1,595 matches
-
ca alte mii și mii de profile care s-au înmulțit în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fapte fapte foarte grave? Ai dreptate, dar... Bătrânul nu și-a terminat gândul, ci a privit la mine, cerând parcă îngădunță. Apoi dacă blestemul spune că „trupurile lor după moarte să stea întregi și nedezlegate”, asta ar cam însemna că nefericiții ar fi ajuns moaște de sfinți, părinte! Asta nu are nimic comun cu moaștele sfinților, fiule. Cred că știi cum până și patriarhul Ierusalimului a dat carte de blestem pentru niște pământeni de ai noștri! Știi cumva când se întâmpla
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aiurea, dacă s-ar întâmpla ceva între mine și Christy? Dacă ne-am îndrăgosti? Și dacă, la întoarcerea mea la New York, Christy ar veni cu mine și acolo ne-am întâlni cu Luke? Și dacă Luke ar fi teribil de nefericit, și-ar da seama că mă iubește cu-adevărat și m-ar implora să-l părăsesc pe Christy? Iar eu i-aș arunca în față o replică îngrozitoare gen „îmi pare rău, Luke, dar am descoperit cât de superficial ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept internațional pe care, neputând rezista interogatoriilor, l-a denunțat, în hohote spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung lung în carcasă. O ultimă fracțiune a pelerinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unu, n-am găsit-o acolo. Am vorbit cu Dimitrios, patronul restaurantului, iar el mi-a explicat că sunase dimineață ca să spună că nu se simte bine și că va lipsi probabil câteva zile. Am fost profund și absurd de nefericit. După mustrările fostei neveste de cu o seară înainte, doream să îmi reafirm încrederea în sexul femeiesc și cine ar fi putut mai bine să mă ajute, decât blânda Marina Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vâre pe al lui. Pe unul dintre ei l-am surprins În timp ce scotea pe furiș trusa mea de voiaj, ca să vâre În locul ei, ce credeți? Niște linguri de lemn! Atunci m-am enervat cel mai tare și-am strigat la nefericit, dar știți ce răspuns mi-a dat? Stupefiant! „Vere dragă”, mi-a spus omul acesta, pe care nu-l văzusem niciodată Înainte să fi ajuns acolo, nici pe el, nici pe vorbăreața lui nevastă, nici pe fiul lor, un puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mult untdelemn și, În plus, de proastă calitate... Existau și niște sendvișuri pe care abia le-am atins, doar mă duc la o recepție, dragii mei, trebuie să mă Înțelegeți, le-am spus. Atunci când am ajuns la ei, aveam deja nefericitele experiențele culinare anterioare, de când fusesem cu toată familia, pentru câteva zile, În orășelul nostru, la vila unui prieten al lui Victor. Nu mi-ai spus de fapt cum ai petrecut acolo. Ai putut să faci puțină mișcare, să respiri aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e Îngăduit să-l rostim, să-l scriem. Faptele rămân, de s-ar da Rusul cu curul de pământ, de s-ar apuca să behăie ca oaia: tot lup rămâne... E drept, după ’45, n-a mai liberat direct alte nefericite de țări, alte biete neamuri (și-a băgat coada În China, În Coreea, În Vietnam - dar furiș, hoțește) - dar faptu-i fapt: ce ocupă Rusul - ocupat rămâne! De asta e o prostie să crezi că acea Împărțire de la Ialta a Împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu grenadele, cu tunurile, iar pentru cine Încerca să părăsească „zona”: aruncătorul de flăcări... - Oamenii povestesc, vorbesc ca pe timp de război, dar tu, care-i cunoști pe Ruși: sunt ei În stare de așa ceva? Să-i omoare pe niște nefericiți, doar pentru că nu-i pot transporta? Tata se uită În altă parte. Pufăie. - Am Înțeles, zic. Ai răspuns: da... - Am răspuns da, fiindcă știu ceea ce știe toată lumea: «Rusul Îțidă cămașa de pe el» - bine, ți-o dă, Însă când i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asigura pe Nick că totul a fost așa, floare la ureche, când, de fapt, lucrurile nu arătaseră atât de roz. —De cât timp erai nefericită? a întrebat-o bărbatul cu mâhnire. Susan l-a strâns de mână. —Ei, nu eram nefericită la modul propriu-zis. Simțeam doar nevoia să mă retrag, o vreme, din spațiul casei, pentru ca tu să-ți dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un surâs menit să îndulcească lovitura. Ca să apreciez câte-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Brian observă gestul și se strădui să-și sporească eforturile pe care le depunea deja pentru a transmite informația. — Vrea să-ți vorbească. — Despre ce? am Întrebat, scrâșnind din dinți. Norocul lui că era așa de voinic, căci, altfel, vreun nefericit care s-ar fi Întâmplat să-i pună o simplă Întrebare (de pildă, cât e ceasul) l-ar fi Înșfăcat de mult de urechi și l-ar fi izbit cu capul de pereți, enervat că nu primește nici un răspuns concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știe că nu va lăsa pradă mulțimii un tovarăș de-al lui Avicenna. Face trei pași domoli, demni, ia aerul cel mai detașat, ca să spună, cu un glas ferm, Însoțit de un gest suveran: — Lăsați-l să plece pe acest nefericit! Șeful bandei tocmai plecase asupra lui Jaber; se Îndreaptă apoi se apropie greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o Întrebare care Îmi muncește mintea? Cadiul Îi taie vorba: — Știu ce vei Întreba: cum de niște oameni care așază atât de sus virtuțile ospitalității pot să se facă vinovați de violențe Împotriva unui oaspete ca tine? — Sau Împotriva unui nefericit de bătrân ca Jaber-cel-Lung. Am să-ți dau răspunsul, el e cuprins Într-un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necesare pentru a guverna nu sunt cele de care este nevoie pentru a ajunge la putere. Pentru a te Îngriji bine de treburile țării, trebuie să uiți de tine, să nu te interesezi decât de alții, mai ales de cei nefericiți; pentru a ajunge la putere, trebuie să fii cel mai lacom dintre oameni, să nu te gândești decât la tine, să fii gata să-ți strivești cei mai apropiați prieteni. Iar eu nu voi strivi pe nimeni! Pentru moment, planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Baskerville. Fazel Îi adresă un zâmbet părintesc, Înainte de a-și relua relatarea: — După vizita celor doi diplomați, deputații s-au descurajat. Incapabili să facă față atâtor dușmani deodată, n-au găsit altceva mai bun decât să se ia de acel nefericit de Panoff. Câțiva oratori l-au acuzat că ar fi un mistificator și un anarhist al cărui unic obiectiv ar fi fost acela de a provoca un război Între Persia și Rusia. Jurnalistul venise cu mine la Parlament, Îl lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
jos de pe catârcă, Îl așezară alături de nepot. Mama copilului suspina, repeta monoton, Copilul meu, tatăl meu, și sora ei veni și-o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i omoare, să-i asasineze, să-i elimine, să le stingă viețile, Întrucât, exact În acel precis și fatidic moment În care, cu picioarele Înainte pentru ca să-și poată capul da seama de ceea ce se Întâmpla cu restul corpului, traversau granița, nefericiții se sfârșeau, Își dădeau ultima suflare. Cele două valoroase tabere se aflau față În față, dar nici de data aceasta nu avea să curgă sânge. Și uite că n-a fost din voia soldaților de dincoace, căci aceștia aveau certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să le bolborosească crainicul, Ați ascultat, și apoi știrile care nu mai aveau importanță pentru că În toată țara nimeni nu le dădea nici cea mai mică atenție, În casele unde se găsea un bolnav terminal familiile se adunaseră la căpătâiul nefericitului, Însă, nu puteau să-i spună că avea să moară peste trei ore, nu puteau să-i spună că, dacă tot era așa, ar putea să folosească timpul pentru a-și face testamentul pe care Întotdeauna refuzase să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
alte câteva zile ca să lase timpul necesar pentru ca viața să Înceapă să se rotească din nou În vechile axe, alți decedați de dată recentă, adică, imediat În primele zile ale restaurării regimului, trebuie, prin forța lucrurilor, să se fi adăugat nefericiților care timp de luni de zile abia trăiseră Între cele două tărâmuri, și despre acești noi morți ar fi trebuit să vorbim, prin forța logicii. Cu toate acestea, nu s-a Întâmplat așa ceva, moartea nu a fost atât de generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
podeaua, nici pereții și nici tavanul nu prezentau nici măcar o simplă fisură În care să poată Încăpea o lamă de bărbierit. Poate că era Într-adevăr posibil să o convingă pe moarte să-i trateze cu mai multă Înțelegere pe nefericiții condamnați, dar pentru asta trebuia să Înceapă prin a o Întâlni și nimeni nu știa cum nici unde. Atunci s-a Întâmplat ca unui medic legist, persoană bine informată despre tot ceea se referă, direct sau indirect, la profesia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
înapoi, singurătatea lui răsuna în toată casa, un val de ezitări mă sufocă, până ce aproape că vomit. Mă ridic în șezut, îi strâng degetele, cum este posibil, Udi, cum pot să mă simt eu bine în vreme ce el este atât de nefericit, dar Udi nu renunță, membrele lui mă presează, dorința lui puternică încearcă să îmi înăbușe ezitarea, iar pentru o clipă se pare că și reușește, iat-o cum se ascunde în adâncurile gâtlejului meu, nici chiar limba lui lungă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]