6,603 matches
-
lumină în cazul evenimentelor petrecute în urmă cu 15 ani. Noi trebuie să-i aducem odată și odată în fața justiției pe cei vinovați și nu în ultimul rând să condamnăm energic și definitiv utopia comunistă, căreia i-au căzut din nefericire atâtea și atâtea victime. Un proces al comunismului a fost cerut de studenți și intelectuali încă din primăvara lui 1990. Acest demers, realizat prin implicarea întregii societăți civile din România va întări cu siguranță democrația noastră fragilă (asemănătoare celei din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de egalitate, și că amândouă aceste instincte «tind, în mod imperios, să se satisfacă». [...] Democrația a apărut astfel ca un produs spontan al evoluției sufletești a omenirii civilizate. Ca atare, ea nu poate să aibă, în sine, nimic rău. Din nefericire însă, regimul parlamentar, la care a recurs, ca formă de aplicare a principiului său fundamental, presupunea ca să poată funcționa în chip mulțumitor, o sumă de condiții ce nu se găseau realizate, la început, și sunt încă departe de a fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale crizei rezultate, bazate pe percepțiile celor de la putere. Un mecanism activ de propagandă, controlat de cele mai mari corporații ale lumii ne reasigură în mod constant că, consumerismul e calea spre fericire, restricțiile guvernamentale impuse exceselor pieții fiind cauza nefericirii noastre și că globalizarea economică este atât un proces istoric inevitabil, cât și un avantaj pentru specia umană. De fapt, toate acestea sunt mituri, propagată ca să justifice lăcomia dezmățată și să mascheze măsura în care transformarea globală a instituțiilor umane
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
atâtea și atâtea cazuri, interesului particular asupra celui public. În cazurile de acest fel, alegătorii - și după ei aleșii - hotărăsc așa cum e mai bine pentru ei, nu așa cum ar fi mai bine pentru țările respective. Căci libertatea nu înseamnă, din nefericire, pentru mulți, decât latitudinea de a face ceea ce le convine, nu ceea ce trebuie.” Aș vrea să fac un apel la conștiință a tuturor românilor de a vota la viitoarele alegeri și de a alege cu bună știință. Interesant este un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un bebeluș, un băiat. Dormea cu el alături, ceva mai departe de ceilalți. Avea și o copiliță, care dormea de partea cealaltă a ei. Mama s-a trezit, îmi închipui, și s-a întins, să se facă mai comodă. Din nefericire, la picioarele ei era un șarpe, iar ea și-a lăsat călcâiul chiar pe capul lui. Șarpele a mușcat-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi se rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și care părea să doarmă cea mai mare parte a timpului. Oare l-ar sfătui cineva să slăbească? Lui Mma Ramotswe i se părea că un astfel de sfat ar fi total inutil și, probabil, n-ar duce decât la nefericirea persoanei respective. Bietul om ar involua de la a fi o persoană grasă, care doarme confortabil la umbra unui copac, la o persoană slabă, fără un șezut pe care să șadă și, probabil, din cauza asta, incapabilă să doarmă. Și cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, în special, Gaborone. Ce onoare ar fi pe capul botswanezilor; dar asta n-o să se întâmple, așa că n-are nici un sens să te mai gândești. Iisus n-o să se mai întoarcă pe pământ; am avut șansa noastră și, din nefericire, nu am profitat de ea, Parcă mașina lângă Consulatul Britanic, observând în treacăt că Range Rover-ul alb al Excelenței Sale era parcat în fața ușii. Cele mai multe din mașinile diplomaților mergeau la service-urile mari, cu echipamentul lor avansat de stabilire a diagnosticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care fusese tipărită simpla explicație Răposatul domn Richard Mavuso (46). Domnul Mavuso, care avea un cap micuț și o mustață minusculă, bine îngrijită, n-ar fi fost băgat în seamă de majoritatea aspirantelor la titlul de Miss, și totuși, din nefericire, după cum dezvăluia articolul, murise călcat de una. În mod straniu, pe Mma Ramotswe o afectase acest articol. Concetățeanul nostru, domnul Richard Mavuso (deasupra) a fost călcat cu mașina, vineri seara, de ocupanta locului doi a concursului Miss Swaziland. Binecunoscuta regină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să fumez două țigări, ascuns după un monument cu un înger, parcă puțin cocoșat, aplecat s-adune în căușul palmelor suflarea muribundului, s-o poarte la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor să pună capăt odată pentru totdeauna nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd trecător; o ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre nefericirea lui, nu erau prea multe balene În ocean; cel puțin, nu atîtea de cîte ar fi avut nevoie pentru a se simți important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta Îl făcuse ca - În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zori. Alt bărbat, cu mai puțin entuziasm sau experiență, poate că ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute la fostele amante consolare pentru nefericirea lui. A fost ca un vis sau ca un coșmar amar, din care și-a revenit o lună mai tîrziu, sigur pe sine și hotărît să o uite cu totul pe creolă. Dar creola Îl căută din nou, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ales acel aer de femeie neajutorată, de care nici măcar ea nu era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida lui familie era Împotrivă, convinsă că acea femeie aducea nefericire bărbaților care se apropiau de ea și doritoare să păstreze aparențele, căci Diego Ojeda era Însurat, deși se despărțise de ani se zile de soția lui. Într-una din acele vizite, vorbi despre călătoria pe care voia să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mușcă buzele ca să nu strige din nou sau pentru a nu izbucni Într-un plîns nereținut, fiindcă plînsese prea mult În viața ei pentru propriile-i greșeli ca să o mai facă și acum, cînd se socotea nevinovată pentru această nouă nefericire. Se curăță cum putu, oprindu-și hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atunci. Supunerea cu care Își propusese să-și accepte destinul sinistru și pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și a prostiei de a fi avut niște capricii care nu făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clipa În care s-ar naște... - Ești nebună. - Nu... Știu bine că nu sînt... Și mai știu și că În fond ești ca toți ceilalți: un egoist și un pedant, mîndru de defectele tale, chiar dacă aceste defecte ți-au adus nefericirea. Se sprjinea acum de peretele de stîncă, ostenită, și trăgea aer În piept cu nesaț, ca și cum s-ar fi sufocat. Arătă apoi spre cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost cel care Împărțea destinele sau nefericirile - păreau să se complacă În a-l tortura cu o aversiune specială, ca și cum ar fi fost vorba despre un experiment În care ar fi Încercat să verifice pînă la ce punct poate fi chinuit un om fără a ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare un moft, prea multe cuvinte mari la un loc, dar așa este! Dintre toți cei care trăiesc la Vladia acum numai dumneata și cu mine putem înfăptui ceva cu adevărat măreț. Noi sîntem singuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dat seama, faptul că există îl făcea vulnerabil. Ah, mai era ceva vreme pînă atunci, încă mai făcea față, deși tot mai greu, mai ales dacă rapoarte cum este ăsta al lui Bîlbîie vor fi tot mai multe. Și, din nefericire, vor fi tot mai multe. Inspectorii ăștia sînt băieți deștepți și fără să vrea încep să aibă calități de șef, îi împinge diavolul din ei să-și dea cu părerea. Auzi "existența unei organizații secrete la nivelul gradelor inferioare ofițerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut primul pas, poate era vremea, poate vremurile ne silesc, oricum, Leonard Bîlbîie, vei fi primul dintre inspectorii Serviciului care va deveni operațional." Bîlbîie n-a înțeles din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu ce scop. Viața nu poate fi lăsată la întîmplare, la bunul plac al fiecăruia, viața fiecăruia este folositoare așezării, deci nu este la dispoziția celui care o trăiește. Ea trebuie petrecută chibzuit, cu folos pentru interesele generale. Fericirea sau nefericirea personală poate fi, cel mult, consemnată la recensământ, dar, altfel, nu prezintă nici un interes." Radul Popianu asculta cu atenție căutînd să înțeleagă cît se poate de bine ceea ce expunea colonelul Stoicescu. La prima impresie totul părea lipsit de sens. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea, cine pe cine ura. Dar asta nu prea avea importanță atunci cînd lucrurile erau privite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea, cine pe cine ura. Dar asta nu prea avea importanță atunci cînd lucrurile erau privite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în care se amesteca totul, în care se putea întîmpla orice cu oricine. Cea mai simplă dovadă în acest sens era chiar sfîrșitul lui Bîlbîie, care în trioul Popianu-Pangratty și el ar fi trebuit scutit, pus la adăpost de orice nefericire. Și tocmai lui Bîlbîie i se întîmplase nenorocirea, de parcă undeva, sus de tot, s-ar fi știut toate contabilitățile duble ale muritorilor. Bîlbîie era de partea cea bună a realității și imaginației, dar în același timp făcea și o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]