geniul e "o lume e în lume". Într-o însemnare Eminescu notează: În planul eternității sunt o greșală (punct fără destin). (Sunt un univers necunoscut). Dumnezeu în adițiunea lui a greșit cu unul, acesta am fost eu, dar e o minune ce nu există în realitate, ci numai umbra unei greșele". Din acest motiv, până și Dumnezeu "se împiedică de cifrul" geniului". Vorbea aici străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să îmbogățească, dar și pot îngusta și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care izbucnește din străfundurile necunoscutului sufletesc, de la dublura interioară. Acea dublură este vocea Naturii singura divinitate pe care o cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe și finețe, atingând absolutul la geniu. Reușitele superlative survin spontan, prin ceea ce s-a numit dicteu, un proces abisal fulgurant, de o siguranță infailibilă, al cărui mecanism ne scapă. Coerența în tablourile lui Vermeer este constituită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Arthur Gobineau avea dreptate să afirme: "Ignoramus et ignorabimus". Kant formulează concepția conform căreia ceea ce noi cunoaștem este creația aparatului nostru cognitiv subiectiv sensibilitate și intelect de care dispunem. Lucrul în sine" (das Ding an sich) rămâne incognoscibil. Și tot atât de necunoscut rămâne și sufletul, interioritatea noastră: "A te cunoaște pe tine însuți, este lucrul cel mai dificil", spunea încă în zorii filozofiei grecești, Thales din Milet. Nu putem afla limitele sufletului, pe ce drum am apuca, atât de adânc ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viață într-un poem viu, nu ar putea fi captată într-o zi așa cum se captează undele hertziene, și reutiliza pentru o finalitate, de asemenea superioară ? Știm noi dacă, în realitate, această energie nu se pierde ci, după un mecanism necunoscut, este captată și se află la originea unor acte cosmice ? Marile destine creatoare nu se vor fi hrănind cu o astfel de energie ? Nu ea creează geniile ? Căci justiția poetică este același lucru cu justiția spirituală. Poezie și hazard Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asepsie, de autoapărare spirituală. Dar ceea ce este sigur este că marele mântuitor va fi gândirea transneuronică. A geniilor. Sens și antisens în poezie Când omul a trecut de la homo faber la homo sapiens, aflat în fața marilor probleme ale unui univers necunoscut singurătatea, suferința, spectrul morții au deschis în mintea sa întrebările capitale: de unde venim ? ce suntem ? unde plecăm? Și, peste toate, marea nedumerire: care este sensul ? Și dacă oamenii și-au construit un "dincolo" unde s-ar afla răspunsurile misterul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a Omului. Poezia sublimă a arhaicului (Benedetto Croce) ritm și melodie -, avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii și stihiile, iar pe de altă parte, de a se insera în ritmurile cosmice, adresându-se esențialelor necunoscute: moartea (Ghilgameș, Miorița), nașterea lumilor (Rigveda), teleologia faptei umane (Bhagavad Gita) etc. Ca atare, poezia era sacră, sens care se va regăsi la poeți precum Pindar, Hölderlin, Eminescu. Iar sacrul însemnează elanul ascensional către divin, către o translume cerească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Polirom, 1999, p. 286). Este prin urmare vorba de un concept gnoseologic (analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul de trans-possibilité pentru a defini spațiul necunoscut și momentul în care are loc epifania, autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mamei și vinovată de exces de fantezie în forul interior al tatălui meu. Dar nu am ajuns încă aici. Cinstit ar fi să spun că de la tata l-am luat pe „Nu“, reacția lui primară la tot ce era nou, necunoscut și susceptibil de a ne tulbura dulcea rutină familială. De la mama am luat un entuziasm adesea nejustificat, pe care ea, în cele din urmă, l-a abandonat discret, în favoarea unei poze zâmbitoare și prea puțin conectate la propriile trăiri. Mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
balenelor gătea mâncăruri fabuloase din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi, Ivan cobora semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi, de pește proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari de scorbut și eșuau ornamental în sosul vreunui șalău cum nu mai gustase nici unul dintre ei vreodată. I se dusese vestea, din vas în vas. În curând, căpi tanii umblau ca turbați după rusul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi întoarce, fără îndoială", își spuse, amintindu-și promisiunea făcută, și păși mai apăsat, hotărît să-și ducă grabnic misiunea la bun sfîrșit. Privi în jur. Locurile îi erau cu desăvîrșire necunoscute. Îl înconjurau copaci deosebiți de cei pe care-i cunoștea de acasă. Se strădui să-și amintească relatările înțeleptului Arus. Deseori, în ceasurile de tihnă, marele conducător le povestea copiilor despre existența unei vegetații diferite de cea care creștea pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
scoruși...", recită puiandrul, ca într-o poezie. Își amintea, vag, cîteva nume de copaci, dar trebui să recunoască: nu-i putea identifica. Dacă părinții lui trăiesc pe undeva, pe aici, va avea cine să-l ajute să asocieze denumirilor arborii necunoscuți. Se întîmpla un lucru debusolant: mergea de jumătate de zi și nu-i ieșiseră în cale mamifere. Păsări cenușii sau, dimpotrivă, ostentativ colorate, zburdalnice și preocupate deopotrivă, planau în toate direcțiile, umplînd văzduhul cu chemările lor melodioase; șopîrle buimace, ieșite
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urmeze sfatul căpriorului. A doua zi, în zori căci în zori încep marile călătorii -, lumea își desfăcu încuietorile pentru ochii puiandrului. Lăsă în urmă pădurea care-i fusese casă, animalele care-i deveniseră prieteni. Plecă în căutarea unui mutilat lup necunoscut, un înțelept de la care aștepta să poată lumina bezna din care nu reușise încă să iasă. CAPITOLUL 11 Aproape S -ar mai fi aventurat în călătoria aceea dacă ar fi știut de la început ce avea să-l aștepte? Își punea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dacă ar fi știut de la început ce avea să-l aștepte? Își punea uneori întrebarea; și adesea fu nevoit să admită că era copleșit. În primul rînd, nu avu de ales: trebui să urmeze calea drumului printre lupi. Străbătea ținuturi necunoscute; pentru a se fi făcut ascultat de alte animale, prea mult timp și prea complicate strategii i-ar fi fost necesare. Așa, cu lupii, măcar știa de la început la ce să se aștepte. Lupii atacau și abia apoi întrebau. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
uneori, epuizat. Se ridica și pleca mai departe. Se simțea de multe ori singur. Imaginea lupului înțelept apărea din neant, alinîndu-i dorul și încurajîndu-l să-și urmeze destinul. Își găsise, fără să fi căutat anume, model și sprijin în lupul necunoscut, și ardea de nerăbdare să-l întîlnească aievea. Mergea de ceva vreme pe urmele înțeleptului. Nu ținuse socoteala zilelor, dar era sigur că nu trecuse un sezon întreg de cînd plecase. Pornise la primele semne ale primăverii, și plăcuta climă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o dată, Lupino își aminti străfulgerat: Dar, domnule, n-am înțeles nici atunci și, crede-mă, nici acum nu găsesc logica mișcării tale: ai mers atîta amar de drum să o cauți pe mama; ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată, ai hotărît să te întorci exact de unde ai plecat. Ești bun să-mi explici de ce ai procedat așa? Nu mă mir că-ți pare bizar. Un gînd neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-e că nu voi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper în ținutul necunoscut, și nu vroiau să-l piardă. Înaintară la voia întîmplării, pînă cînd adulmecară mirosuri stranii. Asta trebuia să fie. Se apropiau. Aveau noroc. Vîntul bătea în direcție bună, așa încît își puteau coordona destul de precis mișcările. Și, în eventualitatea în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]