1,761 matches
-
amintirea aceasta acuma?" se întrebă Apostol, luîndu-și seama și negăsindu-i rostul, nici legătura cu ceea ce-l preocupa pe el în momentele acestea. Mai stătu vreo jumătate de oră în cerdac, fără să găsească soluția. Intră în odaia sa, abătut, nehotărât, cu gândurile împrăștiate. Se puse să caute ceva, apoi se repezi la birou, scoase tremurând hârtie de scrisori și așternu, foarte grăbit, câteva rânduri către avocatul Domșa, anunțîndu-l că consideră logodna cu Marta ca o nesocotință copilărească și de aceea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A fost Petre", se gândi Apostol ușurat, auzind îndată foșnet de fustă apropiindu-se... Fata se opri lângă pat, mereu nehotărâtă și îngrozită. Inima în piept i se zvârcolea atât de aprig, că Apostol îi auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu stăpâni. Întinse brațul spre ea și degetele lui atinseră sânii strânși în laibărașul de catifea... Ilona scoase un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i și nicicum nu se potrivește cu dumneata, domnule locotenent! ― Fiindcă mi-e dragă, ne potrivim, murmură Apostol tulburat, ca și cum n-ar fi așteptat împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi îndată, întrebătoare, cu degetele murdărite de vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e un mister, pentru mine, firește... ― Și pentru mine! șopti Apostol cu o fâlfâire de entuziasm. Dar nu numai logodna, ci toată viața, începînd cu sufletul meu și sfârșind cu infinitul înstelat! Căpitanul îi aruncă o privire mirată și reluă nehotărît: ― Bine... așa se zice... Astea-s dintre vorbele mari pe care toți le simțim și nimeni nu le înțelege aievea... Logodna însă e ceva material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep în logodna aceasta sunt motivele care te-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să ajungă undeva la oră fixă. Și era cald și toată căldura i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a vrut omul să dezerteze, ci s-a rătăcit, necunoscând terenul. Altfel, cum ar fi nimerit tocmai în sectorul lui, mai ales după ce l-a amenințat deunăzi? Se duse la masă, își făcu loc, își pregăti cele de scris, mereu nehotărât. Apoi deodată se întoarse și zise către Bologa, nervos, aspru: ― Scoate absolut tot ce ai în buzunare! Apostol cu rămășițele surâsului de adineaori pe față, se sculă și-și goli buzunarele. Un soldat îi luă mărunțișurile din mâini și le
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de când lumea. Filosofii contemporani se încaieră doar de la nuanțe. Multe creiere zac în conservare. Omului contemporan i se îneacă visul în informații. Marile spirite savurează provocarea. Nu putem aborda convingător absurdul decât punându-ne făină pe obraji. După orice da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile nu vizează, de regulă, adevărul, ci compromiterea adversarului. Drumul spre Țara Făgăduinței trece tot prin Triunghiul Bermudelor. Lumina se naște prin solidaritatea tuturor culorilor. Din subconștient pot țâșni multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu, nu, totul e bine. Sunt convins. Mai e loc și pentru alte cifre, sub greutatea ceasului. Pur și simplu trebuie să mai scrijelesc, acolo, și alte cifre. Sunt sigur că așa trebuie să fie. Un bărbat porni, cu pași nehotărâți, spre ușa de la intrare. Se întoarse cu fruntea încrețită: - Poate că e bine să știți că ceasul despre care vorbeați s-a oprit... exact la miezul nopții. Maynard nu se clinti. Continua să mormăie: - Sunt sigur că totul o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
împoncișate numai una se poate însuși obiectului logicei; totuși de aci nu urmează cumcă fieșcărui obiect neapărat ar trebui să i se însușească una din oricare două note împoncișate, căci noi lesne am putea să lăsăm obiectul în oarecare privire nehotărât, pentru exemplu: de este oarecareva om bogat, învățat ș. a., atuncea numai când are un obiect îndeplin să se hotărască, nu este cu putință ca aceluiași obiect vreo notă nici să i se cuvină, nici să nu i se cuvină. Căci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ș. a., atuncea numai când are un obiect îndeplin să se hotărască, nu este cu putință ca aceluiași obiect vreo notă nici să i se cuvină, nici să nu i se cuvină. Căci atuncea ar rămânea obiectul în oricare privire încă nehotărât, ceea ce se împrotivește cerutei îndeplin hotărâri. Deci lege este: a fieșcărui obiect ce se cugetă ca un deplin hotărât fieșcare hotărâre cu putință sau să i se cuvină sau să nu i se cuvină. Această lege care urmează din principiul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste în pulover, nepieptănat, șifonat și nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist... și ajunsesem tot atât de repede nehotărât ca-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atențiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil aiurit de cele mai feminine, seducătoare și atrăgătoare ființe pe care le întâlnisem! Privirea îmi rămăsese o clipă nesfârșită, agățată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
putea bănui ce urmărește străinul. Totuși se gândi pe rând la oamenii din sat, ca să-i poată răspunde. Apoi spuse: - Este un bătrân, Agbongbotile... - Cheamă-l aici, îl rugă Auta. Arcașul îi făcu semn să vină și bătrânul se apropie nehotărât de ei. Auta îi privi în ochi un timp, în tăcere. Întâi ferindu-se, Agbongbotile își arătă după aceea ochii, văzând că ai străinului nu au în ei nici șiretenie, nici răutate. - Iată, zise Auta în cele din urmă, stăpânii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putea fi niciodată a celui care o iubește. Chiar dacă s-ar întoarce, Mai-Baka va fi atunci foarte departe, rob în țara voastră blestemată. - Totuși mai sunt câteva zile până plecăm. Cine știe! murmură Auta, însă și glasul lui era acum nehotărât. Cerul începea să-și topească și bezna și stelele în spuza apoasă a dimineții. Încă puțin și steaua străină nu se mai văzu. Soarele începu să se ridice din nisipuri, luminând baobabul și curmalii oazei. Iahuben ocoli gardul și intră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dacă stăpânul meu nu s-ar mânia, zise sclavul, aș spune altceva decât a spus stăpânul. - Spune! îi porunci Tefnaht, cercetîndu-l iscoditor. - Cred că și piatra și oricare lucru neînsuflețit vorbește. Este adevărat că nu toate urechile aud... Se opri nehotărât. Tefnaht rîse: - Am spus aproape același lucru. Nici tu, nici chiar noi nu cunoaștem decât limba acelor pietre pe care oamenii au scris în limba omenească. - Aș vrea să spun, stăpâne, că bunăoară auzim graiul aramei. Știm unde să căutăm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strălucea orbitor la lumina celor treizeci de facle. Învelișul lui avea darul să îmbogățească lumina aruncată asupra lui. Erau aproape de turn. Marele Preot făcu semn sclavilor să se oprească. Se dădură jos, și el și Tefnaht. Bătrânul stătu îngîndurat și nehotărât. Îi spuse încet lui Tefnaht: - Auta e înăuntru la ei. Nu văd nici un cort. - Dar unde sunt oare soldații care au venit cu el? întrebă Tefnaht. Tot înăuntru? Despre ei nu ți-a scris nimic, slăvite. - Nu mă gândesc acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-am venit să ne plimbăm, ci să aflăm cât mai mult, iar primejdia, spune el, nu e niciodată prea mare dacă oamenii sunt înțelepți și o judecă înainte de clipa când e prea târziu. - Și tu? întrebă Auta cu glas nehotărât. - I-am dat dreptate. Mergem la Muntele de Foc. Auta clătină din cap. Se gândi că oricât l-ar fi iubit Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știa cum să vorbească. - Nu sunt negustori de robi, Mai-Baka. La ei în țară nu sunt robi. - Dar atunci cine muncește pentru ei? Întrebarea era foarte grea pentru Auta, deoarece pentru Mai-Baka ar fi fost prea greu răspunsul. Auta zise nehotărît: - Ei singuri... Sunt meșteșugari foarte buni și au unelte minunate... - Atunci sunt zei! îl întrerupse arcașul. De unde ați venit? Am auzit parcă o voce care mă striga, dar mi s-a părut că tună muntele ca de obicei și de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
le dea arme. Cei trei străini stăteau mai la o parte și, sprijiniți de stânci, se uitau tulburați. Bătrânul Agbongbotile se apropie smerit de Auta. Pielea obrajilor lui, zbârcită și neagră, era jilavă de lacrimi. Cu mâinile obosite apuca aerul, nehotărât și sfios, până când Auta înțelese și îl îmbrățișă. Atunci bătrânul nu se mai sfii să plângă în voie. Murmură: - Nu știu, Auta, dacă ești zeu sau om... Și nemaiputând rosti nimic altceva, căzu cu fața la pământ și-i cuprinse fostului sclav
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se strângeau, îndemnînd și trupurile de pe ele să se îndoaie. Acum șederea era plăcută. Dar iată că Hor cel dintâi începu să-și desfacă curelele. Auta se uită la el mirat. Hor îi spuse rîzînd: - Am ajuns. Auta își desfăcu nehotărât curelele de pe trup, apoi se întinse puțin ca să și-l dezmorțească. După aceea se duse cu ceilalți, spre ușă. Înăuntru era lumină, iar în ușă îl întîmpină cerul înstelat. - Unde suntem? întrebă Auta cu uimire. - Tot tu mă întrebi! râse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-o fi putut lua? Cine a fost cu noi și s-a uitat cum o ridic în aer?!... Mergeau foarte încet. Hor tăcea. Numai Auta își încordă mintea încercînd să găsească răspunsul. Dar acum mintea lui lucra greu. Zise nehotărît: - Iahuben... Dar Iahuben e mort. - Preotul vostru care a vrut să te ucidă acolo în oraș. El îmi cerea întruna lămuriri, strigă cârmaciul. Auta se opri înțepenit. Mintea lui se lumină. Strigă mînios: - Tefnaht a fost... numai el! Vorbeau în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iarăși. - Vrei să cumperi ceva de la noi? îl întrebă arcașul. Poate ai îndrăgit pielea asta de lup și n-ai ce să dai în schimb! Ia-o fără să-mi dai nimic. Dar omul din Sumer nu piei dorea. Întrebă nehotărât, uitîndu-se mai mult spre Auta: - Tu, omule străin, n-ai avut un frate mai mare, sau poate ești fiul cuiva pe care l-am cunoscut de mult... dincolo de marea asta lungă? Atunci amintirea lui Auta se întoarse o clipă îndărăt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe i: — Șefu’, am o mică observație. Poată că n-ar trebui să-l stigmatizăm pe tip folosind un termen atât de peiorativ ca victimă, nu? Îți vine să-nchini În cinstea lui Clell, Întotdeauna o nimerește. Toal pare puțin nehotărât, dar Amanda Drummond dă aprobator din cap, fără să-și dea seama că se face mișto de ea. — Puțoiul ăla-i țeapăn ca dracu, nu mai contează cum Îi zici acu, spune Dougie Gillman În barbă. Eu chicotesc și Gus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de rahat. Lennox se uită la mine apoi ezită: — ... Vrei o linie? — Bine, Încuviințez eu din cap, uitându-mă În jur În timp ce Ray pune niște drog În colțul cardului lui de credit și trage vârtos pe nas. Par un pic nehotărât, n-am chef să-mi fut cavitățile nasului cu porcării nedigerabile. — E ok, e marfă bună. E beton, spune Ray, cu ochii lăcrimându-i În timp ce trage pe nas În continui. Fac și io o-ncercare și e bună marfa. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
virtual pe langă site-urile oficiale și The Black PR, prin site-uri clonate cu mesaje negative și site-uri special create pentru discreditarea contracandidaților 76. Campania negativă constă în identificarea punctelor slabe ale adversarului politic, adresându-se, în special, nehotărâților 77. Astfel, una din facilitățile Internetului, sub anonimat, a favorizat desfășurarea fără precedent a unei confruntări între site-uri construite împotriva unor candidați: Traian Băsescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, Sorin Oprescu și, chiar, George Becali. Comunicarea online, mai ales în
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
norma ortografică este o concretizare a abstracțiilor gramaticale, în dependență de care trebuie tratată și însușită. În ortografia părților de vorbire am avut în obiectiv greșelile tipice săvârșite de elevi în scriere: pluralul substantivelor și adjectivelor cu articol hotărât și nehotărât, ortografia formelor neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv, despărțirea cuvintelor în silabe la sfârșit de rând. Pornind de la constatarea că elevii ajung destul de repede să stabilească o corespondență regulată între foneme și grafeme și de la faptul că încă din perioada
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]